WEC 2014: Retrospectiva sezonului

WEC 2014: Retrospectiva sezonului

Al treilea sezon al WEC ne-a făcut să uităm complet gustul amar de la finele lui 2011, când Peugeot și-a stopat programul în anduranță, aruncând practic la gunoi promițătorul 908 Hybrid-4. Asta se datorează revenirii Porsche, care a adus numărul de uzine implicate la 3, iar toți cei trei giganți și-au ascuțit armele pentru a se lupta de la egal la egal. În final statistica, arătând cel puțin o victorie în dreptul fiecăruia, face ca așteptarea noul sezon să fie cu atât mai grea.

Până în 2015 însă trebuie să ne uităm, retrospectiv, la ce a făcut din acest sezon cel mai bun de la revigorarea seriei, care a dispărut de pe harta campionatelor mondiale din 1992 până în prezent. În primă instanță, cum am mai spus, s-au implicat în lupta pentru titlul la general trei producători: Porsche a€“ revenit la vârf după 16 ani, Audi -€“ campionii en titre – și Toyota -€“ cei asupra cărora planau cele mai mari așteptări. Asta dacă ar fi să ne luăm după spusele unui anume Tom Walkinshaw, un om cu oarecare experiență în domeniu, care spunea că pentru a câștiga Le Mans, o echipă de top are nevoie de 3 sezoane de dezvoltare.

Toyota a fost aproape de victorie în 2013, iar anul acesta toți ne așteptam să mai urce o poziție. Acest lucru nu s-a întâmplat, însă producătorul nipon s-a revanșat într-un mod mai mult decât mulțumitor: a dominat clar sezonul câștigând de cinci ori din 8 starturi cu tot atâtea pole-position-uri. Ignorând, deci, Le Mans, 2014 a fost anul perfect pentru Toyota iar, cum se zice într-o vorbă din bătrâni, semnele bune se văd de dimineață. „Dimineața” celor de la Toyota a fost prima etapă a WEC, cele 6 ore de la Silverstone.

Precum în 2013, campionatul a debutat la Silverstone în aprilie, cursa de 6 ore desfășurându-se și sub titulatura de „Tourist Trophy€™”. Toyota cu numărul 7 împărțită de Nakajima, Wurz și Sarrazin și-a amintit de zilele bune din 2012 și 2013 când a fost echipajul de top al TMG, marcând primul pole din sezon. Audi-ul cu numărul 1 pilotat de campionii en-titre Tom Kristensen și Loic Duval, cărora li s-a alăturat Lucas Di Grassi ca urmare a retragerii lui McNish, au pornit alături de Toyota #7, Porsche calificându-se pentru prima lor cursă pe pozițiile 3, respectiv 6.

Lupta la vârf s-a dat, în prima jumătate a cursei, între Toyota și Audi, producătorul din Ingolstadt preluând și conducerea de la Toyota și, prin mașină #2, postând cel mai rapid tur. Porsche nu s-a putut menține pe palier cu liderii astfel că s-au aflat pe pozițiile 5-6 până spre final. În a două jumătate a cursei, vremea și-a amintit că este vorba de o cursă pe pământ britanic astfel că norii care acoperiseră cerul nu și-au mai ținut în ei picăturile de ploaie care au început să cadă pe pistă, mai ales în zona primelor sectoare. Schimbarea rapidă a nivelelor de aderență a făcut ca mai multe mașini să derapeze pe asfaltul ud. Prima victimă marcantă a fost echipajul #1 care a fost scos din joc de un accident. La scurt timp a urmat a˜exemplul€™ și celălalt Audi, cele două R18-uri plecând din Albion fără vreun punct în timp ce Toyota și-a trecut în cont primul 1-2 al sezonului. Ordinea a fost însă una neobișnuită, mașina #8 clasându-se înaintea celei cu numărul 7. Această ordine a devenit însă laitmotiv, echipajul care avea să devină campion mai culegând alte 3 victorii față de doar una pentru fostul echipaj-amiral.

Porsche a terminat prima cursă de la revenire pe un norocos loc 3 deși mai toți oamenii din tabăra germană au admis că ritmul lor nu i-ar fi adus pe această  poziție dacă nu ar fi suferit Audi un dublu abandon, lucru admis și de proaspătul recrut al echipei, Mark Webber, care a recunoscut de fiecare dată când a primit întrebarea, că se simte mult mai bine în WEC decât se simțea în F1. Clasa P2 a fost văduvită de prezența celor de la Millenium Racing care, în cele din urmă nu au mai luat startul în nicio cursă din 2014, numărul 4 fiind numărul oarecum constant de mașini din această categorie care a reprezentat, poate, punctul slab al WEC în sezonul trecut. La GTE-Pro, Porsche și-a trecut în cont un 1-2, Aston câștigând prima din multele curse la GTE-Am prin echipajul 100% danez din mașina #95.

După Tourist Trophy, toate echipele s-au îndreptat către Spa-Francorchamps, a doua etapă a sezonului și, totodată, pregătirea generală pentru Le Mans. Audi și-a făcut deja un obicei din a aduce 3 mașini pentru Spa însă anul trecut motivele lor au fost poate mai întemeiate ca niciodată, goana după puncte în lupta producătorilor fiind cu atât mai mare după decepția de la Silverstone.

În urma unei sesiuni de calificări caracterizată printr-o vreme schimbătoare, Porsche a marcat primul pole-position de la revenire, un rezultat remarcabil având în vedere că se aflau la doar al doilea start. Vremea s-a îmbunătățit însă pentru cursă, soarele strălucind pe tot parcursul celor 6 ore, un lucru neobișnuit la Spa.

Circuitul de viteză din Ardeni a pus în valoare prototipul TS040 al celor de la Toyota care a triumfat din nou, echipajul cu numărul 8 fiind și de această dată cel victorios. Au urmat pe poziția a 2-a Kristensen/Duval/Di Grassi, podiumul fiind completat de celălalt prototip Toyota. În clasa P2 au luat startul 5 mașini, echipă Jota Sport fiind prezentă pentru a-și pregăti participarea de la Le Mans, concurenții din ELMS nefiind însă eligibili pentru a marca puncte. Echipajul cu numărul 51 al AF Corse a marcat prima sa victorie din sezon, acesta fiind un semn al modului în care vor sta lucrurile în etapele viitoare în această clasă. Echipa lui Amato Ferrari s-a impus și la GTE-Am, o performanță singulară într-un sezon altfel dominat de Aston Martin Racing.

Cursa care rămâne diamantul coroanei Campionatului Mondial de Anduranță, cele 24 de ore de la Le Mans, au urmat în luna iunie. 54 de mașini au luat startul, din ultimul garaj luând startul Nissan-ul Zeod RC, un prototip hilar cu propulsie electrică care a rămas în memoria colectivă și în cărțile de istorie ca prima mașină care a fost capabilă să parcurgă un întreg tur al Circuit de la Sarthe doar sub propulsie electrică. Această mașină care seamănă izbitor cu o cunoștință mai veche de-a noastră, DeltaWing-ul, a abandonat în primele tururi ale cursei propriu-zise în urma cedării cutiei de viteze.

Revenind la actorii principali, aceștia au oferit un spectacol demn de ținut minte, ediția din acest an fiind una dintre cele mai spectaculoase din istoria recentă. Maeștrii acestei curse, Audi, au avut probleme încă de dinaintea cursei, Loic Duval suferind un accident serios la bordul Audi-ului #1 în timpul unei sesiuni de antrenamente libere. Șasiul a fost distrus iar Loic nu a mai luat startul în cursă, la bordul noii mașini fiind adus Marc Gené.

Pole-ul a aparținut, pentru a doua oară în 3 curse, echipajului #7 care a și fost cel care a dominat cursa până la momentul abandonului. Amintindu-ne de 2013, vremea a fost și de această dată schimbătoare, în dupamiaza de sâmbătă o rafală de ploaie puternică căzând peste Les Hunaudieres, victimele importante rezultate fiind în număr de două : Audi-ul cu numărul 3 și Toyota cu numărul 8. Ambele prototipuri au fost prinse într- un melee în care s-au prins și câteva GT-uri, accidentul în lanț fiind facilitat de faptul că toate mașinile implicate se aflau pe slickuri. Dacă Toyota a putut continua, cel de-al treilea echipaj Audi nu a avut atât de mult noroc încheindu-și parcursul în acel punct.

Au urmat apoi două curse de recuperare: mai întâi cea a Audi-ului #2 care a și triumfat și, nu în ultimul rând, a Toyotei #8 care a ocupat ultima treaptă a podiumului.

Însă victoria Audi-ului #2 se prea poate să nu se fi petrecut dacă cealaltă Toyota, care a condus majoritatea cursei, nu ar fi abandonat în puterea nopții dintre sâmbătă și duminică, departe de boxe, din cauza unor probleme electrice care au cauzat un incendiu. Decepția a fost mare pentru Toyota care au pierdut și în 2014 o mașină care se afla în frunte. (remember accidentul lui Davidson ?)

Totuși cei ce au triumfat, pentru a 3-a oară din 2010 încoace, anume Lotterer, Treluyer, Fassler au muncit mult pentru această reușită. Pe locul secund s-a clasat echipajul #1 al Audi, rezultatul de vis aducându-le germanilor șefia în clasamentul producătorilor și apropierea de lideri în cel al piloților.

După Le Mans a urmat lunga sau, ca să mă exprim corect, prea lunga pauză de vară care i-a făcut pe unii să uite că acest campionat este a€“ încă în desfășurare, asta, bineînțeles, până la începutul lui septembrie când WEC a revenit.

COTA a fost casa celei de-a 4-a etape și scena ultimei victorii Audi din acest sezon. Condițiile schimbătoare din prima parte cărora le-au căzut pradă atât Toyota cât și Porsche au permis celor de la Audi să-și creeze un avantaj consistent în fața adversarilor astfel că, la momentul părăsirii de pe pistă a safety-car-ului, cele două R18 conduceau plutonul. Ordinea s-a păstrat iar echipajul #2 s-a impus din nou preluând șefia în clasamentul piloților. Audi s-a păstrat și în fruntea clasamentului producătorilor, Toyota venind pe poziția a treia prin mașina #8. La LMP2 s-a impus pentru prima dată echipa KCMG în timp ce la GTE-Pro Aston Martin s-a revanșat după problemele de la Le Mans prin victoria mașinii #97.

La cursa de casă din Japonia, Toyota și-a apărat blazonul impunându-se într-un stil dominant printr-un 1-2 care nu a mai lăsat loc de dubii asupra numelui celei mai rapide mașini în ziua de 12 octombrie a anului trecut. Porsche a urmat apoi, echipajul lui Webber terminând din nou pe podium după performanța de la Silverstone.

Pla/Rusinov/Canal au câștigat încă o dată în clasa LMP2, componenții echipei G-Drive, acum echipați cu noul Ligier JS P2 care a debutat la Le Mans, ratând titlul în ciuda faptului că au triumfat de 5 ori din 8 starturi. La GTE-Pro, Bruni și Vilander s-au întors pe prima poziție în timp ce același echipaj #95 al AMR a câștigat la Am.

Se poate spune că etapa din China, de pe circuitul din Shanghai, a fost cea care a decis titlul în clasa GTE-Pro. Până atunci, rivalii Aston Martin și Ferrari se aflau aproximativ la egalitate însă abandonul din frunte al echipajului #97 a mutat clar balanța în favoarea Ferrari și, în plus, i-a ajutat pe Porsche să revină în lupta din clasamentul producătorilor. Porsche, echipa care a câștigat la Le Mans în 2013, a fost încetinită de un BoP nesatisfăcător în marea cursă astfel că parcursul lor acolo nu a fost spectaculos precum la debut cu un an înainte.

La vârf, Toyota s-a impus încă o dată, iarăși prin echipajul #8 și iarăși cu celălalt TS040 pe poziția secundă. Și, ca să fie un deja-vu complet, Porsche a completat și de această dată podiumul, fiind însă vorba de mașina #14. S-a văzut în această cursă, pentru prima dată, un trend care a caracterizat finalul de campionat: R18 Hybrid nu se simte bine pe circuitele moderne desenate de Tilke, o performanță modestă urmând și în etapa din Bahrain. Sistemul cu 4MJ, cel mai mic din clasa P1-H, nu i-a ajutat pe germani care sunt în fața unei decizii grele pentru la anul: ei iau în calcul regândirea întregului sistem pentru a mări puterea și a urca în clasa de top a puterii hibride.

În Bahrain Toyota a triumfat iarăși, rezultatul aducându-le titlul la constructori cu o cursă rămasă de disputat. Mașina #8 a avut probleme așa că a terminat pe locul 11 al clasamentului general, matematică făcându-i să aștepte până la finalul ultimei curse pentru a se declară campioni€“ doar Davidson și Buemi, Lapierre părăsind echipa înainte de Le Mans. Nakajima a părăsit și el echipajul #7 din cauza că datele etapelor din WEC se suprapuneau cu cele din Super Formula, japonezul fiind înlocuit de Mike Conway. Bruni și Vilander s-au impus iarăși la GTE-Pro declarându-se campioni, o situație similară având loc la clasa GTE-Am.

În finala din Brazilia grila a avut un nou decan de vârstă în persoana dublului campion mondial Emerson Fittipaldi, care a decis să părăsească fotoliul de promoter al cursei pentru o scurtă revenire, mai mult de distracție.

Porsche a luat însă foarte în serios această ultimă etapă, producătorul din Wiessach triumfând la ultimul start din 2014, o victorie care are și partea ei tristă: Mark Webber a suferit un accident în ultima jumătate de oră care a distrus mașină, australianul scăpând însă din epavă nevătămat. Totuși, din cauza incidentului, în care a mai fost implicat și un Ferrari 458 de GTE-Am, cursa s-a terminat sub steag galben.

Spre deliciul tuturor celor prezenți, ultima treaptă a podiumului a fost ocupată de echipajul Audi-ului #1, Tom Kristensen salutând pentru ultima oară fanii de pe podium, danezul anunțându-și retragerea din activitate înaintea ultimei curse.

Trăgând linie după opt curse, putem spune că sezonul acesta a avut de toate, mai puțin o grilă decentă la clasa LMP2, însă și acest lucru se va remedia de la anul. În plus, Nissan se va alătura celor de Porsche, Toyota și Audi la clasa LMP1-H astfel c㠀˜titulatura de cel mai bun sezon pe care a primit-o sezonul 2014 s-ar putea să fie transferată către sezonul viitor.

Lucru foarte bun, de altfel.