GP3 2015: o creștere valorică evidentă

GP3 2015: o creștere valorică evidentă

Dacă în seriile superioare (GP2 și Renault 3.5) asistăm la o scindare a grupului în jumătatea de top și cea codașă, 2015 aduce nivelarea plutonului GP3 prin două tendințe: dispariția echipelor slab cotate și repartizarea mai uniformă a piloților de top.

Anul trecut a fost oarecum placid, cu Alex Lynn în mare formă și schimbări succesive pentru locul secund. Mai mult, cursele au fost adesea monotone, dat fiind că este foarte dificil să stai aproape pe viraje, dată fiind încărcătura aerodinamică majoră a monoposturilor. La toate acestea se adăuga și uzura extrem de redusă a pneurilor dure introduse după etapa de la Barcelona din 2013, fapt ce elimina posibilitatea unor modificări în clasament pe fondul gestiunii anvelopelor.

Dacă rațiunile de cost au făcut ca mașinile să nu sufere modificări în acest nou sezon, chestiunea pneurilor a fost adresată în mod similar cu ce s-a întâmplat în F1. Astfel, fiecare tip de pneu Pirelli a devenit mai moale (medium de anul trecut e hardul de acum), iar durata primei curse a fost prelungită, fapt ce va pune mare presiune pe piloți în exercițiul gestiunii uzurii pe final de cursă. De exemplu, în primul weekend de la Barcelona vom avea 22 de tururi în manșa de sâmbătă și 17 (cum era în trecut) duminica.

Dispariția Marussia și concentrarea tuturor resurselor Manor către operațiunea din Formula 1 a făcut ca, încă de la finele sezonului trecut, gruparea să dispară din seria GP3. Astfel, plutonul a fost redus de la 27 la 24 de monoposturi, înscrise de opt echipe. Franz Hilmer se confruntă și el cu probleme, fapt ilustrat și de absența echipei sale de la prima etapă GP2 din Bahrain. Olandezul a renunțat la GP3, iar locul său a fost luat de altă grupare prezentă și în eșalonul superior – Campos Racing.

Piloți

Anul trecut am făcut greșeala de a considera că se poate extrapola trendul din GP2 la seriile de mai jos. Dacă titlul GP2 a fost obținut în ultimii ani doar de piloți cu ani buni în spate în respectiva categorie, iată cum în 2014 atât Formula 3 europeană, cât și seria GP3 au fost câștigate de doi debutanți. Așadar, cei ce au mai rulat în GP3 nu au un avantaj net, cu atât mai mult cu cât s-au schimbat coordonatele Pirelli.

Dacă în anii trecuți se observa adesea un șablon de recrutare de tip ”două valori certe și un plătitor care-i susține”, fapt ilustrat de sumedenia de echipe care aveau un al treilea pilot incapabil să puncteze, acum a scăzut dramatic numărul celor veniți doar cu portofelul. Chiar și cei cărora le-am pune această etichetă au ceva argumente pe CV, așadar nu e exclus să puncteze.

Carlin vine din postura de campioană a echipelor, după ce a întrerupt dominația de patru sezoane a celor de la ART Grand Prix. Anul acesta, pentru britanici vor concura protejatul Ferrari Antonio Fuoco, fostul gamer racolat de la Arden Jann Mardenborough și australianul Mitchell Gilbert. Fuoco trebuie să emuleze realizările lui Lynn, dat fiind că vine pe o filieră similară: după un sezon F3 la Prema, în care a fost dominat de coechipier (Fuoco de Ocon, Lynn de Marciello). Mardenborough face un program dublu, de vreme ce pentru Nissan prioritatea o reprezintă noul asalt asupra clasei LMP1 din anduranță. Galezul a fost adesea rapid în GP3, fapt ilustrat și în testele din iarnă, însă acum va trebui să-și revină psihic după accidentul de pe Nordschleife. Despre Gilbert nu sunt prea multe de zis, acesta fiind relativ modest, atât în F3 europeană, cât și în GP3 anul trecut cu Trident.

ART Grand Prix continuă cu germanul Marvin Kirchhofer, care a avut un prim sezon foarte bun anul trecut. Marea surpriză a venit însă târziu în pauza de iarnă, odată ce au obținut semnătura campionului F3, Esteban Ocon. Categoric un pilot de cel mai înalt nivel, francezul ar trebui să se simtă deosebit de confortabil printre ai săi, iar capacitatea sa de învățare l-ar putea aduce foarte sus în scurt timp. Al treilea pilot este mexicanul Alfonso Celis Jr, adesea surprins de camere în ipostaze hilare sau dramatice. A rulat în GP3 cu Status, apoi a descins puțin prin F3, iar acum face program dublu, fiind înscris și în Formula Renault 3.5. În ciuda predispoziției pentru incidente, dacă reușește să pună cap la cap o cursă întreagă, Alfonso poate fi rapid, fapt ilustrat de turul rapid de pe Aragon de acum două săptămâni.

Status GP a punctat solid anul trecut cu Yelloly și Stanaway, însă aceștia au plecat. Alex Fontana, dezamăgirea anului trecut, este un veteran al seriei și se așteaptă multe de la el. Seb Morris este văzut ca o mare speranță în Marea Britanie, unde a terminat mereu în top 3 seriile de monoposturi în care a rulat în ultimii trei ani. Sandy Stuvik a impresionat în F3 Open și ar putea fi una dintre marile surprize ale sezonului. Oricum, performanțele thailandezului ne-ar putea edifica cu privire la nivelul acelui campionat spaniol, de vreme ce alți absolvenți precum Jones, Hurst sau Toril n-au convins ulterior.

Koiranen l-a păstrat pe Jimmy Eriksson, cel ce părea să aibă o șansă la titlu în prima jumătate a stagiunii precedente. Lângă acesta vin Matt Parry (o altă speranță britanică promovată intens de presa partizană și de BRDC) și eternul pay-driver Adderly Fong, care de ani buni își plimbă servieta prin GP3. Un 2+1 clasic, la fel ca un 4-4-2 din fotbal.

Arden a completat rocada cu Carlin, în sens opus față de Jann Mardenborough venind Emil Bernstorff, care n-a evoluat deloc rău în primul sezon de GP3, fiind adesea la același nivel cu coechipierul Lynn. Kevin Ceccon este alt pilot care urmează un curs destul de haotic în cariera sa, denotând o oarecare disperare de a prinde un volan undeva – fie în AutoGP, fie în GP2 sau iată, în GP3. Vremea trece și pentru italian, iar managementul deficitar se vede din spațiu. În fine, al treilea pilot este polonezul Alex Bosak, care n-are nimic demn de menționat în trei ani de monoposturi – 60 de starturi, niciun pole, niciun podium.

Jenzer continuă să fie ”echipa națională a Elveției”, cu Tuscher și Boschung reprezentând țara din care provine și echipa. Lângă aceștia ia loc veteranul absolut al seriei GP3, cel ce a câștigat prima cursă din istoria competiției, la Barcelona în 2010: Pal Varhaug. Acesta este în cel de-al nouălea sezon prin diverse formule de monoposturi, reușind performanța de a avea un management și mai haotic decât Ceccon. Însă testele din iarnă îl dau în formă bună pe monopostul Jenzer care-și schimbă culorile, apropiindu-se de clasicul livery Gulf, însă fără a avea vreo sponsorizare din partea petrolistului.

Campos vine de acasă cu spaniolul care a impresionat pentru aceeași formație în F3 Open, Alex Palou. Lângă acesta este adus Zaid Ashkanani, un specialist al curselor de cupă Porsche din Orientul Mijlociu. Pe monoposturi nu a făcut decât șase curse răzlețe în două weekenduri din 2013 – unul în Formula Ford britanică, altul în ADAC Masters. Cel de-al treilea pilot va fi domnișoara Samin Gomez, care a mai concurat în această serie acum doi ani.

Trident închide grupul, fiind una dintre cele două codașe de anul trecut, alături de Hilmer, care a și dispărut. Doar aceste două echipe n-au prins vreun podium în 2014, iar italienii au rotit nu mai puțin de 10 piloți într-un sezon! Însă cel mai bun dintre cei 10 este și anul acesta la volan, Luca Ghiotto, autor al unui pole de senzație la Spa. Dacă Artur Janosz nu pare o garanție, faptul că Oscar Tunjo coboară în GP3 din Formula Renault 3.5 ar putea fi un mare plus pentru Trident. Rămâne totuși un mister acest dezechilibru între gruparea din GP2, care bifa victorii, și relativa părăsire a operațiunii de GP3.

Calendarul sezonului urmează etapele europene de Formula 1, excepția fiind din nou runda monegască, unde nu vor veni tinerii din GP3. Așadar, după Barcelona urmează o pauză lungă de șase săptămâni, până la vizita pe Red Bull Ring. Pierderea MP al Germaniei scurtează calendarul la doar opt weekenduri, vara fiind programate rundele de la Silverstone, Hungaroring, Spa și Monza, înaintea deplasărilor de final în Rusia și Abu Dhabi. Încă se discută despre posibilitatea ca GP2 și GP3 să organizeze o etapă separată de F1 după anularea rundei germane, dar nu s-a ajuns la un consens. Formula 3 europeană a făcut un pas similar, renunțând la deplasarea costisitoare alături de DTM la Moscova și optând pentru un weekend stand-alone la Portimao. Deci, se poate!