Senna, pilotul de raliu

Senna, pilotul de raliu

1986, Țara Galilor. Vreme rece, de noiembrie. O mână de fotografi sunt adunați lângă un Vauxhall Nova, un Golf GTi, un Ford Sierra RS Cosworth, un Ford Escort și un Austin Metro de Grupa B. Între aceste mașini emblematice pentru Campionatul Mondial de Raliuri, unul din starurile în ascensiune ale Formulei 1: Ayrton Senna.

Brazilianul din Sao Paolo este un semizeu glorificat în zilele noastre. În 1986 nu avea nici un campionat mondial în dreptul numelui său, dar multă lume îl vedea triumfător în viitorul apropiat. Luase prin surprindere formulele inferioare iar debutul în F1 cu Toleman atrăsese atenția tuturor. Sosirea lui la Lotus ridicase o echipă muribundă acolo unde nu își avea locul.

Russell Bulgin, editorul revistei Cars and Car Conversion și un apropiat al lui Ayrton Senna a reușit în acel an să scoată din mânecă titlul deceniului, totul frumos ilustrat cu o poză a lui Ayrton la volan: Ayrton Senna – pilot de raliu! Cel mai rapid pilot de Grand Prix se dezlănțuie în Țara Galilor, îmblânzind 5 bestii de raliuri. Phill Collins, pilot de raliuri în campionatul englez a fost cel ce i-a prezentat lui Senna modul în care să se descurce cu cele 5 mașini. Deși Senna a fost sincer impresionat și a învățat ceva nou în acea zi, la întrebarea lui Bulgin, dacă ar vrea să repete experiența, a răspuns sigur pe el:

Este dificil. Te face să oferi mai mult credit piloților de raliu, care se descurcă în acest mod. E prima oară pentru ei printr-o pădure și se descurcă. Îți spun, nu e pentru mine. Nu. Doar pentru azi. Doar de distracție, asta e tot.

Senna Rally 1

Prima mașină încercată a fost Sierra Cosworth. Era prima mașină de raliu în care urca Senna iar Collins nu-l menajase. Pilotul englez trăsese tare de mașină iar la întoarcere Senna declară: „Prea rapid pentru mine! E nebun!” Calm pe el, englezul nu are de zis decât: „Păcat că e așa dur traseul, altfel îl băgam în boale pe micul nemernic.” Însă e rândul lui Senna să urce pe scaunul pilotului și cel mai rapid om din Formula 1 avea să demonstreze că prinde repede.

Nu știu nimic despre raliuri. Am văzut poze, uneori am urmărit la TV. Și în mod intenționat nu am întrebat pe nimeni înainte de a ajunge aici. Vreau să aflu singur. Partea amuzantă e că nu știi pe unde să mergi. Drumul e așa dur că mașina nu încetează să pocnească! Și nu-mi iese din cap: e ultima oară când fac asta.

Collins îi explică vitezele: „Urcăm doar până într-a treia. Maxim, ok? Și aici o bagi când trebuie să ieși cu spatele dintre copaci” spune râzând, arătându-i ultimul lăcaș al grilei. Senna nu gustă gluma și i-o întoarce: „De câteva ori, ți-a sărit volanul din mâini.” „Uneori, îl lași” se dezvinovățește Collins. „Măcar odată, nu i-ai dat tu drumul. A sărit singur. Am lovit o ridicătură mare în mijlocul virajului, mașina s-a cutremurat și am gândit: Iisuse!” îl prinde Senna la colț. „Era totul sub control. De fapt, am mers cu ochii închiși mai tot traseul.” Dar Collins nu e răutăcios. Ba chiar îl liniștește pe Ayrton, inducându-i ideea că nu e nevoit să tragă tare: „Am nevoie de mașina asta în weekend, ok?

Am crezut: da, tipul va face exact ce-i spun eu” avea să declare Collins atunci când Senna a pornit încet, derapând nesigur în viraje. Dar Senna era în turul de recunoaștere:

Aproape am ieșit afară în primul viraj. E surprinzător. Pentru că am abordat primul viraj ca într-o mașină normală. A fost o prostie. Trebuie să o forțezi. Înainte de viraj, trebuie să ataci. Acum înțeleg de ce trebuie să contrabrachezi și să te folosești de tracțiune puțin – ca să forțezi mașina să muște din pietriș. Dacă încerci să o iei ușor virajat, nu se întâmplă, ci ieși în decor (…) Trebuie să fii expert la tehnică – și îți trebuie încredere. Fără să fii expert, nu ai încredere. Prima specială într-o mașină de raliu e cea în care îți este frică. Dar pe măsură ce capeți încredere în mașină și presimți cum se va comporta și simți aderența, traseul devine mai lin, mai drept și totul devine mai ușor. Și depui mult efort ca s-o ții pe drum, mai ales când lovești o ridicătură în mijlocul virajului. Volanul ți se zbate în mâini și trebuie să lupți cu el. Dacă n-o faci, o scapi de sub control la primul viraj.”

Ayrton avea să treacă prin toate cele 5 mașini, plecând de la cele simple la cele complexe. A urmat CCC Vauxhall-ul Nova Sport a lui Harry Hockly, cu tracțiune frontală și 1300cmc. Apoi Volkswagen-ul Golf GTi al echipei David Sutton Motorsport, pilotat în acel an de Callum Guy în grupa A. S-a ajuns la Ford Escort-ul de 3,4l cu tracțiune integrală, a lui Allan Edwards – Edwards însuși îi va face instructajul lui Senna. Brazilianul avea să încheie cu altă mașină cu tracțiune integrală, MG Metro-ul 6R4 de 250 de cai.

Senna Rally 3

Phil mi-a spus multe lucruri. Dar tot e greu de apreciat ce faci. Nu am încă puterea de a înțelege tot ce se întâmplă. Uneori simt că o pierd, apoi sunt dăți când volanul e mai ușor decât ai crede.” Collins a avut și el o părere: „Ayrton urmează linia traseului. Intră larg în viraj – de asta trebuie să scape repede. Trebuie să adopte o linie strânsă în viraj pentru că exteriorul oferă puțină aderență. E o greșeală comună, dar băiatul prinde repede.”

Atacul violent al suprafeței de rulare asupra burții mașinii e ceva ce-l îngrijora pe pilotul de Formula 1:

Îți spun, pentru cineva care face asta pentru prima oară, e un sentiment neplăcut. E ca și cum ai distruge mașina, înțelegi? Când conduci, auzi bang! – bot! – crash! Până când te împaci cu ideea că mașina e ok, că e construită să reziste, nu te poți gândi decât că ai s-o strici.

Cu fiecare drum făcut în fiecare din cele 5 mașini, Senna prindea curaj și devenea tot mai natural în spatele volanului. Abordarea virajelor se schimba, de la felul în care abordează un pilot de circuit la felul în care abordează un pilot de raliuri, echilibrând mașina din accelerație și frână, forțând mașina în căutarea aderenței. Într-unul din drumurile făcute în Golf, la contactul cu o piatră mai mare, mașina a sărit mult în aer. Așa că s-au întors pentru a elimina piatra de pe traseu. Întârzierea i-a făcut pe mecanicii Volkswagen să fie îngrijorați. Senna i-a luat peste picior, râzând: „Credeați că am distrus-o, nu?

Allan Edwards urma să-i prezinte Escort-ul 4×4. Produsă special pentru Edwards, mașina atingea 460 de cai. „460 de cai? Dumnezeule! Juri că o vei lua încet?” l-a abordat Senna pe Edwards, strângându-i încheietura. Dar Edwards n-a luat-o încet. „Drace. E puternică, nu? Mai mult a stat în aer decât pe sol. Îți spun, pare să aibă multă aderență. E distractiv. Când mașina e pe pământ, mușcă din sol. Și e mai puternică decât Sierra. Când eram de-a latul, în viraj, a sărit pe accelerație și a recuperat puntea față.

Edwards avea să spună despre Senna: „M-a uimit să-l văd adaptându-se atât de repede la drumurile de pădure. A urcat acolo unde eu n-am urcat și deja cunoaște traseul și denivelările. M-a impresionat. E aici ca să învețe. În câteva ore ar fi de talie națională și după o săptămână s-ar putea lupta la nivel mondial. Pentru că are experiența și știe cu ce se mănâncă.

După tururile cu Metro-ul, palmele lui Senna începeau să facă bătături. Întrebat de ce n-a venit cu mănușile, brazilianul a spus: „Am crezut că va fi ca într-o mașină normală. Chestia e că, într-o mașină de Grand Prix cunoști fiecare viraj, pentru că o faci de sute de ori în teste. Cunoști fiecare denivelare și linie și ești precis. Aici, e mai natural, trebuie să improvizezi mereu. Ai mai multă nevoie de judecată. Nu e loc de mici greșeil, acestea te scot de pe drum. În mașina de Grand Prix te folosești de vibratoare. Apoi, mai e și zona cu iarbă. Aici nu, nu ai de ales.

E mai palpitant decât într-o mașină de Formula 1. Nu ai viteza de top, dar ai accelerația imensă. E o emoție mai rapidă care te cuprinde decât în Formula 1. Acolo pornești repede apoi încetinești. Aici atingi un vârf, apoi cobori. Din nou un vârf, iar cobori. E o abordare diferită.

A fost bine. Vă mulțumesc. Mi-a plăcut mai mult decât am crezut – și întotdeauna am avut în minte că aveți nevoie de mașină în weekend-l următor! A fost ceva foarte diferit. A trebuit să fiu dur cu mașina, e ceva ce nu am mai făcut până acum. Am o pornire să n-o fac. Ating o limită apoi mă liniștesc” au fost cuvintele lui la încheierea zilei.

Să te înscrii în raliuri e mult prea riscant. Și mi-am asumat destule riscuri pentru a ajunge unde am ajuns în Formula 1. Dar să încerc într-un spațiu deschis, cu zone de evacuare, da, mi-ar plăcea. Aș încerca să găsesc limita. Dar doar pentru mine, pentru distracție, ca astăzi. Pentru a învăța mai multe.

Senna Rally 2

Înainte de despărțire, Phill Collins îi spune brazilianului: „Ayrton, ne auzim la telefon săptămâna viitoare, în legătură cu testul meu în JPS-ul tău, da?” Rânjetul lui Ayrton spune totul: „Ok Phil, nici o problemă. Doar că va trebuie să instalăm un loc pentru un pasager.

Într-un arc peste timp, „noul Senna” – Lewis Hamilton, a debutat în celebrul Monza Rally. Însă doar notorietatea lui l-a adus la Monza, prezența sa doar în ultima zi a raliului fiind un eveniment promoțional. Noul campion mondial i-a eclipsat pe adevărații raceri din acest eveniment, Robert Kubica – câștigătorul și Valentino Rossi, autorul unei depășiri fantastice, demnă de renumele său.

Transcrierea articolului din Cars and car Conversion aici.

Video de la ziua de teste aici.