F1 Monaco: Cursă sau paradă exclusivistă?

F1 Monaco: Cursă sau paradă exclusivistă?

Un circuit încărcat de istorie, cel mai riscant şi mai frumos din lume!” Aşa vorbea de fiecare data despre pista monegască celebrul comentator BBC al anilor ’60 Raymond Baxter. Dar chiar aşa să fie?

E un clişeu vechi în lumea motorsportului care spune că dacă GP-ul de la Monaco nu ar fi existat şi s-ar fi propus organizarea în epoca modernă a F1, arhitectul acestei idei ar fi fost luat peste picior, iar ideea sa considerată doar o glumă de sezon. Căci la prima vedere, organizarea unei curse pe străzile unui principat minuscul – al doilea cel mai puţin întins din lume, nici nu poate fi tratată astfel. Cu toate acestea Marele Premiu de la Monaco şi-a creat de-a lungul deceniilor ce au trecut de la ediţia inaugurală din 1929 o imagine unică, încărcată de glamour, fast şi strălucire pentru care o explicaţie normală nu-şi atinge sensul.

https://www.youtube.com/watch?v=1wvLcojcFM8

Cerinţele unui circuit unic

De departe cel mai lent traseu din calendar creează impresia că ar fi cel mai rapid. Senzaţia înşelătoare este data de rularea printre barierele de protecţie atât de aproape, încât uneori anvelopele şterg cu flancul exterior panourile. Această proximitate exacerbează senzaţia de viteză percepută de spectatorii privilegiaţi ce stau mai aproape de pistă decât oriunde altundeva.

La debutul competiţiei, în 1929, Rudolf Caracciola, pornit din ultima linie a grilei și-a tăiat drum prin pluton până în poziţia de lider. Chiar de două ori. Apoi, în 1933 Varzi şi Nuvolari au oferit cel mai frumos duel dintre toate, făcând schimb de poziţii de peste 30 de ori pe parcursul celor 100 de tururi. Dar asta era perioada eroică, când monoposturile alergau direct printre clădirile istorice, iar siguranţa era doar un vis îndepărtat.

Deja în anii maşinilor-ţigară din era motoarelor de 1.5l, poziţia obţinută în urma calificărilor începe să prindă o importanţă aparte, pentru ca în zilele noastre un loc pe prima linie a grilei să garanteze în proporţie de 75% victoria. Racing pur nu s-a mai văzut aici probabil din 1984, iar atunci a fost posibil din cauza ploii. Cel mai glorios anacronism din motorsport, îl numea un bătrân jurnalist şi nu era departe de adevăr.

3340m măsoară cel mai scurt circuit al anului, piloţii efectuând 78 de tururi pe întortocheatele şi îngustele străduţe pentru a acoperi o distanţă totală de 260.2km. Unii îl văd drept testul suprem în evaluarea calităţilor pure ale unui pilot, ce trebuie să schimbe vitezele de nu mai puţin de 91 de ori la trecerea prin cele 19 viraje de viteză mica şi foarte mica. Faptul că Graham Hill a învins aici de 5 ori, iar David Coulthard de 2 ori, în timp ce numele lui Bernd Rosemeyer, Alberto Ascari sau Jim Clark nu se găsesc pe lista învingătorilor ne face să punem serios la îndoială acest epitet.

track-infographic-MON-v2
Caracteristicile unice ale pistei şi faptul că 2/3 din suprafaţă a fost reasfaltată fac ca stress-ul la care sunt supuse anvelopele să fie cel mai redus din calendar, motiv pentru care Pirelli a adus cele mai moi specificaţii: super-soft şi soft. Primul este folosit în premieră în 2015 şi are o nouă compoziţie, lucrând optim la temperaturi scăzute, ceea ce îl face ideal pentru Monaco. Faţă de 2014, super-soft-ul intră şi mai rapid în temperatura ideală şi este mai rezistent la graining. Softul are nevoie de câteva grade în plus pentru a funcţiona cum trebuie, în estimările Pirelli diferenţa pe tur dintre cele două fiind de 1s în favoarea pneului mai aderent. Oferind cea mai puţin abrazivă suprafaţă asfaltică, supersoft-ul va fi preferat, dar în ecuaţie mai trebuie incluse variabilele unui asfalt nou ce în esenţă înseamnă eliberarea de uleiuri ce fac pista uşor alunecoasă. Strategia uzuală va fi cea cu un singur pitstop, doar un eventual SC complicând lucrurile. Deşi viteza de parcurgere a standurilor este redusă la 60km/h, lungimea redusă a acestora face ca timpul efectiv pierdut cu un pitstop să fie probabil cel mai mic: 19 secunde.

Chiar dacă toate echipele aleg un set-up cu maxim de apăsare, aderenţa mecanică este primordială în Principat, nu cea aero. Bineînţeles că nu este un circuit de motor, sarcinile pe care PU-ul trebuie să le suporte fiind medii spre scăzute, piloţii parcurgând 55% din distanţă cu gazul deschis. Consumul mediu estimat este de 1,52kg/tur, impactul a 10kg de benzină asupra vitezei pe un tur fiind de 0,3s. Treapta a 8-a de viteză nu este utilizată deloc la Monaco, a 7-a fiind suficientă pentru atingerea unor viteze de vârf de 290-295km/h la ieşirea din tunel şi pe linia de start sosire. Ȋn acelaşi timp aici avem şi singurul viraj din sezon ce se atacă în treapta întâi-Loews, viteza de trecere prin strânsul ac de pâr nedepăşind 45km/h.

Datorită denivelărilor şi asfaltului ondulat inginerii aleg o setare moale a suspensiei pentru a nu se pierde contactul cu solul.. Maşinile tind să subvireze de obicei aici, de aceea aripa faţă trebuie reglată pentru a conferi un maxim de aderenţă, cu toate că garda la sol este cea mai mare din tot sezonul. Cuplul generos al noilor propulsoare ar putea duce la ruperi de aderenţă, de aceea tracţiunea optimă la ieşirea din viraje este cheia pentru un timp cât mai bun. Că depăşirile sunt rarisime aici este o axiomă veche de 3 decenii, dar un singur accident poate schimba complet faţa cursei dând peste cap orice strategii sau previziuni. Şansele de apariţie ale safety-ar-ului, luând în consideraţie statistica, sunt de 45%.

De la Fangio în 1950 şi până la Rosberg în 2014, 28 de ediţii au fost câştigate din pole-position, făcând ca importanţă calificărilor să fie la cel mai ridicat nivel.

O vreme tipică pentru Principat conform meteorologilor, cu temperaturi în jur de 19-20 grade, dar, foarte important – rafale de ploaie joi, ceea ce va da peste cap calculele în privinţa alegerii set-up-ului potrivit. Pentru spectatorul îndrăgostit de spectacol această predicţie nu poate însemna decât un motiv de satisfacţie. Şi din nou ajungem la acelaşi paradox: cel mai aşteptat GP al sezonului, cel mai râvnit de toată lumea nu poate produce racing pur sau spectacol decât dacă zeii ploii îşi aduc concursul. Sau poate vreun Maldonado într-o zi proastă…