Bathurst 12h – Muntele cucerit de gamerii Nissan

Bathurst 12h – Muntele cucerit de gamerii Nissan

Acum mai bine de 20 de ani, un GT-R roșu îmblânzea de două ori la rând muntele sacru al motorsportului australian. Pe atunci, atotputernicul Skyline R32 avea la picioare întreaga Grupă A, ajungând să fie interzis. Dominația de la începutul aniilor ‘€™90 a adus Skyline-ului porecla Godzilla, o reprezentare perfectă a proporțiilor diferenței de performanță dintre mașina japoneză și adversari, fie ei Holden, Ford sau alții.

În 2015, o parte din această flacără a fost reaprinsă în memoria faniilor de motorsport, chiar dacă nu după celebra cursă de 1000 de kilometri pentru turisme. Aceasta a fost mutată de la începutul anului, cum avea loc în perioada Hardie-Ferodo, în octombrie. În februarie însă, s-a poziționat o altă cursă pe același Munte Panorama care, cel puțin în ultimii ani, pare să râvnească la titulatura de cea mai importantă cursă a Australiei. Aceasta este cursa de 12 ore care a avut prima ediție tocmai în 1991.

Acum, în 2015, Nissan s-a impus, după un nou final eleectrizant. A făcut-o prin modelul GT-R și, mai mult, cu un echipaj format din piloți veniți pe filiera GT Academy, format din Wolfgang Reip, Katsumasa Chiyo și Florian Strauss, chemat în ultimul moment ca înlocuitor al lui Alex Buncombe. Aceștia au reușit să aducă un GT-R pe prima treaptă a podiumului din Bathurst după o perioadă lungă de așteptare. Însă nu a fost o victorie ușoară. Nici pe departe.

Dramatismul a caracterizat atât cursa cât și sesiunile de calificări care au precedat-o. Învingătorii de anul trecut, care au fost protagoniștii unui alt duel de final care s-a dus drept către cărțile de istorie care rememorează momentele magice din istoria cursei, au fost eliminați din competiție în urma unui accident monstruos în vârful muntelui. Tony Da€™Alberto s-a atins cu Aston-Martin-ul Craft-Bamboo Racing, Da€™Alberto lovind zidul de protecție frontal și distrugând mașina. Echipa s-a găsit în postura ingrată de a nu putea repara șasiul și de a nu avea altul la îndemână, astfel că au fost obligați să se retragă. Singura veste bună a fost aceea că Tony, deși internat după eveniment, a fost externat la scurt timp, fiind astfel capabil să urmărească cursa din comfortul locuinței sale.

Fanii, în număr de peste 32.000, și-au mutat însă destul de repede atenția către spectacolul de pe circuit, unde cele 49 de mașini rămase au continuat lupta contra cronometrului pentru un loc cât mai bun pe grila de start. Trebuie spus din capul locului că unii dintre protagoniștii cursei de anul trecut nu au mai putut să se prezinte și în 2015. Este vorba de piloții care fac sezon complet și în V8 Supercars, aceștia fiind obligați de organizatorii campionatului să participe la sesiunea de teste pre-sezon care a avut loc la Sydney exact în același timp cu cele 12 ore de la Bathurst. Astfel, fanii au fost văduviți de prezențele unor piloți precum Lowndes sau Van Gisbergen, însă, fără îndoială, cei rămași€™ s-au achitat de sarcina de a face spectacol.

În calificări, spectacolul l-a oferit poleman-ul Laurens Vanthoor, campionul Blancpain GT strunindu-și R8-ul LMS Ultra cu numărul 15 către un nou record pe tur. Acest ritm nu s-a simțit atât de evident și în finalul cursei, când echipajul a suferit din pricina unei viteze de top mai reduse în comparație cu Mercedes, Bentley și chiar și Nissan.

bath1

Cursa, care a început în întunericul dimineții de duminică, a fost marcată de nu mai puțin de 20 de perioade de neutralizare, un record neplăcut. Prima neutralizare a avut loc după doar 19 minute de la începutul cursei, când BMW-ul #42 a atins zidul pe linia dreaptă Conrod. La scurt timp după ce cursa a revenit la steag verde, modelul 911 #14 al lui Pete Conroy a fost implicat într-un accident în Hella€™s Corner aducând a 2-a neutralizare. Mai apoi, două Porsche de cupă, #51 și #66, au fost implicate într-o coliziune care a adus pentru a 3-a oară safety car-ul pe pistă. După restart, Harold Primat, pilot în Bentley-ul de uzină #11, a fost atenționat prin arătarea steagului negru pentru că a furat startul la primele 2 restarturi. Aceste infracțiuni l-au făcut să piardă, coroborat, cam 1 minut și jumătate în penalizări și timpul petrecut pe linia boxelor. Un handicap imens având în vedere că cursa s-a decis la o diferență de puțin peste 2 secunde.

Din fericire, acestea au fost toate neutralizările primului sfert din cursă, la borna primelor 3 ore Michele Rugolo aflându-se la conducere cu un avans de 20 de secunde în fața unui alt Ferrari condus de Jono Lester. Avansul a fost câștigat și din pricina diferențelor de strategie. La Bathurst, strategii trebuie să ia în seamă faptul că, în timpul perioadei de neutralizare, boxele nu sunt închise, astfel că dacă poți intra până să te preia safety car-ul avantajul este de partea ta.

Tot la capitolul opririi la boxe, mai trebuie menționat și faptul că, în această cursă, nu există un producător de pneuri impus de organizatori. Astfel am avut un război al pneurilor dus între Michelin și Pirelli. Aceștia din urmă au arătat un interes crescut pentru eveniment, chiar Paul Hembery trecând pe la circuit joi în timpul antrenamentelor pentru a se asigura de bunul mers al lucrurilor. Într-adevăr, pe tot parcursul cursei, nu au existat probleme cauzate de pneuri, acestea dovedindu-se foarte durabile, mai toate mașinile din clasele AA/AP fiind capabile chiar să facă 3 stint-uri pe un singur set de pneuri. Singura problemă s-a prezentat prin punctul din regulament care limita drive-time-ul, unui pilot fiindui interzis să piloteze 3 stint-uri la rând. Astfel, de obicei, pneurile au fost schimbate o dată la 2 stint-uri de combustibil.

La jumătatea cursei, Erebus Motorsport se afla la cârmă după ce Phoenix Motorsport a condus ostilitatiile în orele 4-5 cu întreruperile de rigoare cauzate de opririle la boxe. La acel moment, SLS-ul #35 era urmat de Ferrari-ul AF Corse #77 și Bentley-ul #10 al Team M-Sport. Acesta din urmă a fost aproape de un accident în vârful muntelui când Matt Bell, din cauza deshidratării cauzate de probleme la recipientul cu lichid, a avut un moment de imprecizie. Acesta a dus la o trecere prin nisip la câțiva centimetri de zidul de beton.

bath3

După 6 ore primele 7 mașini se mai aflau încă în același tur cu liderul, Nissan-ul #35 Nismo Global Athlete aflându-se pe 4. Pe parcursul orelor 4, 5 și 6 au mai avut loc alte 6 neutralizări. Mai întâi, Mazda RX-8 cu numărul 41 a derapat înainte că o Ginetta să se oprească pe traseu. A șasea neutralizare a fost cauzată de un incident în zona rapidă Chase, Audi-ul #2 fiind atins de un Bentley, acesta dintâi derapând și trecând prin nisip înainte de a reveni sub efectul forțelor fizicii pe pistă, trecând la o distanță centimetrică de coliziunea cu o altă mașină, și de a se opri într-o altă zonă cu nisip de cealaltă parte a asfaltului. După cel de-al 6-lea restart, un Ford al MARC Cars Australia a pontat și el o trecere brutală prin nisip care a adus, încă o dată, mașina de siguranță pe pistă.

Ziua echipajului Audi-ului #5 s-a terminat când Nathan Antunes a lovit mașina de perete, R8-ul care fusese pilotat și de Oliver Gavin fiind scos astfel din lupta pentru un loc în primii 10 unde se aflase până atunci. În timpul celei de-a 8-a neutralizări 2 mașini s-au acroșat, fanii fiind supuși unei așteptări și mai lungi ca urmare a acestui incident într-un moment în care se impune conducerea cu cea mai mare prudență. La sfârșitul celei de-a 6-a ore, Lamborghini-ul #48 s-a oprit pe traseu fiind lovit de probleme mecanice.

Revenind la partea mai interesantă a cursei, anume duelurile de pe pistă, acestea au fost prezente în abundență în ciuda faptului că, după cum este evident, fragmentările au îngreunat sarcina piloților de a-și intra într-un ritm constant în timpul stint-ului. Însă lupta între numeroșii producători prezenți a fost cea care merită povestită. Duelurile au devenit de mai multe ori prea încinse, precum în ora a 8-a când Ferrari-ul #77 care se aflase o bună bucată de vreme la șefia cursei a lovit Mercedes-ul #36 al Erebus Motorsport. Mașina germană a trecut pe la boxe pentru un drive through în timp ce Ferrari-ul a șchiopătat până la standuri cu probleme la suspensie.

Însă cea mai încinsă luptă a fost cea de pe final. În ultimele 20 minute, primele poziții se aflau într-un adevărat trenuleț, Matt Bell, care revenise în frunte după ce zăbovise în primii 5 în ultimul sfert al cursei, avându-i acum în urma sa pe Laurens Vanthoor și Katsumasa Chiyo, pilot pe GT-R-ul cu numărul 35. Cei 3 s-au lansat într-o luptă în care, din cauza traficului, s-a implicat și Stefan Mucke, omul Craft Bamboo încercând să revină în frunte unde Vantage-ul se afla în ora a 9-a. Bell avea pneurile aproape distruse fiind mai încet decât Vanthoor în viraje. Însă ceea ce pierdea britanicul pe porțiunile sinuoase câștiga mai apoi pe linia dreaptă Conrod, unde Audi-ul trebuia să se apere de atacurile Nissan-ului.

Această ordine a fost și rezultatul unei neutralizări târzii, care nu avea să fie și ultima, cauzată de un accident serios suferit de David Brabham, australianul lovind zidul frontal în Bentley-ul #11 după ce a fost percutat de o altă mașină. Cei trei din frunte s-au păstrat pe poziții înainte ca, la 10 minute distanță de final, o ultimă neutralizare să mai condimenteze și mai mult lupta. După ultimul restart, Chiyo și-a amintit că este japonez și într-un stil de totul sau nimic ce îi caracterizează pe piloții din Țara Soarelui Răsare, a trecut de Vanthoor pe Conrod înainte de a-l depăși și pe Bell pe frânare în ultimul viraj cu 2 tururi rămase. A continuat apoi prin a se depărta puțin de Bell, destul cât să nu mai aibă pata mare sub formă de Bentley în întregime în retrovizoare. Asta și pentru că Bell era ocupat să se apere de atacurile venite în valuri din partea lui Mucke și Vanthoor.

bathurst3

Katsumasa Chiyo a câștigat, iar în urma sa, Bell, Vanthoor și Mucke și-au împărțit ultimele 2 trepte pe podium. Toate astea în ultima buclă. Mai întâi, Mucke a trecut de Vanthoor, pentru ca apoi belgianul să treacă de Mucke și de Bell în ultimul viraj după ce aceștia din urmă s-au jenat reciproc. Ordinea finală, în urma Nissan-ului, a fost: Vanthoor pe 2 (victorie în clasa AP a GT3-urilor cu echipaj pro) și Mucke pe 3. Pe 4 a terminat Bell, având în urma sa Mercedes-ul Erebus cu numărul 36, Ferrari-ul cu numărul 49 și Lamborghini cu numărul 32 care a completat un top 7 în care s-au aflat 7 producători diferiți.

Treizeci și patru de mașini au trecut linia de sosire, clasa B fiind câștigată de modelul Porsche 991 GT3 Cup #47 în timp ce în clasa C a terminat un Lotus pe primul loc. În clasa D s-a impus un BMW iar ultimul Ford rămas al MARC Cars Australia a terminat primul în clasa I.

————

Citește și:
Dubai 24h: Black Falcon domină ediția aniversară
Daytona 24h – prima mare întrecere a anului
Daytona 24h: thriller neîntrerupt la trei clase