Sebring 12h – Chevrolet câștigă după 50 de ani

Sebring 12h – Chevrolet câștigă după 50 de ani

Chiar dacă disputa la general s-a liniștit pe final, Action Express Racing câștigând la aproape un tur distanță de poziția secundă, lupta la clasele de GT s-a dat până în ultimele minute ale unei curse de 12 ore de la Sebring care a oferit destule, deși poate uneori nu atât pe cât ne-am fi dorit.

Totul a început sâmbătă la ora locală 10:40 iar o privire aruncată asupra grilei de start nu ar fi fost prea revelatoare pentru ordinea de la final. În calficari, prototipurile de clasă LMP2 au fost încă o dată mai rapide decât DP-urile, Ligier-ul Krohn Racing fiind cel mai rapid cu Olivier Pla la volan. Timpul de referință a fost îmbunătățit cu aproape opt zecimi față de anul trecut. Pe doi s-a calificat Ryan Dalziel, care a coborât până la un 1:51.455 în HPD-ul ARX 03b cu cockpit deschis, o performanță admirabilă pentru o mașină scoasă de la naftalină în ultimul moment. După Daytona, aceasta a fost a doua cursă la rând din două disputate în care P2-urile au fost mai rapide decât DP-urile, însă această situație nu a reprezentat vreo opreliște pentru mai grelele mașini venite din Grand-Am să preia frâiele cursei după ce prototipurile europene au început să cedeze.

1537560_837177686355777_7175397486539957134_o
Ligier-ul Krohn Racing a plecat din pole

După o oră din 12, HPD-ul ESM care plecase de pe doi se afla la conducere, însă nu pentru mult timp. Scott Sharp anunțase oricum că dacă mașinile sale nu s-ar afla în lupta de la vârf, el le-ar retrage pentru a le conserva în vederea prologului din WEC de la Paul Ricard. Într-adevăr, niciuna dintre cele două mașini sponsorizate de Tequila Patron nu au trecut linia de sosire. Cea cu numărul 1 a abandonat cu probleme la direcție, iar cea cu numărul 2 cu probleme la turbo.

De fapt, la final, doar Ligier-ul Krohn Racing a trecut linia de sosire dintre mașinile de clasă P2. Ligier-ul lui Michael Shank a abandonat după ce Ozz Negri a lovit mașina în a doua oră de cursă. Ambele Mazda au fost introduse la boxe pe parcursul întrecerii, după o cursă în care cele două diesel-uri au avut un ritm cu 4s mai bun față de 2014.

Învingătorii din 2014 nu au avut nici ei prea mult noroc, Scott Dixon fiind depășit în ultimele 10 minute de Richard Westbrook, mașina #01 pierzând astfel ultimul loc pe podium. În aceste condiții, întregul podium a fost o afacere Chevrolet, un mod ideal de a celebra o jumătate de secol de la victoria istorică marcată de Chaparral pe același circuit în 1965, care a fost chiar prima victorie pentru o mașină motorizată de Chevrolet. Deși pare ciudat, victoria din acest an a Corvette-ului Coyote cu numărul 5 este doar a doua pentru gigantul american.

10353453_837240179682861_6876696712947844115_o
Corvette-ul WTR a terminat pe doi

Cum am zis încă de la început, victotria tripletei Barbosa/Fittipaldi/Bourdais a fost una clară, mașina-campioană preluând conducerea cu patru ore rămase până la final după ce avusese la rându-i probleme la începutul evenimentului. În cele din urmă însă, Barbosa a trecut primul linia de sosire cu singura mașină care a reușit să termine toate cursele din istoria acestui campionat. La aproape un tur distanță de Corvette-ul cu numărul 5 a terminat cel cu numărul 10 al Wayne Taylor Racing. Jordan, Ricky și Max Angelelli pot fi mulțumiți cu încă un podium având în vedere că au avut de luptat prin pluton după ce la începutul evenimentului mașina a suferit din cauza unor probleme la frâne care au fost urmate de o altă întârziere suvenită după un acroșaj pe linia boxelor. Pe poziția a 5-a a terminat mașina #31 Action Express care a revenit după ce a pierdut două tururi în prima oră în urma pierderii unei roți.

PR1/Mathiasen Motorsport a triumfat și la Sebring la clasa PC, însă de această dată mult mai relaxat. Ca și la Sebring, cei care au pierdut au fost echipa CORE Autosport care, se pare, nu mai au o mână atât de fermă pe clasa spec a prototipurilor pe care o au la discreție încă din ultimii ani ai ALMS. Într-adevăr la Daytona mașina CORE ar fi trebuit să învingă dacă nu ar fi abandonat în ultimele 20 de minute, însă la Sebring poziția a doua a fost tot ce au putut face oamenii lui Colin Braun. Echipa CORE a revenit în lupta pentru victorie grație ultimei perioade de neutralizare care a venit după nu mai puțin de 3 ore și 40 de minute de steag verde. Braun a revenit astfel în același tur cu liderul Tom-Kimber Smith cu care s-a luptat în ultimele 60 de minute dar pe care l-a secondat la 11.6s distanță. Smith a revenit pe prima treaptă a podiumului după victoria cu aceeași echipă înregistrată în 2013. De data aceasta alături de britanic au fost Mike Guasch și Andrew Palmer. Pe trei s-a clasat mașina #38 a Performance Tech.

10860900_375428852642476_5327137217048221310_o
PR1/Mathiasen s-au impus la PC

Clasele de GT au oferit spectacolul și în acest an, asta deși de prea multe ori departe de lentilele camelor de filmat care se concentrau pe prototipurile care completau tur după tur fără mari emoții. După niște calificări în care a dominat, Porsche North America se pregătea de petreceri cu 2 ore rămase din cursă. Totul s-a terminat însă repede pentru echipa de uzină. Mai întâi, mașina #912 a fost scoasă din cărți de ultima oprire la boxe în timpul căreia roata stângă spate nu a ieșit. Problemele lui Fred Makowiecki l-au adus pe prima poziție pe Nick Tandy care însă, ghinionist, a avut la rândul sau probleme. Deși acesta, alături de Richard Lietz și Pat Pilet, a condus practic mai toată jumătatea a doua a cursei, șansele la victorie s-au dus după niște probleme apărute în ultima oră la cutia de viteze.

Cei care au beneficiat de pe urma problemelor ambelor mașini Porsche de uzină au fost membrii echipajului cu numărul 3 al Corvette Racing care au stat în expectativă în marea majoritate a timpului, fiind incapabili să impună ritmul. Jan Magnussen, Antonio Garcia și Ryan Briscoe au triumfat pentru a doua oară în 2015 după victoria de la Daytona, Corvette Racing fiind astfel liderul autoritar la echipe în GT-LM, cu dubletul Magnussen/Garcia având un avans important la piloți (Briscoe concurează doar în etapele care contează pentru NAEC, Sebring fiind a doua etapă a acestei mini-serii care se continuă cu cele 6 ore de la Watkins Glen și se încheie la Petit Le Mans). Risi Competizione a terminat pe poziția secundă, o îmbunătățire a situației față de scenariul din 2014 care s-a terminat cu un abandon pentru mașina #62 a lui Giuseppe Risi. Fisichella/Kaffer/Bertolini au fost urmați de mașina Falken, singurul Porsche 991 care nu a întâmpinat probleme pe final.

10481646_10153207395404540_3584094616600168171_o
Corvette Racing s-a impus norocos la GT-LM

Distanța de aproape un minut dintre primii clasați și următorii doi nu se datorează doar problemelor uzinei Porsche, ci unei strategii inspirate a Corvette Racing. Astfel, pe final, atât Falken Racing cât și Risi Competizione au mai trebuit să treacă pe la boxe pentru o gură de combustibil în timp ce Corvette-ul C7.R cu numărul 3 a putut să treacă linia de sosire cu ce avea deja la bord. Pe 4 a terminat BMW-ul Z4 GTE a lui Klingmann (debutant la Sebring), Luhr și John Edwards în timp ce Nick Tandy a reușit să termine pe 5. Aston Martin Racing și-a terminat rolul de figurant al întrecerii cu o clasare pe locul 6.

În clasa GT-D scenariul a fost parcă la fel de dramatic ca și la GT-LM. Deși cursa a fost dominată de cele două 991 GT America ale Alex Job Racing (#22 și #23), finalul era cât pe ce să ne aducă un alt învingător. Aston-ul cu numărul 007 al lui James Davison se afla în frunte cu o oră rămasă însă australianul a fost depășit în turul cu numărul 274 de Mario Farnbacher, care revenise după ce niște probleme cu bara spate în ora a 9-a au aruncat mașina pe poziția a șasea. Farnbacher părea să se îndrepte spre victorie, însă din cauza presiunii venite din spate de la Viper-ul lui Jeroen Bleekemolen, a ratat frânarea în ultimele minute în virajul cu numărul 10. Acesta a căzut pe doi lăsându-i olandezului din mașina #33 cale liberă către victorie. Însă Bleekemolen avea la rândul lui probleme, mașina încetinind brusc în ultimele tururi din cauza unor probleme la motor care au adus Viper-ul pe linia boxelor. Astfel, mașina #23 a revenit pe prima poziție aducând a 10-a victorie de clasă pentru Alex Job în cursa de la Sebring. Pe doi s-a clasat Aston-ul TRG, un rezultat foarte bun pentru echipa lui Kevin Buckler care și-a retras celălalt Vantage înainte de start. Pe trei a venit Ferrari-ul Scuderia Corsa cu numărul 63 care a avut de câștigat după o cursă constantă. Învingătorii din 2014, Magnus Racing, au fost scoși din joc în ora a șasea după ce un contact cu un Ferrari a dus la cedarea direcției mașinii cu numărul 44 pe linia dreaptă de dinainte de ultimul viraj.

10338588_375428842642477_4890144750289774613_o
A 10-a victorie pentru AJR la Sebring

În concluzie, cele 12 ore de la Sebring ne-au oferit un carusel de emoții în clasele GT-urilor iar singurul minus este faptul că regizorii aleg poate prea rar să îndrepte camerele spre cele mai spectaculoase clase de pe pistă. O altă veste bună este că în aceste 12 ore am avut doar șase neutralizări, Action Express triumfând după ce au parcurs 340 de tururi, cu aproape 50 mai multe față de totalul de 291 din 2014 venit după o cursă gripată de neutralizări. Urmează în USCC etapa de la Long Beach în care nu vom vedea decât două clase : GT-LM și PC.

Clasamentul final poate fi găsit aici

10857367_10153207282839540_8042825576490231176_o
Livery-ul aniversar nu a venit cu noroc pentru BMW