VR46 Academy: la baza performanței stă proiectul

VR46 Academy: la baza performanței stă proiectul

Forma bună a lui Valentino și revirimentul Ducati ne-a făcut să ne întrebăm când vom avea din nou un podium 100% italian la MotoGP, ca-n vremurile când Rossi se duela cu Biaggi și Capirossi. Între timp, la Le Mans am avut un podium integral italian la clasa mezină și nu e deloc o întâmplare.

Ultimii 10 ani de motomondial au stat sub semnul ofensivei Spaniei, care de la titlurile lui Criville și Alzamora încoace a demarat un program național de susținere a motociclismului. Glorii de altădată precum Sito Pons, Jorge Martinez Aspar, Alberto Puig sau Emilio Alzamora și-au luat rolul în serios și au devenit mentori pentru tinerii ce veneau din urmă, în cadrul unor academii bine puse la punct. Circuite precum Ricardo Tormo au ajuns să fie clasice pentru motomondial, deși acum 20 de ani nici nu existau.

Italia și Japonia au căzut între timp în plan secund și multă vreme n-a părut să vină ceva din urmă, iar weekendurile cu trei învingători spanioli la cele trei clase continuau fără opreliști. Însă pentru țara ce i-a dat pe Agostini și Rossi, un asemenea afront nu putea să țină veșnic, motiv pentru care federația a reînființat echipa Team Italia FMI la clasa Moto3, dând semnalul regrupării. Ulterior, Fausto Gresini a pus și el umărul, iar Valentino Rossi a realizat că nici el nu este veșnic și a început să-și pregătească succesiunea, anunțând în primăvara lui 2014 apariția academiei VR46.

Marele avantaj al lui Rossi este că atrage sponsori pe care o academie sobră nu i-ar putea cuceri, iar finanțarea venită de la operatorul de cablu Sky este considerabilă. În primul an, șase tineri s-au înscris în echipa lui Valentino, trei dintre ei rulând în seria spaniolă CEV (Luca Marini, Andrea Migno și Nicolo Bulega) și alți trei deja în motomondial (Romano Fenati, Francesco Bagnaia – Moto3 și Franco Morbidelli – Moto2).

Numele lui Bulega este cel mai puțin cunoscut, însă tânărul ce rulează și anul acesta în CEV a primit onoarea de a arbora numărul 46, în condițiile în care nici măcar fratele vitreg al lui Rossi, Luca Marini, nu s-a atins de celebrul număr și merge cu anul nașterii, 97.

Mai mult decât atât, Rossi a cumpărat două motociclete KTM și a pus bazele unei echipe la clasa mezină, în cadrul căreia să ruleze doi dintre acești tineri. Fenati a debutat furtunos în 2012 cu Team Italia FMI, apoi a căzut în mediocritate în 2013 și a fost resuscitat de Valentino anul trecut, ajungând din nou să se bată la titlu. Bagnaia a dezamăgit și a fost înlocuit la Moto3 cu Andrea Migno, însă Jorge Martinez Aspar l-a recuperat pe Francesco și l-a transformat într-un pilot de podium.

Anul acesta, numărul elevilor din academie a crescut la opt, odată cu aducerea lui Niccolo Antonelli (Moto3) și Lorenzo Baldassari (Moto2). Practic, aproape toți piloții peninsulari importanți din motomondial sunt în grupul păstorit de Rossi, singura excepție notabilă fiind Enea Bastianini. Acest tip de pregătire centralizată a dat roade, iar la Le Mans s-a realizat un podium integral italian (Fenati-Bastianini-Bagnaia), ceea ce nu se mai întâmplase din 2004. Mai mult, Migno și Antonelli au încheiat și ei în top 10 cursa franceză.

Valentino este conștient de importanța pregătirii școlare, dat fiind că acești tineri ce rulează la Moto3 sunt încă la liceu. Din acest motiv, toate activitățile din cadrul academiei au loc la Pesaro, după-amiaza. Pregătirea fizică și cursele de dirt-track la ranchul din Tavullia sunt la ordinea zilei, însă a fost adus și un simulator performant, realizat de Alex Criville, pe care juniorii învață pistele din mondial. Carlo Casabianca, preparatorul fizic al lui Valentino, este un pion deosebit de important.

Echipa de Moto3 a fost condusă anul trecut de Vittoriano Guareschi, însă fricțiunile dintre acesta și Rossi, coroborate cu forma fluctuantă a lui Fenati, au dus la divorț în toamnă. Decizia de a rămâne pe KTM părea penalizantă la începutul lui 2015, date fiind progresele celor de la Honda, însă pe circuitele fără lungi linii drepte, precum Le Mans, situația s-a echilibrat și astfel Fenati a putut câștiga.

Pentru italieni, viitorul arată strălucit, atâta timp cât forțele converg în aceeași direcție și cu unicul obiectiv de a crește o nouă generație de campioni, după modelul spaniol. Restul națiunilor ar trebui să ia aminte.