De la pilot la manager: Bruce McLaren

De la pilot la manager: Bruce McLaren

Bruce McLaren rămâne în istorie datorită faptului că este fondatorul uneia dintre cele mai de succes echipe din formula regină. Deși nu reușit să devină în timpul vieții campion mondial în Formula 1, numele McLaren este asociat automat cu acest sport și titluri mondiale, iar asta pentru că un vis nu cunoaște granițe.

Istoria începe în 1963, când pilotul neo-zeelandez înființează Bruce McLaren Motor Racing. Povestea team-ului McLaren a pornit de la dorința lui Bruce de a concura în  Australasian Tasman Series în 1964: fiind pilot Cooper, i-a prezentat această propunere lui Charles Cooper, însă nefiind mulțumit de condițiile impuse de cel din urmă – cea mai evidentă fiind folosirea unui motor de 1.5 litri în schimbul celui de 2.5 litri ce era permis de regulile seriei, a hotărât să-și înființeze propria echipă, cu care va concura și în Formula 1.

Prima apariție a echipei în Formula 1 a venit în 1966, în GP-ul din Monaco, cu monopostul M2B. Mașina a fost proiectată de Robin Herd dar motoarele – o versiune  Ford Indianapolis 500 de 3 litri și un Serenissima V8 au adus doar rezultate slabe, fiind nefiabile și cu deficit de putere. Pentru anul următor a fost ales motorul V12 al celor de la BRM, iar din 1968 până în 1983, echipa a folosit motorul Cosworth DFV (Double Four Valve), un V8 de 3 litri fiabil ce producea mai mult de 400 de CP și avea singura concurență în motorul Repco al celor de la Brabham. A fost pentru o perioadă de timp motorul cel mai dominant din Formula 1.

mc1

Prima victorie pentru echipă a venit în 1968 la Spa Francorchamps, cu Bruce la volanul monopostului M7A – ultimul creat de Herd, iar cu victoriile coechipierului Denny Hulme în Italia și Canada, echipa s-a clasat pe locul second în campionatul constructorilor.

După moartea tragică a lui Bruce din 2 iunie 1970, echipa a fost preluată de Teddy Mayer, iar Denny Hulme a continuat ca pilot alături de Dan Gurney. În 1972, echipa a înregistrat progrese, obținând prima victorie după două sezoane prin Hulme și 10 podiumuri prin Peter Revson; aceste rezultate au clasat echipa pe locul 3 în clasamentul final al sezonului.

mc2

Primul campionat mondial a fost câștigat abia în 1974 cu monopostul M23, brazilianul Emerson Fittipaldi câștigând campionatul mondial la piloți. De menționat este și celebrul sezon 1976 care îl vede pe James Hunt campion mondial cu McLaren, deși echipa s-a clasat pe locul secund în clasament, după Ferrari.

mc3

Din cauza lipsei de rezultate de la sfârșitul anilor ’70 și începutul anilor ’80 și a presiunii venite din parte sponsorului Philip Morris, Mayer a fost nevoit să unească McLaren cu echipa de Formula 2 a lui Ron Dennis, Project Four. Această unire marchează momentul „renașterii” McLaren, echipa creând la îndemnul designerului John Barnard primul șașiu din fibră de carbon din istoria Formulei 1, renunțând astfel la clasicul șașiu din aluminiu. Astfel lua naștere modelul MP4/1 din 1981, pilotat de Watson și de Cesaris.

mc4

Al doilea titlu la constructori a venit în 1984 sub conducerea lui Ron Dennis, cu Niki Lauda campion mondial și Alain Prost pe locul secund, la 0,5 puncte distanță, pilotând un McLaren MP4/2 cu motor turbo TAG-Porsche de 1.5 litri ce dezvolta cca. 800 de CP în regim de calificări și 650 CP în regim de cursă. Anul următor, Prost și-a luat revanșa câștigând cel de-al treilea campionat pentru McLaren, făcând echipă cu Keke Rosberg.

A urmat apoi cea mai glorioasă perioadă pentru team-ul creat de Bruce McLaren: colaborarea cu motoristul japonez Honda între 1988-1991; echipa a câștigat atât titlurile mondiale la constructori cât și la piloți, Ayrton Senna trecându-și în cont 3 titluri, iar Alain Prost 1. Și aici menționăm anul dominației totale (15 victorii din 16) și al unuia din cele mai dominante monoposturi din F1: 1988 și MP4/4, construit de Steve Nichols cu ajutorul lui Gordon Murray, ce a fost echipat cu motorul Honda RA168E, 1.5 litri turbo de 650 CP.

mc5

Decada ’90, mai exact perioada 1992 – 1997, a fost a fost una mai puțin câștigătoare pentru McLaren, echipă reușind să câștige cel de-al 8-lea și ultim titlu la constructori abia în 1998, cu motoare Mercedes, avându-i piloți pe Mika „the flying Finn” Hakkinen (ce a câștigat cu McLaren titlul la piloți în 1998 și 1999) și pe scoțianul David Coulthard. De menționat este faptul că Adrian Newey s-a alăturat team-ului în 1997.

mc6

Din 2000 până în 2014, McLaren a folosit motoare Mercedes și deși a avut piloți talentați precum Kimi Raikkonen, Jenson Button sau Hamilton și pe Adrian Newey până în 2006, nu a mai câștigat niciun titlu la constructori, doar Lewis Hamilton câștigând cu echipa titlul la piloți în fața lui Massa și Ferrari în 2008.

Un an de uitat pentru McLaren a fost 2007, când echipa a fost implicată în scandalul „Spygate”, fiind anchetată de FIA pentru că deținea planuri tehnice detaliate de la Ferrari, în final fiind amendată cu 100 de milioane de dolari și exclusă din campionatul constructorilor, iar spaniolul Alonso, venit la începutul anului, a părăsit echipa la sfârșitul sezonului printr-un „acord comun” cu Ron Dennis.

mc7

În 2014, la conducerea McLaren a revenit Ron Dennis, avându-l pe Eric Boullier ca director de cursă (în perioada 2009-2013, team principal a fost Martin Whitmarsh), iar reînnoirea colaborării cu Honda aduce un val nou de speranță pentru un nou titlu mondial.

Spiritul de învingător insuflat de Bruce la începuturi rămâne viu în cadrul echipei și a luat din nou amploare, echipa vizând să creeze o nouă „epocă de aur” din 2015, mai ales că acum piloți sunt doi campioni mondiali: Alonso și Button.

De amintit:

Nomenclatura „MP4” a monoposturilor McLaren apare din 1981, când s-a realizat uniunea cu echipa de Formula 2 lui Ron Dennis. Astfel, din acel an, mașinile au purtat numele MP4/X, unde X înseamnă numărul șasiului; MP4 era inițial prescurtarea de la Marlboro Project 4, ce reflecta implicarea masivă a sponsorizării venite din partea producătorului de tabac; din 1997, după încheierea colaborării, MP4 a devenit acronimul pentru McLaren Project 4.

Titluri la piloți: 12 (1974, 1976, 1984, 1985, 1986, 1988, 1989, 1990, 1991, 1998, 1999, 2008)

Titluri la constructori: 8 (1974, 1984, 1985, 1988, 1989, 1990, 1991, 1998);

Curse câștigate: 182

Pole positions: 155

Cele mai importante colaborări – motoare: TAG-Porsche, Honda, Mercedes-Benz

Sponsori principali: Texaco (1974 – 1978), Marlboro (1974 – 1996), West (1997 – 2005), Vodafone (2007 – 2013).