Petit Le Mans: Action Express, campionii primului sezon

Petit Le Mans: Action Express, campionii primului sezon

Primul sezon al TUSC a ajuns la final weekend-ul trecut odată cu fluturarea steagului cu pătrățele la capătul a 10 ore dificile din ediția a 17-a a Petit Le Mans. Peste 50 de mașini au luat startul în ultima etapă a noului campionat unificat de anduranță Nord-American care avea să decidă direcția titlurilor în aproape toate clasele, doar echipa CORE Autosport venind la Road Atlanta cu titlul la piloți deja asigurat în clasa Prototype Challenge. Restul variabilelor erau încă pe masă.

O forjă pe final, marca Jordan Taylor a adus victoria în curtea echipei lui Wayne Taylor, victoria în campionat însă, atât la piloți cât și la echipe, revenind echipei Action Express care și-au trecut numele atât pe cupele Campionatului TUSC cât și pe cele ale Patron Endurance Cup (titlurile la echipe și piloți, titlul de producător ducându-se la Chevrolet).

Mașina cu numărul 10 împărțită de frații Taylor și Max Angelelli a dus o luptă la cuțite pe întreaga durată a cursei cu tripleta Barbosa/Bourdais/Fittipaldi din Corvette-ul Action Express #5, aceștia din urmă terminând pe poziția secundă.

Echipa lui Wayne Taylor a condus ostilitățile în primele ore de cursă, revenind apoi în cărți cu o oră și jumătate rămasă până la final când Jordan a trecut de Christian Fittipaldi. Avansul tânărului pilot a fost însă șters cu buretele la scurt timp de cea de-a 13-a și ultima neutralizare, un record nedorit pentru o cursă disputată pe vreme uscată.

Precum am mai văzut, ultima neutralizare a lăsat piloților o fereastră de 6 minute de steag verde pentru a da o luptă finală pentru victorie. Din aceasta a ieșit învingător mult mai tânărul Jordan Taylor care, aflat la a doua victorie din sezon, nu s-a putut însă bucura și de laurii atribuiți câștigătorilor titlului. Ultima treaptă a podiumului a fost ocupată de echipajul mașinii #01 a Chip Ganassi Racing, anume Scott Pruett, Memo Rojas și Scott Dixon.

Un rezultat foarte bun a venit din partea DeltaWing-ului, prototipul cu un design inedit terminând pe poziția a patra în ciuda faptului că pe final Meyrick, Legge și Chaves au pilotat ultimele 3 ore fără primele două trepte de viteză. Clasarea este cea mai bună din istoria programului DW, îmbunătățirile aduse Coupe-ului pentru această cursă având un impact pozitiv asupra comportamentului mașinii. Principalul contracandidat la victoria în clasamentul general din partea prototipurilor de clasă LMP2, anume Ligier-ul echipei Oak, a ieșit din întrecere în ora a 5-a când Gustavo Yacaman a făcut contact cu același Deltawing în primul viraj. Yacaman a pierdut atunci controlul intrând cu JS P2-ul în zidul de cauciucuri. Accidentul a căzut ca un trăznet peste echipa care avusese deja o cursă problematică. Francezii au pierdut 3 tururi la începutul cursei din cauza unor probleme la turbo. Echipajul a revenit însă în același tur cu liderul grație unor stint-uri impecabile din partea lui Brundle și Ho-Pin-Tung care a și semnat cel mai rapid tur al cursei.

Pe parcursul cursei și alte nume mari din clasa P au mai fost scoase din joc astfel că la final doar 4 mașini din primele 10 erau din această clasă. Cealaltă mașină a Action Express a ieșit din cursă în urma unui contact cu Viper-ul #33 al Riley Motorsport înscris în clasa GTD. Accidentul a eliminat din cursă și mașina lui Ben Keating care avusese deja la activ un alt incident care a adus Viper-ul în garaj. Corvette-ul #90 al Spirit of Daytona se lupta și el la vârf până în ora a 6-a când, la intrarea în virajul 10a, Mike Rockenfeller a fost percutat de Audi-ul R8 LMS pilotat de Andrew Palmer care nu a încetinit corespunzător în ciuda faptului că pe întreg circuitul se flutura steagul  galben. Incidentul în care a fost implicat Palmer a pus capac unei zile dezastruoase pentru Flying Lizard, mașina #45 abandonând după un accident în puterea nopții iar mașina #35 trecând linia de finish pe un anonim loc 12.

Sorții nu au fost de partea lui Sean Rayhall care părea pe punctul de a își adjudeca victoria în tradiționala cursă de 10 ore la clasa LMPC. Un accident (ne)sănătos provocat de Tracy Krohn l-a scos din cursă. În aceste condiții, Starworks Motorsport a triumfat prin mașina cu numărul 8 (Van der Zande/Schultis/Popow). Pe poziția secundă a terminat mașina CORE împărțită de Bennett/Braun/Gue. Dacă Bennett și Braun aveau deja asigurat titlul la piloți, podiumul de la Road Atlanta a adus echipei CORE și titlul la echipe. Pe lângă asta, CORE și-a adjudecat ambele titluri și în Patron Endurance Cup. Pe trei în cursă s-a clasat mașina PR1 împărțită de Jeanette și Montecalvo.

În ciuda faptului că doar 7 ore din 10 s-au disputat în condiții de steag verde, învingătorul a parcurs mai mult de 1000 de mile, cât este distanța tradițională pe care se dispută cursa.

Falken Motorsports au duplicat rezultatul de anul trecut câștigând din nou la clasa GTE (GT Le Mans). Wolf Henzler, Bryan Sellers și Marco Holzer au triumfat la bordul modelului Porsche 991 GTE #17 după ce au controlat o mare parte din cursă. În final, Henzler s-a impus la mai puțin de o secundă distanță de 991-le de uzină #912 împărțit de Long, Christensen și nou-venit-ul Earl Bamber. Aceasta a fost prima victorie pentru Falken în 2014, 1-2-ul aducând producătorului Porsche titlul în fața celor de la Dodge. Aceștia s-au consolat însă cu titlul la piloți prin Kuno Wittmer și la echipe. În Patron Endurance Cup au ieșit victorioși Porsche North America care au triumfat atât la echipe cât și la piloți prin Long și Christensen.

Wittmer a luat titlul grație locului 3 pe care a terminat în mașina #91 pe care a împărțit-o cu Goossens și Hunter-Reay. Mașina-soră #93 a terminat abia pe 6 iar Corvette-ul #3 a avut o zi și mai proastă astfel că Bomarito și Garcia nu pot decât să se gândească la o revanșă în viitor. Sau măcar Antonio Garcia, căci astăzi Grupul Chrysler a anunțat încetarea cu efect imediat al programului SRT în TUSC, Viper retrăgându-se astfel în plină glorie, ca să mă exprim plastic.

Audi a marcat prima victorie a sezonului la Road Atlanta prin echipa Paul Miller Racing care a profitat de un pit stop târziu pentru combustil efectuat de mașina #51 a Spirit of Race. Victoria însă nu a venit ușor căci în ultima buclă Chris Haase se lupta pentru supremație cu Alex Riberas (Porsche-AJR #23). Cei doi s-au atins pe linia dreaptă de dinainte de virajul cu numărul 10, Riberas părăsind pista și terminând în cele din urmă pe poziția a 5-a. Rezultatul a fost unul care nu a arătat adevărata față a muncii echipei care în urma a două opriri neprogramate a pierdut foarte mult timp în raport cu liderii. Chiar și așa, în 5 ore, mașina 23 a revenit la vârf luptându-se pe final pentru victorie.

Mașina #58 Snow/Dempsey Racing a terminat pe poziția secundă în timp ce pe 3 a terminat un alt Porsche, anume mașina #44 a Magnus Racing. Dublul podium a adus titlul constructorilor la GTD în ograda Porsche. Prin poziția a 4-a, Turner Motorsport a câștigat titlul la echipe în timp ce Dane Cameron a fost declarat campionul în clasamentul piloților.

Sursă imagini: Action Express, Getty