De la pilot la manager: Jack Brabham

De la pilot la manager: Jack Brabham

Sir John Arthur „Jack” Brabham merită toată aprecierea comunității motorsportului mondial și în special al celui australian, deoarece are meritul de a fi unul din personajele emblematice ale istoriei Formulei 1.

Chiar și după trecerea lui în eternitate în mai 2014, rămâne vie amintirea unui om veritabil cu o serie de cunoștințe tehnice de invidiat, ce a câștigat trei titluri mondiale ca pilot și, mai mult de atât, a reușit să-și contruiască propria echipă de succes în Formula 1.

Istoria Motor Racing Developments Ltd. sau simplu Brabham, a început în 1960 când a fost fondată de Jack Brabham alături de inginerul și designer-ul Ron Tauranac. La finele lui 1960, pilotul Brabham era deja dublu campion mondial cu echipa Cooper Climax, dar dorința lui era să construiască mașini de curse, deoarece după ce dezvoltase modelul câștigător Cooper T53 a simțit că poate crea mașini mai performante, mai rapide. Astfel, el își va atinge visul de a fi pilot și constructor în același timp în 1962.

În acest an are loc debutul în campionatul de Formula 1 al echipei, odată cu Marele Premiu al Germaniei. La volanul primului monopost Brabham de Formula 1, modelul BT3 cu motorizare Climax se afla chiar „Black Jack”, care reușește clasări pe locul al patrulea în ultimele două curse ale sezonului, în S.U.A. și Africa de Sud.

Primele victorii ale echipei au venit prin Dan Gurney în 1964, prin câștigarea GP-ului Franței iar apoi cel al Mexicului. După un sezon mai puțin satisfăcător în 1965, anul 1966 reprezintă apogeul pilotului și echipei Brabham: câștigarea ambelor titluri mondiale, la piloți și la constructori.

Brab1

Această performanță rămâne până astăzi unică și e foarte puțin probabil ca așa ceva să se mai întâmple în istoria Formulei 1. Monopostul care i-a adus australianului ultimul titlu la piloți a fost modelul BT19, cu motorizare Repco, compania australiană ce nu mai produsese motoare pentru F1 până în acel moment. Motorul Repco a fost dezvoltat dintr-un bloc V8 de Oldsmobile, iar inițial dezvolta doar 280-290CP dar era foarte fiabil și avea un cuplu mai bun ca Ferrari la turații joase. În plus, avea o greutate mai mică decât motoarele Ferrari și Maserati (154 kg față de 227 kg) și era mai eficient la consumul de carburant (consuma cca. 40 litri/100 km, pe când cele Ferrari consumau cca. 70l/100 km; toate aceste valori cumulate duceau la performanțe mai bune față de rivali pe circuitele lente și de viteza medie.

Anul următor aduce din nou ambele titluri mondiale în garajul Brabham, numai că de această dată titlul la piloți îi revine neo-zeelandezului Denny Hulme. 1970 a fost ultimul sezon al lui Jack Brabham în Formula 1, acesta obținând ultima lui victorie în cursa inaugurală din Africa de Sud; la finalul sezonului, echipa a ocupat locul 4 în clasamentul final al constructorilor.

După retragerea lui Jack Brabham, la conducerea echipei a rămas Ron Tauranac din 1971 până în 1972, când la conducere a venit Bernie Ecclestone, iar primul a părăsit echipa, fiind nemulțumit de stilul celui de-al doilea. Locul lui Tauranac va fi luat cu succes de către Gordon Murray, unul din cei mai ingenioși ingineri din vremea aceea, ce va rămâne în cadrul echipei pentru 15 ani.

Brab3

Anul 1974 aduce prima victorie după o absență de 4 ani, obținută de Carlos Reutemann la volanul unui BT44 cu motor Cosworth. Totuși, din 1976 până în 1979 echipa va folosi motoare Alfa Romeo cu 12 cilindri în linie într-un parteneriat nu foarte reușit. Principala piedică a tuturor echipelor din acea perioadă era dominația monoposturilor Lotus ce foloseau „efectul de sol”, o inovație ce crea mai multă apăsare aerodinamică. În replică, în 1978 Murray a construit celebrul „fan car” BT46B ce a câștigat cursa din Suedia dar a fost interzis ulterior de FIA.

Brab2

Din 1980 echipa a folosit din nou motoarele Cosworth, iar în 1981 a fost dezvoltat modelul BT49C având câteva inovații tehnologice precum un sistem de suspensii hidropneumatice care i-a scăpat de limitările legate de distanța dintre sol și baza mașinii. Cu  BT49C Nelson Piquet a câștigat titlul la piloți iar echipa a obținut locul second la constructori după Williams. În 1983 brazilianul avea să câștige din nou titlul la piloți cu modelul BT52, având motorizare BMW turbo, brazilianul devenind primul pilot ce obține titlul în noua eră turbo.

Brab4

Altă serie de evenimente importante din istoria echipei s-a petrecut în sezonul 1987, când BMW a decis să nu mai furnizeze motoare pentru Brabham din sezonul următor iar mai mulți membri ai echipei, printre care și Murray, au atras atenția asupra lipsei de interes a lui Ecclestone în a mai conduce echipa. Astfel, negăsind un alt furnizor de motoare, echipa nu a reușit să se înscrie la FIA pentru sezonul următor iar Bernie a anunțat retragerea echipei din Formula 1 la GP-ul Braziliei din aprilie 1988.

Brab5

Ecclestone a vândut echipa lui Walter Brun care, la rândul său, a vândut-o omului de afaceri elvețian Joachim Luhti ce a reînscris echipa pentru sezonul 1989 din Formula 1. Însă nu se anunțau vremuri foarte bune pentru echipa fondată cu mare pasiune de „Black Jack”, căci la finele sezonului aceasta se afla pe locul 9 în clasament, iar după ce Joachim Luhti a fost arestat pentru fraudă echipa a fost preluată în final de către Middlebridge Racing, grupare creată de japonezul Koji Nakauchi.

Din 1990 până în 1992, anul retragerii definitive din Formula 1, echipa Brabham a obținut rezultate slabe, terminând sezonul 1990 pe locul 9 la constructori, cu o singură clasare în top 6 (singurele clasări în puncte conform sistemului de punctaj din acel sezon), prin Stefano Modena în S.U.A. și pe locul 10 în sezonul 1991, iar în ultimul sezon, mașinile Brabham rar reușeau să se califice pentru cursă.  Ultima cursă pentru echipa Brabham a fost cea din Ungaria 1992, când Damon Hill a trecut linia de sosire pe poziția 11-a (și ultima), la 4 tururi în spatele câștigătorului Senna. După acea cursă echipa a intrat în administrare, fiind una din cele patru echipe ce ieșeau din lumea Formulei 1, alături de March Engineering, Fondmetal și Andrea Moda Formula.

Brab6

Creația lui Jack Brabham rămâne în istorie ca una din cele mai reprezentative echipe pentru acest sport, prin prisma rezultatelor și a inovațiilor tehnologice dezvoltate de-a lungul timpului – una din primele echipe care a folosit un „wind tunnel” sub coordonarea lui Gordon Murray. Totuși visul ce a stat la baza fondării echipei în 1960 rămâne viu prin fiul lui Jack, David Brabham, care a reformat Brabham Racing sub numele de Project Brabham și dorește ca prin strângeri de fonduri să reintre pe scena curselor auto, în principal în WEC la clasa LMP2 și apoi în Formula E sau chiar Formula 1.  Acum, de la vis la realitate e un drum lung și anevoios, dar parcă ar fi frumos să revedem numele Brabham în marile competiții, nu-i așa?

De amintit:

Titluri la piloți: 4 (1966, 1967, 1981, 1983)

Titluri la constructori: 2 (1966, 1967)

Curse câștigate: 35

Pole positions: 40

Cele mai de succes colaborări – motoare: Repco, BMW

Sponsori principali: Martini (1975 – 1978), Parmalat (1978- 1984), Olivetti (1985 – 1987)

—————–

Pacific Week este un concept ce va ține capul de afiș în decursul săptămânii 16-22 februarie pe siteul nostru.
Citește și articolele omagiale referitoare la campionul australian:
Sir Jack Brabham (1926-2014)
You don’t know Jack