Ce-i așa special la Bathurst?

Ce-i așa special la Bathurst?

A doua cea mai veche așezare din Australia nu se învârte, cum spune știința, după soare ci orbitează în jurul unui Munte ce a căpătat peste ani o aură mistică, transformându-se într-o adevărată Mecca a motorsportului de la Antipozi. Motivul e simplu: în jurul acestui munte, care oferă o panoramă superbă asupra orașului învecinat, se încolăcește un circuit a cărui poreclă nu mai lasă loc de vreun dubiu: Micul Nordschleife.

Probabil cel mai solicitant circuit stradal din câte există, Mount Panorama este chintesența tuturor elementelor care lipsesc unui Tilkedrom specific. Pentru început, pe parcursul celor 6.2 kilometri ai pistei pilotul întâlnește o gamă variată de viraje, de la unele în urcare, altele oarbe în coborâre cât și altele care se iau cu pedala la fund. În fapt, un viraj al circuitului din Bathurst, anume prima unduire din complexul The Chase, este deținătorul titulaturii de ,,cel mai rapid viraj din cursele de turisme”€™. În plus, urmând profilul unui versant, diferența de nivel dintre cel mai jos punct al circuitului, atins în ultimul viraj, Murrays Corner, și cel mai înalt punct, în McPhillamy Park, este de 174 de metri.

bathurst

Din punct de vedere istoric, circuitul Bathurst a fost gazda unui număr variat de competiții, de la monoposturi și până la motociclete încercând să îmblânzească muntele din 1938, anul primei întreceri pe acest circuit cu adevărat unic. Este adevărat însă că, din cauza regulilor internaționale în ceea ce privește siguranța pe circuit, multe din competițiile care au vizitat în trecut Bathurst probabil nu se vor mai întoarce, spre exemplu cele de monoposturi.

Bat Bynes, Norton.2 Baker1~~element35

Însă Mount Panorama nu și-a construit reputația pe cursele de monoposturi. Nu, Bathurst este și probabil va rămâne un reper pentru orice pasionat al curselor de turisme. De mai bine de jumătate de secol, sub privirile neastâmpărate ale cangurilor se ține una dintre cele mai celebre întreceri de turisme: cei 1000 de kilometri de la Bathurst. Cum este și normal într-o istorie ce se întinde pe 52 de ani, momentele memorabile sunt nenumărate, acest fapt făcând alegerea unui număr restrâns care să oglindească caracterul special al acestui loc cu atât mai dificilă.

Unul dintre cele mai interesante momente s-a înregistrat în 1976, an în care Jack Brabham a făcut echipă cu un rival de pe vremea când se lupta pentru prima sa coroană mondială: Sir Stirling Moss. Rare au mai fost ocaziile în istorie când două nume de un asemenea calibru au fost aduse laolaltă, însă din nefericire, talentul celor doi nu a fost și o garanție a succesului. Cei doi veterani au făcut atunci echipa pe un Holden însă o problemă la frâne i-a ținut departe, mai exact la 5 secunde distanță, de timpul înregistrat de poleman-ul Allan Moffat, una dintre cele mai mari legende ale circuitului alături de rivalul său Peter Brock, omul cu cele mai multe victorii în cursa de 1000 de kilometri. După o sesiune de calificări nereușită, cuplului Moss-Brabham nu i-a fost sortită nici măcar o cursă ușoară. Din contră. ,,I-am spus lui Jack – Tot timpul furi startul!  și într-adevăr, la start a calat motorul!™” În ciuda faptului că Brabham a fost percutat de alte mașini care nu l-au mai putut evita, Holden-ul a putut continua, cei doi parcurgând tur după tur până ce motorul și-a dat obștescul sfârșit. Însă week-end-ul frustrant nu l-a oprit pe Moss să declare că evenimentul a fost unul fantastic, Mr. Motoracing caracterizând Mount Panorama ca un circuit foarte dificil pentru un pilot, apropiat ca și dificultate de vechiul Spa sau Nordschleife.

brock

Un alt moment care a intrat în folclorul local este strâns legat de o piatră și un abandon cauzat de această piatră. În 1980, Dick Thompson, aflat în postura de lider, a lovit o piatră în virajul 4 (The Cutting), distrugând suspensia pe partea stânga față și scoțând astfel mașina din cursă. Efortul supraomenesc al lui Thompson de a pregăti mașina, acesta apelând și la măsură extremă de a-și ipoteca propria casă pentru a mai strânge niște bani, nu a trecut însă neobservat de fanii australieni. Aceștia au început să sune frenetic la Channel 7, postul care avea drepturile de televizare pentru cursă, din dorința de a dona bani către efortul lui Thompson în speranța că acesta își poate repara mașina și să revină în cursă.

Acest lucru nu a fost posibil, însă din banii donați Thompson a revenit pe grilă în 1981 și s-a impus, aceasta fiind una dintre cele 3 victorii pe care Dick le-a înregistrat în cariera sa în cursa mitică. Continuând pe axa timpului, 1987 a fost un an unic în felul sau în istoria celor 1000 de kilometri de la Bathurst. Asta din cauza faptului că, pentru prima și singura dată, cursa făcea parte din calendarul Mondialului de Turisme, o pleiadă de modele europene de Grupa A alegând să facă voiajul până în New South Wales pentru a luă parte la etapă.

Printre cei prezenți s-a numărat și echipa Eggenberger, nemții fiind cei responsabili de programul de uzină al celor de la Ford, care foloseau la acel moment clasicul Sierra RS500 în culorile Texaco. Klaus Ludwig, venit ca membru al echipajului cu numărul 7, a folosit la maximum potențialul pneurilor Pirelli de calificări, cele 2 minute și 16 secunde pe care le-a înregistrat aducându-i, pe lângă titulatura de poleman, și cea de ,,Rege al Muntelui”€™. Germanul, unul dintre cei mai versatili piloți ai timpului său, a declarat ulterior că experiența sa vastă pe Nordschleife l-a ajutat să se aclimatizeze mai repede cu circuitul care mânca foarte repede pneurile de calificări, acestea fiind deja uzate în ultima treime a turului, adică cea mai rapidă parte a circuitului. În această parte fusese adăugată, pentru 1987, șicana The Chase, gândită ca un mod de a încetini mașinile care vin de pe linia dreaptă Conrods. Cele 4.5s care trebuiau să se piardă că urmare a instalării șicanelor nu s-au materializat, mașinile din plutonul fruntaș înregistrând timpi mai rapizi comparativ cu cei din 1986.

tumblr_mnk3t9ZCTL1qkir2zo1_1280

Odată cu evoluția turismelor, viteza pe linia dreaptă Conrods, care este caracterizată prin două dealuri peste care mașinile își luau zborul înainte de 1987, s-a apropiat de 300 de kilometri la oră. Statisticile ne spun că această zonă este și cea mai periculoasă de pe întreg traseul, 5 din cele 6 decese care au avut loc pe Mount Panorama fiind localizate în această zonă. Ignorând accidentul lui Denny Hulme care era deja mort când mașina s-a oprit, fiind răpus de un infarct, celelalte 4 sunt în strânsă legătură cu profilul deluros al Conrods Straight care destabilizează mașinile. Un alt factor unic care trebuie luat în calcul când se concurează pe Mount Panorama este apariția neașteptată pe pistă a cangurilor. Aceștia perturbă practic an de an bunul mers la lucrurilor, multe abandonuri fiind semnate după impacturi la viteză mare cu un astfel de marsupial curios.

Dacă cursa de 1000 de kilometri din octombrie dedicată turismelor este capul de afiș de zeci de ani, în ultima perioadă un alt eveniment care țintește harta globală pare să vrea o felie din plăcinta etapei din actualul V8 Supercars. Este vorba de cele 12 ore de la Bathurst, o cursă care a debutat acum mai bine de 20 de ani sub forma unui eveniment dedicat turismelor.

tumblr_mump9nItAC1rlccoho1_1280

Până la începutul anilor 2010, popularitatea cursei a stagnat, abia momentul introducerii GT-urilor fiind cel care a pus întrecerea din ianuarie pe harta celor mai importante curse de anduranță ale anului. Ca o evidențiere a popularității acestei curse, în 2015 au luat startul nu mai puțin de 29 de mașini de clasă GT3 (împărțite între AA și AP), din pluton mai făcând parte și mașini de GT4, Supercupa Porsche cât și turisme sau modele modificate de echipe locale, care în continuare sunt invitate să ia parte la cea mai importantă cursă de anduranță din peisajul australian. Astfel, pe o singură fâșie de asfalt la 9 luni distanță, au loc cele mai importante 2 curse ale Australiei, ignorând-o pe cea de Formula 1. Nu mai este deci loc de îndoială că Mount Panorama este cel mai important circuit de pe acest continent, întrecând atât ca istorie, care a produs atâția eroi dar și atâtea momente stânjenitoare, cât și ca dificultate circuitele pe care s-au derulat în ultimele decenii GP-urile de F1, care de fiecare dată au pălit la capitolul spectaculozității în fața demonstrației de pe Munte.

tumblr_n0tqnhIe3h1rzfn9zo1_1280

Ca încheiere, singurul meu regret este că în lumea aplecată spre siguranță a zilelor noastre, un circuit ca cel din Bathurst ar fi ținut departe de orice fel de eveniment important de motorsport, fiind aruncat, precum VIR din Statele Unite, în penumbra evenimentelor anonime de club. Este păcat, căci astfel de circuite sunt cărți de vizită ale trecutului, circuite adevărate – dacă ar fi să-i dăm iarăși cuvântul lui Stirling Moss, care știe pe propria piele ce înseamnă această provocare reprezentată de Mount Panorama.

———————–
Pacific Week este un concept ce va ține capul de afiș în decursul săptămânii 16-22 februarie pe siteul nostru.
Toyota Racing Series – încălzirea anuală la Antipozi
Crash! Exciting! Hero! Nippon!