BTCC 2014: retrospectiva sezonului

BTCC 2014: retrospectiva sezonului

Dintr-o sumedenie de motive, plecând de la varietatea mașinilor, popularea grilei, valoarea piloților și până la neajunsurile seriilor rivale, campionatul britanic de turisme și-a tras partea leului și în acest an, fiind cel mai spectaculos show de profil.

WTCC suferă de imensele decalaje între implicarea uzinelor, care dau impresia că se evită reciproc și așteaptă ca una să-și termine reprezentația de surf pe un mare val pentru a începe ofensiva. Pe rând, Alfa-Romeo, BMW, Seat, Chevrolet și Citroen s-au succedat la vârful ierarhiei, lăsând apoi modelele să se învechească odată cu pasarea sceptrului puterii. Englezii au învățat din aceste greșeli și au imaginat un set de reguli cât mai exact, pentru a minimaliza decalajele între mașini. Restul a venit de la sine, costurile acceptabile și circuitele de legendă făcând ca echipele să fie atrase.

Starea de sănătate a unui campionat este dată și de diversitatea plutonului, iar în BTCC am avut două eforturi de uzină (MG și Honda), dar și alte 10 modele: BMW Seria 1, Audi A4, VW Passat CC, Mercedes A-Class, Vauxhall/Opel Insignia, Toyota Avensis, Ford Focus ST, Audi S3, Proton G2, Chevrolet Cruze. În total, pe grila de start se aliniau 30-31 de piloți, iar cel mai adesea la finiș soseau în mai puțin de 20 de secunde primii 20 clasați. Șapte foști campioni erau pregătiți de un sezon magistral: Neal, Shedden, Plato, Giovanardi, Menu, Turkington și Jordan.

Balul a fost deschis la finele lui martie, pe varianta Indy de la Brands Hatch, iar desfășurarea celor trei curse a semănat cu sezonul 2013: două victorii pentru campionul en-titre Andrew Jordan (Honda), puncte bune pentru Matt Neal (Honda) și o victorie în cursa a treia (cu grila inversată) pentru Colin Turkington (BMW). Jason Plato a bifat două podiumuri, însă o eroare electronică i-a compromis startul în cursa a doua și a pierdut puncte prețioase astfel. Ecartul învingătorului n-a fost mai mare de 1,2 secunde în cele trei manșe.

MG a revenit în forță pe varianta National de la Donington, cu două duble. Colin Turkington a ieșit la rampă din nou în cursa a treia, însă a pierdut victoria în ultimul viraj, în urma unui atac dezlănțuit din partea lui Gordon Shedden. Însă BMW-ul a atras atenția prin recuperarea fantastică a lui Rob Collard în cursa finală, când a urcat 21 de poziții în doar 19 tururi.

Vizita pe rapidul traseu Thruxton a adus numeroase accidente, cu precădere în virajul Church. Honda a revenit în avanposturi, monopolizând podiumul primei manșe (Jordan-Neal-Shedden) și marcând apoi o dublă (Shedden-Jordan). Turkington a continuat să fie omul cursei a treia, impunându-se în fața perechii Ford Focus (Jackson-Giovanardi). Pilotul BMW se afla la 18 puncte de liderul Jordan în clasament.

Însă echilibrul s-a rupt în iunie, pe Oulton Park, unde Turkington s-a impus în două curse, iar Rob Collard a urcat pe podium. Vocile începeau să acuze favoritismul tracțiunii spate, însă dezvoltarea continuă a modelului 125i aliniat de West Surrey Racing pur și simplu dădea roade. Imprevizibila cursă a treia a adus primul succes pentru Passat CC, cu Aron Smith la comandă. Andrew Jordan termina cursele pe 15, 10, respectiv 8 și preda șefia campionatului.

Un scenariu similar a fost și la Croft, cu Turkington victorios în primele două manșe, dar constrâns la abandon în cea de-a treia. Collard a fost din nou la înălțime, în duel cu Hondele. Neal a fost exclus din cursa a doua, iar Plato a primit o penalizare de 10 poziții pe grila ultimei curse după un contact cu vechiul său rival Alain Menu, care a revenit fantastic din coada plutonului, efectuând 16 depășiri.

Toată lumea se întreba cine ar putea opri BMW după două weekenduri excelente. Răspunsul a venit de la Jason Plato și MG, care au bifat două succese la Snetterton. Însă Turkington a pilotat inteligent și a venit mereu în spatele veteranului englez, dându-i replica în ultima cursă, câștigată din nou de Aron Smith. Marele recuperator de poziții (22) a fost de această dată Sam Tordoff, care a confirmat ritmul bun al modelului MG6 pe acest traseu.

La Knockhill, cărțile s-au amestecat și trei succese improbabile au mers către Matt Neal, Mat Jackson și Rob Collard. Rob Austin a fost la înălțime, cu două podiumuri pe al său Audi A4, iar altă surpriză a fost clasarea lui Dave Newsham pe locul secund în ultimul start al zilei. Ierarhia la vârf n-a suferit modificări majore, Plato, Shedden și Turkington fiind capabili de un singur podium în cele trei alergări.

Rockingham venea ca un moment al adevărului, de vreme ce istoria BMW pe acest traseu nu-i recomanda pentru rezultate mărețe. Tocmai de aceea, victoria în primele două manșe pentru Turkington a reprezentat o lovitură decisivă dată rivalilor. Perechea MG l-a urmat pe podium pe Colin, iar Hondele au capitulat. Rob Austin s-a impus în ultima cursă în fața lui Alain Menu, revenit pe podium după 15 ani. Toate cursele au fost câștigate de mașini cu tracțiune spate.

Înainte de etapa de pe Silverstone National, Jason Plato era nevoit să atace, iar Turkington n-avea de ce să-și asume riscuri dat fiind avansul de 55 de puncte la general. Logic, primele două manșe s-au încheiat în formula Jason-Colin, iar ultimul start al zilei a dus la o cursă de pus în ramă, una dintre cele mai frumoase dispute din istoria BTCC. Plato, aflat în spatele rivalului său de la BMW, a încercat tot ce era legal pentru a-l pune pe Turkington în poziția de a greși capital, însă a fost în zadar. Defensiva lui Colin, pe un model atât de ușor de trimis în tete-a-queue datorită tracțiunii spate, îl face un meritoriu campion în 2014, poate mai mult decât numeroasele victorii.

Finala s-a desfășurat pe varianta scurtă de la Brands Hatch, iar Jason Plato mai păstra o șansă matematică de a deveni campion. Asemenea șanse a avut în ultimii nouă ani, fapt remarcabil în sine, dar coroana i-a revenit doar în 2010 în acest interval. În prima cursă, Tordoff a jucat rolul locotenentului perfect, permițându-i lui Plato să fugă spre victorie și blocând plutonul condus de răbdătorul Turkington, al cărui loc 3 era suficient pentru a-și asigura titlul. Odată scăpați de presiune, în cursa a doua Plato n-a mai ezitat și l-a trimis în decor pe pilotul BMW, fiind apoi penalizat pentru manevra nesportivă. După incident, Colin a declarat:

Cred că atunci când va privi reluarea, Jason va realiza că nu era loc. Însă e nevoie de ceva mult mai dramatic pentru a-mi șterge acum zâmbetul larg de pe chip!

Ultimul start al sezonului s-a dat pe o ploaie tipică, aproape pe întuneric. Gordon Shedden și-a etalat calitățile deosebite în astfel de condiții, fiind urmat de surprinzătorul Jack Clarke. În total, 11 piloți diferiți s-au impus în cele 30 de manșe ale sezonului 2014.

Profil de campion – Colin Turkington

Nord-irlandezul originar din Portadown și-a început cariera în turisme pe un MG ZS al echipei Atomic Kitten, la doar 20 de ani. În primul sezon a urcat pe podium, iar victoria a sosit în cel de-al doilea. Odată deschis, șirul succeselor a continuat, ajungând la cota 31 după cele 8 din acest sezon. Colaborarea cu BMW i-a adus titlul din 2009 în BTCC și prestații excelente, dar sporadice, în WTCC (o victorie și 5 podiumuri în 22 starturi), iar munca depusă în dezvoltarea actualului 125i a dat roade în 2014.

După trei weekenduri de tatonare, Turkington a trecut într-o viteză superioară și nimeni nu i-a mai putut sta în cale. Pentru prima oară din 1997, era să asistăm la un titlu decernat înainte de ultima triplă etapă. Dacă anul trecut abia descoperea circuitele cu noua mașină, cerebralul pilot a putut acum să se folosească de toate acele informații și setări pentru a răsturna calculele hârtiei chiar și pe acele piste ce favorizau, teoretic, tracțiunea față.

Fin tehnician, Turkington a câștigat împreună cu echipa, contribuind la deciziile de a plasa cele 45 de kilograme de balast în poziții convenabile pentru a stabiliza puntea spate. Ceea ce pentru modelele Honda era un coșmar, pentru BMW devenea chiar un avantaj prin prisma stabilității. Însă dincolo de avantaje tehnice, care în Formula 1 duc la ecarturi considerabile, aici este vorba de curse-sprint în care ecarturile sunt infime, iar cursele se câștigă și se pierd pe abilitatea pilotului de a depăși sau de a rezista atacurilor, rulând mai mereu într-un pluton compact. Iar prin prestații asemenea celei de la Silverstone, Turkington a arătat că este suveran la acest capitol, odată ajuns la maturitatea celor 32 de ani.

Turkington și-a făcut bine temele și în studierea rivalilor. Odată ce a realizat că rivalul său cel mai periculos rămâne Jason Plato, n-a ezitat să-i cedeze poziția de lider în trei rânduri, pentru a evita să fie răsucit de o atingere la care veteranul englez nu s-ar fi dat în lături. Contactele sunt mult mai la îndemână pe o mașină cu tracțiune față, dar pilotând acest BMW, principala misiune a lui Colin era să nu se pună într-o postură vulnerabilă, din care categoric el ar fi avut cel mai mult de pierdut.

Cu atâtea plusuri, doar o schimbare dramatică a regulamentului, ceea ce n-ar fi deloc în spiritul echilibrului promovat de TOCA, l-ar putea îndepărta pe Colin Turkington de vârful clasamentelor în 2015. Însă anul acesta, cel mai bun pilot s-a impus, fără discuții.