Jos Verstappen – Când ghinionul înfrânge talentul

Jos Verstappen – Când ghinionul înfrânge talentul

Pe data de 4 martie 1972 la Monfort în Olanda s-a născut cel mai bun pilot olandez de până acum. Aceștia au fost puțini și efemeri în comparație cu sărbătoritul nostru, Jos Verstappen.

Partea de început a carierei lui Verstappen s-a asemănat întru câtva cu cele ale lui Jarno Trulli și Kimi Raikkonen, iar mai nou fiul îi calcă pe urme. Toți cei menționați au avut mai puțin de 50 de curse în formule de monopost și au sărit în Formula 1 din serii mult inferioare, asemeni lui Raikkonen, venit din Formula Renault 2.0.

Debutul lui Jos Verstappen în karting a avut loc la vârsta de 8 ani. Succesul l-a urmat imediat și el câștiga campionatul național urmat de două titluri europene. În 1991 a primit o ofertă de a concura in Formula Opel-Lotus, o clasă în care piloții concurau cu mașini egale – și acolo a câștigat titlul la prima participare. Anul următor a primit o ofertă de a concura în Formula 3 de la echipa Van Amersfoort Racing care ulterior a mai găsit nume care promiteau la început precum Christijan Albers, Tom Coronel sau Bas Leinders. Pe perioada iernii a concurat în Noua Zeelandă, în Formula Atlantic, apoi în Formula 3 germană. A avut succes în toate aceste competiții. S-a impus la Zandvoort în Marlboro F3 Masters (în 1993 pe grilă erau peste 30 de piloți, o victorie chiar avea valoare).

Rezultatele îl recomandau pentru un loc în Formula 1. Pe 28 septembrie 1993 a avut ocazia de a testa un monopost de Formula 1 al Footwork-Arrows, o formație cu care se va mai intersecta în carieră. Testul a avut loc pe circuitul de la Estoril în compania lui Gil de Ferran și Christian Fittipaldi. Diferența de putere de la mașina de F3 la cea de Formula 1 era de la 173cp la aproximativ 750cp, cât dezvolta motorul Mugen Honda adus la echipă de Aguri Suzuki. Celălalt pilot titular, Derek Warwick, era sponsorul general. Timpul lui Verstappen, mai bun decât cei înregistrați de Gil de Ferran respectiv Christian Fittipaldi, a fost cu 0.07 secunde mai slab decât timpul de calificare al lui Warwick din timpul Marelui Premiu portughez.

După acest test toată Formula 1 s-a intersat de el și Verstappen a primit oferte de la toate echipele cu excepția Ferrari și Williams. Povești despre Ferrari vor mai apărea după plecarea din echipă a lui Eddie Irvine din 1999/2000.

Primul contract a fost de pilot de teste la Benetton în 1994, echipă ce se afla la apogeul existenței, fiind construită în jurul pilotului vedetă Michael Schumacher. Prezența în echipa lui Schumacher ca pilot de teste nu trebuia să sperie prea tare, însă lucrurile aveau să ia o altă întorsătură cât de curând. Ghinionul lui J.J Lehto la un test din presezon, un accident în urma căruia și-a rupt o vertebră, a avut să fie șansa lui Verstappen de a debuta ca pilot titular într-o cursă de Formula 1.

La startul Marelui Premiu al Braziliei, Jos Verstappen a întrat în coliziune cu Eddie Irvine, iar epavele mașinilor celor doi aveau să angreneze și mașinile lui Eric Bernard, respectiv Martin Brundle. MP al Pacificului avea să fie de asemenea cu ghinion. În cursă rula pe poziția a șasea, dar după un pitstop a derapat pe gumele reci, ieșind în decor. Între timp J.J. Lehto s-a refăcut și avea să fie titular în fatidicul weekend de la Imola. Accidentul său spectaculos putea avea urmări la fel de tragice ca și cele din calificări cu Ratzenberger și Barrichello, respectiv Senna în duminica cursei.

Cele câteva evoluții de după Imola au fost dezastruoase pentru Lehto, care avea să își piardă definitiv locul de la Benetton în favoarea lui Verstappen. Cele mai bune evoluții ale lui Jos „the Boss” aveau să fie podiumurile (locurile 3) din Ungaria respectiv Belgia. Însă pentru majoritatea, de la spectatori până la FIA, momentul memorabil al lui Jos avea să fie pitstop-ul incendiar de la Hockenheim.

Verstappen are meritul de a fi adus evoluții în nivelul de siguranță al echipamentelor de pe marginea pistei. La MP al Franței, el avea să lovească puternic linia boxelor, distrugând un echipament de televiziune. De atunci, camererele de filmat de pe circuite sunt protejate de o cușcă din sticlă acrilică. Pe final de sezon Flavio Briatore a realizat că datorită stilului mult prea agresiv, necopt și predispus la incidente al lui Verstappen, nu va putea câștiga titlul la constructori. Astfel, pentru ultimele două curse, Jos a fost înlocuit de Johnny Herbert, însă titlul tot nu s-a putut câștiga, el revenind îndureratei echipe Williams. A fost o prea mică consolare după dispariția lui Senna.

Am insitat pe partea de debut a lui Jos Verstappen pentru a înțelege mai bine că nu vorbim de orice mediocru care s-a topit prin Formula 1. Nu este un caz singular de pilot cu evoluții deosebite în campionatele suport, dar care nu a însemnat nimic în Formula 1. Ca o ironie putem aminti doar numele unui pilot mult hulit la vremea lui, un demn urmas al lui Senna (cel puțin așa credea el și mâna de fani brazilieni fanatici) Ricardo Rosset.

De atunci încolo, cariera lui Verstappen a bătut pasul pe loc. A oscilat între coada grilei, partea ridicolă (Simtek) și echipe de succes în trecut precum Tyrrell, aflată în ultimele sezoane din Formula 1. Din fericire, cu Verstappen, Tyrrell a mai avut ceva răbufniri de orgoliu în 1997, însă la finele stagiunii olandezul a fost îndepărtat în favoarea unui pachet financiar de supraviețuire. Sezonul 1998 a început fără Jos pe grilă, însă în vară el avea să înlocuiască la Stewart-Ford o altă talentată tânără speranță cu succese remarcabile în seriile suport – Jan Magnussen.

1999 i-a adus o șansă imensă să se întoarcă la un constructor oficial. Honda începea să testeze asiduu pentru a reveni în Formula 1. După succesul moderat al motoarelor Mugen Honda care și-au dovedit calitățile la Ligier (puncte și chiar victorie la Monaco în 1996 cu Olivier Panis) și spectaculoasele sezoane 1998 și 1999 ale echipei Jordan, cu trei victorii și mai multe podiumuri, era timpul ca firma mamă Honda să se implice serios. Proiectul propriei echipe avea să fie întrerupt de moartea designerului Harvey Postlethwaite, legenarul proiectant de monoposturi ai anilor ’80.

Jos a revenit apoi la Arrows, iar 2000 a fost un sezon bun pentru echipă, aceasta reușind să puncteze după mulți ani cu ambii piloți – Verstappen și de la Rosa. Pe ploaie, în anumite curse Verstappen a fost fantastic. Highlight-ul sezonului avea să fie cursa de la Monza incheiată pe locul 4. Înainte de aceea a fost MP al Canadei, unde Jos „the Boss” a terminat pe 5.

O caracteristică a sezoanelor 2000 și 2001 a fost trecerea de la stilul intempestiv și vulcanic la o maturitate în exprimarea pe pistă. Jos se resemnase deja că nu va mai prinde niciodată un loc la o echipă competitivă și începea să piloteze de plăcere, atât cât bugetul sponsorilor fideli, Trust și Muermans, permiteau.

Un zvon sau o glumă pe final de sezon 1999 spunea că Jean Todt era disperat să găsească rapid un înlocuitor pentru Eddie Irvine, plecat cu scandal la Jaguar. Jean l-a întrebat pe Michael Schumacher ce crede despre posibilitatea de a-l avea coechipier din nou pe Jos Verstappen. Michael a refuzat vehement. De aici fanaticii fani olandezi au lansat legenda că lui Michael Schumacher i-ar fi fost frică de evoluțiile lui Jos pe ploaie. Deja Michael era numit regele ploii, dar la coada grilei exista un rege al ploii mai mic. Cu siguranță aceasta este însă doar o poveste inventată de olandezi și crezută de toți fanii Verstappen și Arrows.

După o pauză de un an, Verstappen a revenit pentru un ultim sezon în Formula 1 la Minardi, echipă salvată de Paul Stoddart pentru a nu-știu-câta oară din faliment. Sezonul 2003 pentru Minardi a avut o poveste specială.

După 2003, Verstappen a mai concurat în competiția națiunilor A1GP, unde a câștigat curse. În 2008, Jos s-a impus impune la Le Mans la clasa LMP2 cu un Porsche RS Spyder înscris de echipa olandeză (cum altfel?) Van Merksteijn. Anul următor și-a încercat norocul la clasa LMP1 cu Lola Aston Martin, dar nu a terminat mai sus de locul 11.

După retragerea oficială din motorsport, Jos acționează pe două planuri. Are grijă îndeaproape de cariera fiului Max, un kartist extrem de talentat ce are, se pare, genele de sportiv ale tatălui în sânge. A doua îndeletnicire a sa este mai puțin fericită, aceea de a-și bate ocazional sau de a-și călca cu mașina fosta prietenă. În mod ironic, în 2014 s-au căsătorit, iar în paddock-ul F3/DTM de la Hungaroring, nevasta arăta cât se poate de bine și nebătută încă…

A existat un moment petrecut în 2013 la o cursă de karting la Sarno în sudul Italiei care este definitoriu pentru ardoarea cu care Jos își educă fiul și îl învață să nu repete prostiile facute de el pe pistele de concurs. În prefinală, Max s-a calificat primul și a câștigat cursa la secunde bune de restul competitorilor. În finală, juniorul Verstappen a dat-o în bară în stilul atât de caracteristic tatălui Jos. Pierzând șefia cursei în turul 2, Max a încercat o manevră kamikaze de a-și depăși oponentul. Rezultatul a fost un accident în care kartul lui Max s-a rupt în bucăți, făcând imposibilă continuarea cursei. Parcă ne vine în minte debutul lui Jos „the Boss” din Brazilia 1994…

În astfel de situații un tată și-ar îmbrățișa fiul și l-ar consola, dar nu este stilul lui Jos să facă așa ceva. „Am fost extrem de supărat pe el,” iși amintește Jos sorbind dintr-o cafea 2 ani mai târziu într-un paddock de F3. „Am mers spre parcarea unde aveam duba și am început să desfac cortul și anexele aferente. Max plângea ca un copil mic. Era dezamăgit. Mi-a zis: ‘tată, trebuie să mergem să recuperăm kartul de pe pistă deoarece a fost ultima cursă a zilei.’ Eu am zis răspicat: ‘Nu! Eu nu merg! Dacă vrei șasiul înapoi să te duci să îl iei singur.’ S-a uitat la mine și a înțeles că sunt supărat. A căutat pe altcineva să îl ajute să aducă resturile kartului. Pe când părăseam circuitul a încercat să intre în discuții cu mine. Pentru o vreme nu am spus nimic. Apoi i-am spus că nu are ce discuta cu mine. ‘Sunt sătul și dezgustat cu felul tău de a concura. Nu vorbi cu mine!’”

Dacă o astfel de pedeapsă pare prea dură, atunci cei care îl cunosc pe Jos din timpurile când concura nu se miră deloc. Opt ani și aproximativ 500,000 de euro a investit tatăl Jos să îl aducă pe Max aproape de vârf. După un sezon de Formula 3 exploziv, terminat cu 10 victorii si locul 3 la final, tânărul Max se afla la primul său test cu un monopost de Formula 1. La final, toată lumea zâmbea și îi felicita pe cei doi Verstappen.

Cu această pedeapsă de care povestea, Jos Verstappen a reușit să îl transforme pe Max, eliminând pornirile vulcanice ale unui  talent ce va avea ceva de spus pe viitor. Și Jos a fost un diamant la început, dar nu a existat nimeni care să știe cum să îl șlefuiască. Din propriile experiențe, Jos pare să îi împărtășească fiului Max cât mai mult. Vrea să îl țină deoparte de greșelile sale care au stopat o carieră ce putea fi una spectaculoasă.

Acest caz al familiei de piloți Verstappen nu este singular, dar are o caracteristică întâlnită și la alții. Există și alti piloți de talent într-o fază incipientă care s-au pierdut complet când au făcut pasul spre Formula 1. Ce putem spune despre Jean-Denis Deletraz? Un pilot ce friza ridicolul la volanul unui Onyx reparat pe marginea pistei cu piese de la mașinile de stradă ale patronului. Toate frustrările acestui pilot care este subiect de glume pentru fanii Formulei 1 s-au canalizat în așa fel încât fiul Louis Deletraz să nu devină subiect de batjocură. Rezultatele se văd deja, Louis fiind unul din protagoniștii categoriei Formula Renault 2.0 (vicecampion în 2014).

Un alt caz interesant este cel al fiului lui Olivier Panis, Aurelien. Tatăl promitea ca pilot și a arătat multe în unele curse pentru Ligier. Într-o situație specială cum a fost haosul de la Monaco, a rămas cu capul pe umeri și a realizat imposibilul – victoria. După accidentul din 1997, Panis nu a mai contat ca pilot deși a pilotat pentru echipe bune precum BAR Honda sau Toyota. Fiul Aurelien a câștigat ceva curse în Formula Renault 2.0 North Cup, iar în 2015 are o șansă în seria Renault 3.5 cu Tech 1. Și Jean Alesi și-a îndrumat fiul Giuliano până la nivelul Formulei 4, deși nu a concurat mult în karting.

Putem vorbi și de familia Magnussen. Tatăl Jan, un real talent până la debutul în Formula 1, încearcă să îl facă pe Kevin să învețe din greșeli. Pentru Jan, trecerea în Formula 1 cu Stewart a fost fatidică. A doua șansă nu a mai primit în Marele Circ. Kevin este considerat unul din cele mai mari talente ale generației sale și trebuie să demonstreze asta. Deja de la prima cursă în Formula 1 a obținut mai multe puncte decât tatăl Jan într-un an și jumătate cât a concurat.

Mai sunt piloți care moștenesc nume grele cu succes în Formula 1. Vorbim de frații Piquet, unde Pedro promite, însă Nelsinho este deja compromis după scandalul în care au fost implicați Briatore și Fernando Alonso. Pietro Fittipaldi trebuie să nu repete erorile lui Christian și să facă cinste numelui său. De la juniorii Palmer și Brundle nu avem pretenții deoarece par a fi mai slabi ca tații lor. Greu de zis ce este în sufletul unor foști campioni precum Prost, Mansell sau chiar bătrânul Lauda, când își văd fiii.

Cariera lui Jos Verstappen este o poveste de viață. O poveste tristă despre un pilot ce nu a reușit să aducă la lumină talentul dovedit în alte campionate. În ultimii trei ani, această poveste se înseninează datorită lui Max. Vom urmări cu atenție cariera juniorului și vom vedea în ce măsură Jos „the Boss” a scos la suprafață în fiul său acele lucruri pe care el nu a avut de la cine să le învețe. În curând ghinionul tatălui va fi șters cu buretele.

O reparație morală.