Jean-Pierre-Wimille (1908-1949)

Jean-Pierre-Wimille (1908-1949)

Tatăl său a fost un jurnalist talentat, fiul său va deveni poet, aşa că înclinaţiile artistice erau ceva ereditar în familia sa. De aceea, putem afirma fără echivoc că Jean-Pierre Wimille a fost primul artist al volanului al epocii postbelice,în sensul strict trasat de Denis Jenkinson. Şi unul dintre cei mai desăvârşiţi din câţi cunoaşte istoria.

La început necizelat şi chiar sălbatic în pilotaj, capabil să ducă până la capăt o luptă mai mult decât inegală cu titanii Mercedes şi Auto Union la volanul subdezvoltatului şi învechitului Bugatti T51, precum în GP-ul Spaniei 1934, când s-a intercalat între Mercedes-urile fruntaşe şi s-a ţinut ca o umbră de liderul Caracciola până când maşina sa a expirat, Wimille n-a avut norocul să piloteze pentru Săgeţile de Argint sau măcar Alfa Romeo în anii ’30 şi a trebuit să se mulţumească numai cu clasele sport şi voitturete pe care le-a dominat copios, aşa cum multiplele sale titluri de campion al Franţei şi cele două victorii de la Le Mans ne-o certifică. Ȋn momentul când a pus mâna pe o maşină de top, a fost pur şi simplu devastator, părând din altă ligă, şi asta în compania unor nume precum Varzi, Farina, Ascari sau Fangio. Stilul său de pilotaj suferise la rândul său o schimbare completă, fiind prin finețe si ușurința cu care scotea timpi ireali un precursor al lui Clark. Cinci victorii în GP-urile majore ale erei 1946-1948 nu spun nici pe departe întreaga poveste, căci numai ghinioanele tehnice sau ordinele din culise date de Alfa au făcut ca și alţi piloţi să fie trecuţi pe lista învingătorilor. Dacă s-ar fi organizat un Campionat Mondial, fără niciun dubiu că titlul ar fi fost al său. „Wimille are o poziţie singulară în automobilism, a fost cel mai mare reprezentant al Franţei, scria Enzo Ferrari. Ar fi putut realiza mult mai multe dacă nu ar fi survenit moartea sa prematură.

Idolul lui Fangio și rege de nedisputat al anilor ’40, el era îndreptăţit să devină primul campion mondial al F1, dar accidentul fatal de la Buenos Aires 1949 l-a scos prea rapid din joc.