Peter Revson, un adevărat erou american

Peter Revson, un adevărat erou american

Dintotdeauna a existat o atracție de neoprit între lumea glamour a starurilor și cea a curselor de mașini. Unii afaceriști au reușit să îmbine afacerile personale și plăcerea de a concura în motorsport cu mai mult sau mai puțin noroc sau talent.

În decursul timpului, prin motorsport și în special Formula 1 au trecut o serie de antreprenori ceva mai deosebiți. Unii se ocupau cu fabricarea șampaniei, precum mai puțin cunoscutul Olivier Chandon de Brailles, fiul creatorului companiei Moët & Chandon, dispărut prematur în încercarea de a obține un loc în Formula Atlantic. Paolo Barilla, fost pilot Minardi, este unul din conducătorii celebrei companii ce produce pastele cu același nume, iar tatăl lui Pedro Paulo Diniz deținea filiera braziliană a companiei Parmalat.

Exemple mai există. La cei deja pomeniți se poate adăuga și numele lui Peter Revson, nepotul lui Charles, unul dintre cei care a pus bazele companiei americane de cosmetice Revlon. În loc să își trăiască viața în lux precum un playboy, sau să se umple de diplome, Peter s-a îndepărtat de familia sa și a dat frâu pasiunii pentru curse de mașini.

Aventura sa începe prin 1960, pilotând mașini Cooper prin formule mai puțin importante din State. Având rezultate, el se hotărăște să își încerce norocul în Europa. Este remarcat în 1963 de Tim Parnell, care îl va trimite la unele curse de Formula 1, Formula 2 și Gold Cup pe circuitul Oulton Park.

1964 reprezintă debutul său într-un sezon complet în Formula 1 cu Parnell, dar Revson este departe de a fi parfumul cel nou căutat de patronul aflat la anaghie și nici echipa nu mai este la fel de promițătoare ca în anii precedenți.

Conștient că a greșit debutând prea devreme în arena leilor, Peter reușește să semneze o înțelegere cu Lotus pentru a concura în sezonul 1965 în diferite curse de F2 sau F3. Mișcarea este una inteligentă, Revson câștigând cursa de F3 de la Monaco. De asemenea, el mai participă și câștigă curse în Trans-am, Can-am sau Indy.

Mai apoi i-a sărit în ajutor Gerard Crombac, care i-a propus să își asocieze imaginea cu un star de la Hollywood avid de a concura în curse de anduranță. Acel personaj era nimeni altul decât Steve McQueen. Cei doi au participat în 1970 cu un Porsche în cursa de la Sebring, unde au fost la doar 23 de secunde de victorie. Laurii au fost culeși de Mario Andretti la volanul unui Ferrari 512S.

În 1971 concurează în Can-am pentru echipa McLaren. Va câștiga trofeul și va mai obține un loc secund la Indy 500. Cu greu reușește să intre din nou într-un monopost de Formula 1, acestea devenind din ce în ce mai înguste odată cu revoluția aerodinamică de la începutul anilor 70. Va concura pentru McLaren, surprinzător sponsorizați tot de o companie de cosmetice și parfumerie din Anglia, Yardley.

1972 este un sezon în care urcă de mai multe ori pe podium, anul următor venind și victoriile. În ciuda rezultatelor bune, Revson nu este păstrat și în 1974, Hulme fiind preferat drept coechipier pentru Emerson Fitipaldi prin prisma prieteniei cu Bruce McLaren, decedat între timp.

Lucrurile nu au stat rău pentru Peter Revson, acesta fiind îndată cooptat de frumoasa echipă americană Shadow ce bătea încet și sigur la porțile afirmării. Erau anii când Shadow era best of the rest, imediat în coasta echipelor Lotus, Ferrari, McLaren sau Tyrrell. Sezonul ’74 a debutat cu abandonuri în Argentina și Brazilia atât pentru Revson cât și pentru Jean-Pierre Jarier, coechipierul său. Putând efectua o sesiune amplă de teste înainte de cursa de pe Kyalami, Shadow și-a trimis efectivele la circuitul african.

22 martie a fost ultima zi când Peter Revson s-a mai urcat într-un monopost de Formula 1. Aflat în virajul denumit Barbecue Bend, o bară de titaniu a monopostului Shadow DN3 a cedat, trimițându-l direct în parapetul metalic de pe marginea circuitului. Impactul a fost extrem, Revson pierzându-și viața înainte ca un echipaj de salvare să ajungă la el. Măcar de ar fi fost cât de cât prin apropiere. Este uluitor câți piloți au dispărut din cauza lipsei unui echipaj medical specializat la circuite. Din păcate, câțiva alți piloți aveau să își mai piardă viața până ce conducătorii Formulei 1 și organizatorii de curse (proprietarii de circuite) să înțeleagă ideea de siguranță pe pistă. Poate cel mai elocvent exemplu de neglijență este Monza 1978, unde s-a produs accidentul nefericit al lui Ronnie Peterson. Pentru Peter Revson, soarta a fost mai cruntă, existând dovezi cum că ar fi murit la scurt timp după accident din cauza rănilor grave.

Nigel Roebuck, redactor Motorsport magazine, spunea că Revson rămâne remarcat mai degrabă pentru aspectul de star hollywoodian și impresia de copil de bani gata decât pentru rezultatele pe pistă. Nu a fost un pilot de calibrul lui Stewart sau Peterson, dar poate fi considerat un pilot decent.

Nimeni nu va ști dacă ar fi avut vreo șansă să se apropie de titlul de campion la volanul modelului Shadow DN3 sau a altor modele. Locul avea să îi fie luat de o mare speranță a pilotajului britanic, Tom Pryce, care din păcate a avut parte de un destin tragic la volanul aceleași echipe Shadow fără să fi avut vreo vină.

Ca dovadă a talentului lui Peter Revson stau cursele din afara Formulei 1, anduranța și cursele Can-am.