GP2: Top 10 piloți 2014

GP2: Top 10 piloți 2014

GP2 a apărut ca o nouă interpretare a Formulei 3000 care dăduse numeroși piloți de valoare, o parte încă în activitate. Înnoirea seriei a venit ca o necesitate  de a adapta anticamera clasei regine la schimbările survenite în special în plan tehnic în seria principală. În 1o sezoane au ieșit campioni piloți care acum sunt printre protagoniști precum Rosberg sau Hamilton. Totodată, unii piloți talentați nu au avut șanse reale de a arăta adevăratul potențial, precum Glock sau Pantano.

Campionul din 2014 Jolyon Palmer este un alt pilot care în zilele noastre comentează prea mult neșansa de a fi promovat în Formula 1. Momentan afirmațiile sale sunt de bun simț însă sperăm să nu se încăpățâneze să își dovedească dreptatea cu orice preț. O altă controversă a seriei este stilul de pilotaj agresiv predispus la incidente de cursă. Felul în care sunt construite monoposturile și regulamentele tehnice predispun la overdriving. Amintim de un Romain Grosjean des criticat la debut, Esteban Gutierrez sau ținta tuturor ironiilor Pastor Maldonado.

În ultimii 3 ani observăm ca un titlu în această serie nu prea mai valorează mult fiind campioni care nu au avut niciodată o șansă în Formula 1. Amintim pe Davide Valsecchi, Fabio Leimer sau proaspăt încoronatul campion Palmer. Alți protagoniști demni de menționat sunt Luca Filippi (care poate avea o carieră frumoasă în Indycar), respectiv Luiz Razia. De asemenea, GP2 s-a transformat într-o competiție în care este necesară o perioadă de acomodare, întâlnind tot mai rar un pilot care să se impună de la primul sezon de participare.

Ușorul declin al seriei poate fi pus pe seama a două cauze. Dincolo de rațiunea economică ce forțează echipele mai slabe din Formula 1 să caute piloți care pot aduce sponsori (așa se explică promovarea unui pilot mediocru precum Felipe Nasr sau Marcus Ericsson), este creșterea interesului pentru piloții promovați de seria rivală WSR. 2014 mai aduce o lovitură seriei GP2 și anume promovarea directă a unui pilot din seria F3. Cazul nu este unic, Kimi Raikkonen fiind adus încă din seria Renault 2.0 însă în cazul lui Max Verstappen șochează vârsta fragedă.

Trecem  la prezentarea celor mai buni piloți din 2014 în viziunea noastră. Ca de obicei statisticile sunt lăsate la o parte, propunându-ne să descoperim acele talente care pot avea un viitor în Formula 1 sau altă ramură de motorsport.

1. Stoffel Vandoorne –  Belgianul este văzut ca al doilea mare talent descoperit de McLaren după Kevin Magnussen. Echipa britanică, aflată la un nou început alături de Honda, pare să nu mizeze pe tinerele talente căutând experiență necesară dezvoltării noului monopost. Rămâne de văzut câtă liniște în echipă va putea oferi Alonso. După o victorie în debut de sezon, au urmat câteva weekenduri nefericite pentru Vandoorne și echipa ART. Revenirea de formă din păcate nu a ajutat prea mult în lupta de recuperare cu DAMS și Palmer. 2015 este anul în care Vandoorne practic este obligat să câștige campionatul pentru a avea vreo șansă de promovare.

2. Raffaelle Marciello –   Italianul are potențialul necesar de a se impune în această competiție și este un nume la care echipele din Formula 1 ar trebui să se uite atent.  Se află în atenția echipei Ferrari făcând parte din academia acestora însă așa cum ne obișnuiește Scuderia, rezultatele piloților aflați în grijă trec de cele mai multe ori neobservate. Un impediment major pentru a face performanță este și scăderea de formă a echipei Racing Engineering. Prea des în ultimii ani performanțele anumitor piloți depinde de materialul de concurs oferit de echipele pentru care semnează.

3. Mich Evans –  este liderul uneia dintre echipele cu cea mai vizibilă creștere de formă în ultimul timp, Russian Time. Pe lângă talentele local,e rușii promovează și piloți de alte naționalități care până la urmă aduc rezultatele echipei. 2015 va fi un sezon decisiv pentru Evans care deja s-a acomodat cu mașina după două sezoane complete. Victoriile și podiumurile stau din păcate în umbra unor clasări spre coada grilei cauzate de incidentele inerente competiției  dar și de scăderea de formă a echipei în fața rivalilor DAMS și ART, după moartea directorului Igor Mazepa și revenirea celor de la iSport la cârmă.

4. Stefano Coletti – Mai rar pentru o echipă ce nu se mai numără printre fruntașe, Racing Engineering a avut o linie de piloți extrem de competitivi. Liderul de drept al echipei, Coletti, s-a numărat printre învingătorii de etapă. În cazul său, incidentele de cursă au lăsat o amprentă mai însemnată, cele 4 abandonuri aruncându-l ceva mai departe în clasament.  cariera s-a de până acum este una completă trecând prin cele mai însemnate competiții de promovare,  însumând și defuncta formulă BMW, Seria Renault cât și F3 sau GP3. Vârsta își spune cuvântul iar succesul trebuie să apară altfel 2015 va fi o piatră de hotar în cariera monegascului.

5. Johnny Cecotto Jr –  Un pilot ce poartă un nume cu rezonanță atât în seriile de monopost , turisme cât și motociclism. Johnny este fiul celebrului campion de motociclism Cecotto Sr, pilot care a concurat și în Formula 1. DTM-ul i-a adus mai multe satisfacții în schimb. Cu toate că are un nume sonor dar și ceva talent, Cecotto Jr nu reușește de fel să își găsească un loc la o echipă serioasă în seria GP2. Talentul său se irosește într-un anonimat deplin pe la echipe de coada grilei precum Trident, Super Nova, Ocean, Addax sau Arden care nu mai înseamnă mare lucru în această competiție. Locul 5 în clasament cu 2 victorii și clasări solide în top 6 atunci când adversarii l-au lăsat în pace este o performanță remarcabilă pentru un pilot Trident, adesea năvalnic în trecut.

6. Arthur Pic –  Fratele mai mare al fostului pilot de Formula 1, actual tester Lotus Charles Pic, pare a nu își găsi nici el vreun loc în vreo competiție de anvergură. Odată cu frații Pic, Franța a reînceput să lanseze nume interesante în motorsport lucru care intrase cumva într-un con de umbră după parcursul lui Jean Alesi în competiții. Ca și în cazurile precedente, cariera lui Pic este în impas, iar el petrece prea mult timp în serii de monopost care nu îi aduc satisfacțiile așteptate.  Talentul său atât cât este se vede cu greu în seriile WSR și GP2 datorită echipelor modeste sau sezoanelor mai puțin competitive avute de DAMS în seria Renault. Campos este din ce în ce mai mult o umbră a echipei care era odată, Arthur trebuie să ia o decizie importantă în 2015 în ce privește cariera sa.

7.  Jolyon Palmer –  După cum spuneam în introducere, experiența este cheia succesului în ultimii ani de GP2.  Tinerii de real talent nu se pot afirma imediat, de aici rezultate ciudate la final de sezon materializate în campioni fără viitor în Formula 1. Nume precum Valsechi, Leimer  susțin opinia. Palmer Jr a fost excesiv promovat  de un tată ambițios, dornic să șteargă imaginea confuză lasată în Formula 1. Special pentru fiul său Jonathan Palmer a creat Formula Palmer Audi transformată ulerior în Formula 2. Rezultatele pentru junior nu au venit decât atunci când F2 a rămas fără valori certe și nici atunci Jolyon nu a reușit decât titlul de vicecampion. În ciuda unor echipe cu nume precum Addax, iSport sau Carlin, succesul în GP2 a fost sporadic. Mutarea în 2014 la DAMS însă a fost de bun augur, francezii având mașina care a făcut diferența în campionat. La fel ca și în WSR cu Sainz Jr, decalajul tehnic net în favoarea echipei a făcut ca piloți mai puțin înzestrați cu talent să devină campioni.

Din păcate pentru juniorul Palmer se pare că tatăl a ajuns la fundul sacului cu bani neavând vreo șansă să cumpere vreun loc la o echipă în Formula 1. De un volan la o echipă competitivă nici nu poate fi vorba.  Este în schimb un câștig pentru o echipă precum Force India care se poate folosi de banii primiți pentru a testa ocazional câte un monopost.

8. Marco Sorensen-  MP Motorsport nu este o echipă care să conteze în seria GP2. Ca și în cazul echipei Trident, când un anumit pilot reușește rezultate uluitoare este doar meritul pilotului. Danezii par să promoveze ceva mai des piloți care ajung în Formula 1. După Magnussen, acum este rândul lui Sorensen să arate de ce este în stare. Sezonul a început destul de târziu pentru danez, neparticiparea la primele 4 weekend-uri de cursă îl priveză de posibile rezultate notabile. Prestația sa este una solidă finalizată cu clasări constante în top 10 culminând și cu o victorie în etapa din Rusia. Rezultatele sale sunt din păcate influențate de potențialul limitat al echipei de a ajunge spre vârf.

9. Tom Dillmann – O carieră extrem de întortocheată pentru un pilot cu potențial de afirmare. Lipsa unui buget consistent și statutul său de pilot secund sau chiar al treilea pilot al unor echipe de valoare îndoielnică nu permit acestui pilot să se afirme. Rapax nu mai este de mult o echipă care să conteze, iar statutul de locotenent sau înlocuitor de piloți nu îi fac cinste deloc.  Ca și în cazul altora 2015, va fi un an al deciziilor majore, reorientarea spre o altă ramură din motorsport fiind opțiunea cea mai nimerită.

10. Felipe Nasr – La finalul campaniei GP2 brazilianul a reușit să ia fața unor piloți mult mai talentați și consistenți în curse plătindu-și locul la echipa de Formula 1 Sauber.  Părerile despre acest pilot sunt controversate. Ziariștii cu mai multă experiență și un ochi format pentru seriile de promovare a piloților susțin răspicat ca locul lui Nasr nu este în Formula 1.  Alții susțin că brazilianul este doar un pilot prea mult judecat pentru gafele din curse și noncombatul dezolant atunci când are de câștigat dueluri pe pistă. Duelul dintre Nasr și Palmer pentru coroana supremă ar putea fi comparat cu duelul dintre Hamilton și Rosberg: pe unde l-a prins, Palmer a câștigat toate duelurile directe. Doar ghinioanele unor piloți precum Vandoorne, Marciello sau Evans i-au asigurat succesele lui Nasr. Nici chiar rolul de tester cu echipa Williams nu a arătat ceva spectaculos în evoluția acestui pilot. Timpul și răbdarea echipei Sauber va decide dacă banii pot aduce succesul sau nu.

 

În anumite conjuncturi s-au văzut și evoluții deosebite ale unor piloți mai puțin cunoscuți sau creșteri de formă ale unor nume  fără rezultate deosebite până în acest an și desigur personaje care au comis gafe de proporții.

Așa cum ne-a obișnuit echipa Russian Time promovează în fiecare serie în care este activă câte un pilot rus. Din mulțimea de tineri care încearcă să se afirme încep să apară și vârfuri demne de luat în seamă. Succesul lui Daniil Kvyat este luat de exemplu și reper pentru generațiile care urmează. Un exponent de seamă al noului val de piloți ruși este și Artem Markelov. Pilot cu succese în alte serii odată ce va căpăta mai multă experiență în GP2 va progresa  vizibil. În prima manșă de la Spa a arătat determinare și maturitate care pot fi baza unei constanțe sporite în viitor. Andre Negrao este unul din veteranii seriei WSR dar fără rezultate notabile.  Campania din 2014 cu Arden a stat multă vreme sub semnul anonimatului. Între rundele de la Spa și Sochi s-a produs parcă un miracol, Negrao devenind subit unul din protagoniști. Pozițiile nesperat de bune din aceste etape l-au adus în clasament mai sus decât ne-a obișnuit în trecut. Dacă va avea un buget consistent își va găsi cu ușurință un loc la o echipă dinspre coada grilei.

Un adevărat pericol pe pistă a fost spaniolul Sergio Canamasas. Trecut de la Caterham la Trident, catalanul a profitat pe alocuri de forma neobișuit de bună a echipei codașe reușind din când în când clasări în puncte. Uluitor, manșa secundă de la Monaco îi aduce și un loc 2. Din păcate aceste rezultate sunt total umbrite de un stil de pilotaj catastrofal, predispus la accidente inexplicabile. Stilul său hectic de a pilota ne amintește într-u cât va de adevărate șicane mobile ale anilor 90 precum Jean Denis Deletraz sau poate mai apropiat de stilul său un Riccardo Rosset care alterna des curse bune cu gafe greu de explicat.

Nu în ultimul rând, ar fi de menționat câțiva piloți care au dezamăgit din varii motive fie ele financiare, lipsă de experiență sau așteptări prea mari. Un pilot în care argentinienii își puneau toate speranțele este Facu Regalia. Evoluția excelentă din 2013 în GP3 alături de Arden îl recomanda pentru un loc în GP2. Din păcate un buget fragil și o echipă Hilmer aflată într-o formă dezastruasă a rupt avântul acestui pilot de perspectvă.  Sperăm să își reia cariera într-o altă serie. Cam aceleși lucruri se pot spune și despre cipriotul Tio Ellinas.

Din categoria piloților ce trebuie să acumuleze experiență se numară și Pierre Gasly care după terminarea campaniei din WSR  a încercat să se acomodeze cu Seria GP2. A fost o mișcare pripită, managerii francezului dorind cu orice preț ca pilotul să ia parte la ultimele curse din calendar. Calitatea echipei nu a contat găsindu-se un loc la deja falimentara echipă Caterham.  rezultatele au fost pe măsură nereflectând potențiall real de care dispune Gasly. În încheiere trebuie scoasă în evidență diferența enormă între campionate ce se vor alternative ieftine la seriile deja consacrate. Japonezul Kimiya Sato a câștigat la pas anonima serie AutoGP, în același timp a efectuat și un sezon aproape complet în GP2 pentru Campos. Rezultatele din GP2 au fost în mare parte dezastruase  cu clasări la coada grilei sau abandonuri.  O singură clasare în puncte nu este îndeajuns pentru japonez. Ca o confirmare a amatorismului seriei AutoGP, putem să ne uităm și la rezultatele lui Kevin Giovesi.

Aportul de piloți cu potențial din seriile F3, GP3 sau WSR  fac din sezonul 2015 un punct de atracție. Anticamera Formulei 1 va avea mult mai multe nume importante care vor da totul pentru a se afirma. De asemenea,  presiunea de a obține rezultate pentru unii veterani ai seriei va anima și mai mult sezonul ce va urma.