GT 360° – McLaren punctează victorii pe două continente

GT 360° – McLaren punctează victorii pe două continente

Fostul Buletin GT de anul trecut și-a schimbat hainele pentru acest an dar năravul ba! Mai mult chiar, ne-am propus să acoperim și serii pe care anul trecut nu le-am luat în seamă, un bun exemplu fiind Pirelli World Challenge, campionatul cu cea mai rapida evoluție din ultimii ani.

Campionatul a avut etapa de debut week-end-ul trecut la COTA, circuitul care găzduiește și GP-ul fiind doar al concurenților din PWC (incluzând și cursele suport) pentru prima oară în istoria competiției, care până nu demult era ea însăși suport pentru evenimente mai importante. Vom mai menționa și cum s-a derulat acțiunea în primul week-end al campionatului Australian de GT-uri, altă serie care a ales calea GT3 în ultimele sezoane.

PWC

Înainte de toate, să detaliem cadrul în care a putut să se dezvolte Pirelli World Challenge, un campionat deloc nou, precum atestă istoria de peste 2 decenii, dar care până acum a fost foarte puțin mediatizat. Avântul luat de cea mai importantă serie pe circuit a SCCA Pro a fost ajutat de decizia conducerii de a lăsa ușa deschisă mașinilor de GT3 în specificație FIA. Aici este și diferența importantă între PWC și clasa GT-D a USCC. În campionatul de anduranță, clasa GT-D nu este o clasă de GT3 100%. Acolo, fiecare mașină de GT3 înscrisă trebuie modificată primind, printre altele, un eleron mandatat folosit de toată lumea și alte modificări la motor și pachet aerodinamic, toate acestea dictate de Bop-ul IMSA. În PWC pe de-altă parte, nu există un Bop dictat de SCCA. Ei doar se iau după balansul făcut asupra mașinilor de către FIA, corpul internațional luând aceste decizii în urma testului colectiv de la Paul Ricard care, la începutul fiecărui sezon evaluează mașinile din clasa GT3 încercând o mai bună egalizare a plutonului. Astfel, PWC a reușit să se afle cu un pas în fața USCC căci pentru a intra în PWC nu îți trebuie decât o mașină de GT3, fără alte modificări suplimentare și deci fără alte costuri în plus.

Mai mult, fiind curse sprint și nu de anduranță, costurile unui week-end scad, asta deși sunt programate câte 2 curse pentru fiecare categorie. Toate aceste elemente adunate laolaltă au transformat PWC în cel mai atractiv campionat de GT dinafara Europei, grila de la prima etapă, care a măsurat peste 50 de mașini, dovedind că PWC este chiar și peste „rivalul”€™ european, anume Blancpain Sprint Series care dacă lega un pluton de 30 de mașini se numea că au avut un pluton record.

În PWC se luptă pe aceeași pistă 3 clase: avem clasa GT, destinată mașinilor de GT3 (minus Acura aceea sedan-silhouette care nu este de GT3) cu echipaj profesionist, GT-A (pentru echipaje de amatori) și clasa GTC, nou formată, pentru mașini de cupă, momentan doar modele Porsche 991. Potențialul acestui format a fost văzut rapid și de mai multe echipe din USCC care, nemulțumite de BoP-ul care le-a fost aplicat în sezonul precedent, au decis să schimbe seria în care concurează. Exemple grăitoare sunt Flying Lizards Motorsport care, după doar două curse în acest nou campionat, pot declara că au făcut o alegere bună. Un alt exemplu este Turner Motorsports, alți veterani ai pesajului Nord-American, campionii din GT-D de anul trecut alegând să părăsească parțial seria în care au devenit campioni pentru un program în PWC. În fine, cei de la Dyson Racing care s-au dedicate încă din 2014 unui program în seria sponsorizată de Pirelli aduncand, în premieră, modelul Bentley Continental GT3 în State.

Bineînțeles că nu totul este roz pentru PWC care, fiind încă o serie în afirmare, nu are notorietate. Publicul nu este încă numeros, în ciuda unei cifre de 30.000 de oameni prezenți la COTA, conform organizatorilor. Aceștia însă nu se știe clar de unde au aflat de eveniment căci este clar că, cel puțin în plan local, cursa nu a fost mediatizată serios. Însă faptul că acest campionat a putut „duce”€™ un eveniment al său este un bun început iar grilele numeroase, varietatea de mașini și de talente sunt clare indicii că, cu ajutorul unui management deștept, PWC poate ajunge în vârful piramidei campionatelor de road racing din SUA, chiar în dauna USCC-ului. Dacă acest lucru se va întâmpla sau nu, doar timpul ne poate spune însă premisele sunt clar pozitive. Să detaliem puțin ce s-a întâmplat în Texas weekend-ul trecut, Circuit of the Americas fiind o gazdă neprietenoasă pentru PWC, competitorii având de înfruntat o ploaie năpraznică în ziua de duminică.

Prima cursă , cea de sâmbătă, s-a disputat totuși sub un cer senin. Primul pole al sezonului și l-a trecut în cont Nick Catsburg, pilotul Blancpain Racing fiind la debutul în această serie pe un Gallardo FL2. Acesta s-a trezit, în doar al doilea tur, cu un Ryan Dalziel pus pe fapte mari. Scoțianul plecat de pe linia a doua a grilei în al său Porsche 911 GT3-R l-a presat pe olandez care s-a simțit forțat să se apere încălcând linia albă de la ieșirea boxelor pe frânarea în primul viraj. Cum această manevră de blocare contravine regulamentului, Catsburg a fost penalizat cu un drive through care l-a aruncat tocmai pe poziția a 15-a, Dalziel fiind lăsat astfel singur în frunte.

Pilotul Effort Racing nu s-a simțit cavaler solitar pentru mult timp căci monegascul Olivier Beretta a ajuns la jumătatea cursei în urma lui Dalziel pe care l-a și depsit în penultimul tur printr-o mișcare riscantă în virajul cu numărul 20. Cum Dalziel nu a putut oferi un răspuns corespunzător, pilotul Ferrari s-a îndreptat către prima victorie a sa din cariera în PWC, victorie înregistrată la doar al doila start în acest campionat, la mai bine de 10 ani distanță de primul. Beretta l-a mai avut alături de el pe podium, înafară de Dalziel, pe Johnny O’€™Connell, veteranul pilot Cadillac făcând o foarte bună cursă de revenire în noul ATS-V GT3 cu care a plecat de pe 8.

Campionul en-titre O’Connell a obținut un podium la COTA

Kevin Estre, pilot de uzină al Mclaren, a terminat pe 4 în prima cursă reușind să facă uitat startul mai puțin fericit. Estre avea să își ia revanșă în cursa secundă a week-end-ului. Pe 5 a venit celălalt Porsche al Effort Racing, Michael Lewis fiind și învingătorul în ierarhia clasei GT-A în care a fost secondat de Frankie Montecalvo. James Davison, care a fost depășit pe final de Michael Lewis, se poate declara mulțumit cu această clasare pe locul 6 la general în condițiile în care, cu doar două zile înainte de cursa propriu zisă, prezența Nissan-ului AE GT Academy pe grilă era încă nesigură.

Clasa GTC (GT Cup) a fost dominată de Colin Thompson, pilotul Kelly-Moss Motorsport terminând în față lui Sloan Urry și Alec Udell.

După prima cursă a week-end-ului SCCA a anunțat că s-ar putea să decidă mutarea unor piloți din GT-A în GT pe bâză performanțelor lor, o astfel de mutare practic scoțându-i pe cei numiți de corpul director din luptă pentru titlu în clasele în care activaseră până în acel moment. Deși nu s-a ajuns încă la o astfel de decizie, întreaga situație arată faptul că, poate, seria în sine nu a fost 100% pregătită pentru avântul pe care l-a luat în ceea ce privește numărul de mașini înscrise și de piloți nou-veniți. Au mai fost și alte probleme pe parcursul weekend-ului care au știrbit puțin din profesionalismul întregului eveniment însă nu mă voi lungi aici mulțumindu-mă să spun că, pentru a continua urcarea pe care am spus că o merită la începutul articolului, organizatorii mai au de muncă. Să revenim însă la ,,desfășurarea acțiunii”€™.

În ciuda faptului că a doua cursă a weekend-ului a avut startul mutat mai devreme cu 30 de minute din pricina vremii, o mutare care a făcut că mulți internauți interesați să rateze startul, ploaia tot a fost factorul determinant în lupta de pe circuit.

Kevin Estre, plecat de pe 4, a fost primul la intrarea în virajul cu numărul 1, pilotul K-Pax/Flying Lizards reușind să plece cel mai bine din startul lansat. Noul Mclaren 650S GT3 a dispărut apoi din raza vizuală a urmăritorilor lăsând în urma sa un perete de apa. Ritmul îndrăcit a lui Estre a fost atât de ridicat în comparație cu rivalii încât nici măcar o perioadă prelungită de neutralizare că urmare a unor probleme la Audi-ul #19 nu l-a putut opri pe acesta de a pune mâna pe o victorie dominantă obținută la doar al doilea start al noii arme de clasă GT3 a Mclaren, aceasta fiind defapt prima victorie a lui 650S în vreo competiție. Ocupantul locului secund, în persoana lui Ryan Dalziel, a venit la 30 de secunde în urma lui Estre care avea după doar o buclă un avantaj de 5 secunde. Ultima treaptă a podiumului a fost ocupată de Nick Catsburg, poleman-ul fiind pentru prima oară în carieră pe podium în această competiție.

Echipa Acura, care a fost nevoită să își retragă ambele mașini din prima cursă, cea a lui Cunningham fiind în imposibilitatea de a reveni la startul cursei cu numărul 2, a avut însă și motive de bucurie aduse de Ryan Eversley care s-a clasat pe poziția a 5-a în cealaltă mașină a echipei. Rezultatul noului recrut al echipei RealTime Racing este cu atât mai impresionant cu cât TLX-ul GT cu numărul 43 pe care l-a pilotat a plecat de pe poziția a 25-a.

Atât Michael Lewis în clasa GT-A cât și Colin Thompson în GTC au reușit să puncteze a doua victorie la rând în clasele lor, Thompson reușind chiar o clasare excelentă înaintea ambelor Bentley de GT3 și a Cadillac-ului de uzină a veteranului Andy Pilgrim. Podiumul clasei GT-A a fost completat de Henrique Cisneros și Christina Nielsen, un rezultat pozitiv pentru TRG-AMR după ce Nielsen a fost obligată să abandoneze în prima cursă în urma unui acroșaj.

Ca urmare a victoriei din cursa a doua și a clasării pe 4 în prima cursă, Kevin Estre este primul lider din acest an al ierarhiei în PWC. Acesta este urmat de Ryan Dalziel și Olivier Beretta. Următoarea etapă va avea loc la St. Petersburg, fostul season-opener, în week-end-ul 28-29 martie.

Australian GT

11000435_940937295946972_253849884966960834_o
Nathan Antunes, victorios în primele două curse de la Adelaide

Primele trei etape ale campionatului de GT de la Antipozi s-au derulat la începutul lunii martie pe circuitul din Adelaide. Două curse au fost programate în ziua de sâmbătă în timp ce o a treia a avut startul programat duminică.

Jono Lester a fost primul poleman al sezonului, Ferrari-ul sau 458 GT3 păstrându-se în față până la jumătatea cursei când a intrat pe pistă SC-ul ca urmare a accidentului suferit de Morgan Haber. Dean Canto și Antunes, care se aflaseră mai tot timpul în siajul liderului, au decis să își efectueze oprirea obligatorie la boxe imediat cum a intrat mașina de siguranță în timp ce Lester a decis să aștepte, pierzând în cele din urmă mai multe poziții după ce a oprit la rândul său. Când safety car-ul a părăsit pista, Max Twigg și Marcus Marshall au rămas în frunte duelându-se pentru poziția fruntașă. În cele din urmă, nici pilotul Mercedes și nici cel Porsche nu s-au bucurat de laurii victoriei căci în ultimul minut Marshall, care trecuse de Twigg, a fost la rândul său depășit de Nathan Antunes care a triumfat în Audi-ul său R8 LMS Ultra.

Victoria pilotului Skwirk Audi i-a adus pole-ul în cursa secundă, acesta luptându-se cu germanul Christopher Mies. Ambii piloți Audi au fost implicați mai apoi într-un accident în care au fost lovite mai multe mașini, Antunes fiind găsit vinovat și penalizat cu un drive-through.

După ce și-a efectuat penalizarea, Antunes a revenit pe pistă pe poziția secundă, în urmă lui Steve McLaughlan. Acesta din urmă a pierdut mașina în virajul 4 pe final de cursă, greșeala pilotului din mașina #75 oferindu-i pe tavă încă o victorie lui Antunes. Pe doi s-a clasat Mclaren-ul înscris de Darrell Lea pt Tony și Klark Quinn.

Ultima cursă a fost, precum prima, una de sprint pe durată a 30 de minute. Puțin după start, Paul Kelly a pierdut de sub control 458-ul GT3 cu numărul 27, mașina lovind puternic zidul de cauciucuri. Impactul l-a aruncat pe Kelly înapoi în mijlocul pistei unde a fost lovit de alte mașini care au avut ghinionul să se afle în acea secțiune.

11029932_832938903443743_5184515521897338666_o
Accidentul colectiv din ultima cursă a weekend-ului

În timpul perioadei de neutralizare plutonul a trecut pe la boxe pentru oprirea obligatorie, liderul fiind Richard Gartner. Acesta l-a avut lângă el pe Theo Koundouris la restart cu care s-a luptat până pe final când Tony Quinn și Nathan Antunes, ambii reveniți din pluton, au început la rândul lor să atace poziția fruntașă. Tony Quinn a avut câștig de cauza, pilotul Mclaren trecând în poziția de lider în timp ce Antunes a trebuit să se mulțumească cu ultima treaptă a podiumului, între cei doi clasându-se Koundouris.