Interviu cu Robert Mureșan: situația actuală din România

Interviu cu Robert Mureșan: situația actuală din România

Trecem în revistă și actualitatea efervescentă din România, unde un prim pas spre maturizarea motociclismului are loc odată cu primul Campionat Național ce evită aeroporturile și rulează pe un circuit propriu-zis. Realizările și neajunsurile se împletesc momentan și, pour la bonne bouche, terminăm discuția cu părerile lui Robert despre MotoGP 2015.

Alexandru Șiclovan: Dacă tot ne apropiem de ţară, ce avem la ora actuală în motociclismul autohton? Să nu vorbim de numele consacrate, vezi ceva tineri promițători?
Robert Mureșan: Eu n-am văzut vreunul. Nu mă refer la juniori, ei mai au de învățat, să treacă întâi la 125cmc măcar, ca să pot spune ceva despre ei. La juniori sunt câțiva de perspectivă, dar cum e mereu o problemă de buget, toți trag înspre motocros, nu vor la viteză. Supermoto, juniori 3, juniori 2, apoi motocros. Însă la 600cmc nu văd vreunul. Și în mondiale te poți urca la 15 ani pe un 600cmc. Însă are nevoie să câștige și nu văd cum m-ar putea bate pe mine, de exemplu. Trebuie lucrat la împărțirea pe clase, mai ales la hobby, sunt unii la 3 secunde de profesioniști care n-au ce să caute printre amatori. Vine unul din spate care abia începe și tu-i dai 10 secunde pe tur. Nu-ți folosește nici ție, nici lui.

AS: Și totuși, un nume?
RM: Uite, de exemplu George Enescu merge bine, tot pe BMW e. Însă ce pretenții să ai de la cei de 40 de ani care vin la etape, sâmbătă seara scot grătarul, beau o bere, a doua zi sunt mahmuri și poate nici nu se mai dau pe pistă. Însă dacă vrei să le faci licență nu vor, că vine antidopingul peste ei, n-ai voie să mergi beat a doua zi în cursă, nu?

AS: Pentru unii, etapele sunt prilej de petrecere și de plecat de acasă.
RM: Da, dar atunci nu pretinde că ești sportiv și nu da cu rahat în cei ce vor să facă performanță.

Robi3_1

AS: Despre pista de la Adâncata ce părere ai?
RM: Nu am reușit să mă dau încă, sper să o fac cât mai curând. Din ce am văzut din poze și ce spun motocicliștii ar mai fi ceva de lucru. Sunt curios cât de rapid se va finaliza. Dacă nu dai rapid un strat final de asfalt, va fi ca drumurile din România, o să se spargă tot. Stratul care nu este de uzură deja a stat peste iarnă. E foarte poros – intră apa, îngheață și expandează tot asfaltul acela și crapă. Cu cât îl lași mai mult, cu atât se distruge mai tare. Primul viraj are pământ pe exterior, trebuie un pietriș fin. Ba chiar e și mlăștinos. Dar nici nu vreau să fiu cârcotaș, primul circuit și deja îl criticăm.

Un cadru realizat la Adâncata pe 2 aprilie 2015
Un cadru realizat la Adâncata pe 2 aprilie 2015

AS: Însă destui oameni și-au exprimat rezervele.
RM: Eu știu ce înseamnă să mergi pe un circuit fără securitate. Uite, aici (n.r. pista de karting de la Arad) se poate merge cu supermoto sau cu un kart. Însă eu am mers cu motorul Yamaha de 600cmc, cu care prindeam 170km/h, care e prea puternic. Am prins acele denivelări de la finele liniei drepte, mi s-a ridicat spatele și am zburat pe iarbă până m-am oprit într-o bordură cu motorul peste cap. M-am trezit peste trei zile la spital. Comoție. Deci știu ce înseamnă securitatea pe un circuit. Niciodată la o etapă de mondial nu am avut vreo accidentare gravă. Doar un deget mic, la 125cmc la Brno, în rest nimic rupt.

AS: Dar în perioada petrecută în cursele pe aeroport ai avut vreo accidentare serioasă?
RM: Doar câte o mână ruptă. Apoi am mers la Balcaniadă cu mâna ruptă și prinsă de ghidon, trebuia să termin în primii 10 ultima etapă ca să devin campion. Am venit pe 8. În rest, nimic grav la participările oficiale. De aceea, nu vreau să fiu cicălitor, să mă acuze lumea că vin cu mofturi după ce am fost pe afară. Dar pietriș, nu nămol! Dacă ai avut bani să asfaltezi patru kilometri și să faci o clădire cu boxe, nu e mare investiția asta cu pietrișul. Întâi circuitul, apoi parcarea.

AS: Mie nu mi-a venit să cred că au dat drumul la motociclete când n-aveau nici vibratoarele puse.
RM: Dacă prinzi slider-ul în pământ ți-l rupe. Îi înțeleg că se grăbesc să-și scoată ceva din banii investiți, însă cine-și asumă dacă moare cineva? Semnezi o foaie că te dai pe propria răspundere. Federația va organiza o cupă de omologare a circuitului.

AS: Sună a treabă „doar cu numele”. De obicei nu se omologhează un traseu printr-o competiție.
RM: Sună comunist, e drept. Vlad Haralambie a fost să cerceteze circuitul și a zis că în general e OK, probleme sunt doar cu primul viraj, care e de viteză, așa cum am zis și eu. Le-a spus că nu se va putea merge în acel sens, că e foarte periculos. În celălalt sens se poate, că e mai închis virajul, se oprește mai repede cine ar pica. Organizatorii au spus că vor pune vibratoarele până la prima etapă, condiția aceasta a fost. Dar știi cum e la noi, de la vorbă la faptă.

Update în urma Cupei de Omologare a circuitului din 2-3 aprilie 2015:

Organizatorii au continuat munca la circuit, însă cel mai mare inamic în această perioadă a fost ploaia. Zeci de basculante de pietriș au fost presărate în acel prim viraj, iar sensul de parcurgere nu a fost momentan schimbat. Problema acelui viraj este proximitatea glisierei (30 metri) la ieșire, însă se vor monta bariere de bureți înveliți în poliplan. Stratul de uzură va fi probabil turnat până la 1 mai dacă vremea permite, iar progresele se fac și la ”lucrurile care nu se văd” în poze – toalete, dușuri la boxe, apă curentă. Se construiesc în aceste zile și posturile fixe pentru arbitri. În mod firesc, vibratoarele vor fi montate după acel strat de uzură. Conform lui Cătălin Soloc (HoleShot Track Events, promotorul CNMV), nu suntem încă la nivelul Pannonia Ring, însă am făcut progrese însemnate față de astă-toamnă.

Robi3_2

AS: Așa și circuitul de la Târgu Mureș trebuia să fie gata demult.
RM: Îți dai seama, când e implicat politicul, într-un fel ne-am așteptat toți să treneze. Am un prieten, și el motociclist, care stă în Târgu Mureș. Mi-a spus că pe hârtie sunt trecuți 140 de oameni care lucrează la circuit. A mers și a filmat – nu era nimeni. Îți imaginezi că salariile ălora s-au dus în buzunare la unul și altul. Consiliul a făcut acest proiect european cu circuitul. Am fost și eu acolo, i-am zis și prietenului meu să mai discute cu ei. Au făcut circuitul, boxele și nimic între. Le-a spus motociclistul că va trebui un parapet de beton, la care arhitectul a întrebat de ce. Văzând cu ce ”specialist” are de-a face, prietenul meu i-a răspuns: pentru umbră, pui parapet să fie umbră la boxe. Dacă vine unul cu 300 la oră mătură tot. Au un viraj periculos în coborâre, unde s-ar putea produce incidente adesea. Însă nu există drum de acces în jurul pistei. Cum ajungi acolo în timp util cu salvarea? Dacă e ceva grav durează șapte minute să chemi toți piloții la boxe și să intri cu salvarea. Acele minute pot fi critice. La un circuit așa mare, ai nevoie de 2-3 salvări, ca să poată ajunge în maxim 2 minute la pilot. La GP era câte un medic în fiecare viraj și salvarea venea în 10 secunde la tine. Nu vor avea niciodată omologare dacă nu rezolvă problema accesului.

AS: Cineva m-a întrebat de ce este atât de greu să găsești sponsori în România. Cum ai putea răspunde politicos la asta, hai să zicem că sportivul Robi Mureșan a mers la firma X să-și prezinte proiectul sportiv…
RM: Am trimis un mail anul trecut la o companie de transporturi, la doamna director de marketing a firmei. Le-am scris trei pagini, am atașat o prezentare, le-am vorbit despre cum le vom face reclamă, interviuri. Doamna, în loc să dea forward la mail către altul din firmă, a dat reply înapoi către mine „I-auzi băi, ce zici de băiatul ăsta 🙂 Eu zic să nu ne batem capul.” Eu le-am scris două zile un mail și când am văzut răspunsul, l-am sunat pe director și apoi a revenit doamna să-mi spună că nu-i chiar așa, să o coasă cu ață albă. Mă simt penibil când merg la sponsori, deoarece nu-i văd entuziasmați că au în față singurul sportiv la mondiale, să-i văd implicați. Mă întreabă ingenuu „de ce ai nevoie?”. De hârtie igienică!

[pullquote]Exemplu de dialog:
– De ce ai nevoie?
– De buget!
– Și cam cât ar fi?
– Cam 100.000E pe an. Dar și o mie ne-ar ajuta!
– Păi eu n-am bani de sponsorizări.
– Atunci la ce mai întrebi?[/pullquote]

AS: Bănuiesc că nici n-a fost un caz izolat, cel de mai sus.
RM: Am fost altădată la o firmă, chiar erau cunoștințe, o firmă foarte mare ce produce zeci de milioane de euro. Am fost la patron și mi-a povestit timp de două ore câte milioane face. I-am zis că-mi lipsesc 15.000E ca să termin sezonul. Mi-a promis că mă ajută, să-i las contractele pe masă și să mă întorc după o săptămână. Am revenit, m-am dus la secretară, am primit hârtiile și m-am oprit brusc în ușă. 3000! De lei! Și am pierdut tot timpul acela bun-bazat că-mi asigurasem bugetul și nu mai căutasem în alte părți. Abia-mi ajungeau de avion, însă nici așa n-am putut să am demnitatea de a refuza, că și aceia erau necesari. I-am spus însă patronului: „Măi omule, când am organizat balul bobocilor la școală mi-ai dat 2000 lei. Acum merg la mondiale și-mi dai 3000.” Dar nu voi mai merge vreodată la el.

Robi2_4

Despre neajunsurile autohtone și metehnele celor ce nu înțeleg modelul economico-social al sponsorizării putem discuta zile în șir, cu orice pilot. Însă noul sezon din MotoGP bate la ușă. Cum ungurii profită din plin de experiența lui Talmacsi la comentariile televizate, ne-am gândit să-i cerem și noi o părere lui Robert despre stagiunea competițională.

AS: Ce părere ai de prezențele feminine din motociclismul actual? Ți se pare că este promovat puțin forțat acest aspect?
RM: Pe mine nu m-ar afecta această promovare. Evident că pare puțin injust, fiindcă n-ai să pui niciodată la bătaie fetele cu băieții. Într-adevăr, văd excepțiile (Carrasco și Herrera), dar eu am fost în foarte multe campionate europene și am văzut clase feminine cu peste 20 la start, chiar 30 în Italia. La timpi nu se apropiau primele de top 20 de la bărbați. Mereu a existat o discrepanță. Ar trebui și în mondial să se facă o clasă de fete, iar dacă una-două sunt foarte bune, să vină la băieți. Însă cele două din Spania sunt altceva, iar Herrera o va bate pe Carrasco și va fi în primii 10 lejer. Tatăl Mariei este multimilionar și susține echipa Estrella Galicia. Fata a fost luată de mică și a crescut într-un mediu de campioni mondiali, cu echipe de uzină și atâta atenție. Era imposibil să dea greș. La fel e și Marquez, e un talent foarte mare.

AS: Îl vezi campion și anul acesta?
RM: Eu zic că da, dar o să fie mai greu. Bătaia va fi mai mare ca anul trecut.

AS: Cu Lorenzo?
RM: Nu știu, Rossi niciodată n-a făcut spectacol la teste.

AS: Să vedem unde-i și Ducati de fapt.
RM: Există două variante – ori o să bată mult și vor trece de la regulile Open la Factory, ori o lasă mai moale să nu-i mute. Dacă citești ce spune Marquez, el e foarte sigur că Ducati nu vor face nimic, ca să nu facă tranziția (n.r. implică o reducere a capacității rezervorului de la 24 la 22.5L și nu mai au voie să folosească pneuri mai moi decât uzinele). Dacă le scade rezervorul se va vedea imediat reducerea de performanță, vor trebui să limiteze puterea. Eu pe Iannone l-am prins la două etape de european, pe când aveam 14 ani. L-am bătut și-n Cehia și în Slovacia. Altul pe care-l băteam la europene era Aegerter, am fost cu el în campionatul german un sezon. Era la 10 locuri în spatele meu, dar a avut continuitate și un sponsor fidel (n.r. Carexpert). Au avut încredere și uite că a ajuns pe podiumuri la Moto2. Are și o victorie.

Robi3_3