GP2 R1 Monaco: Echilibru instabil, Vandoorne punct fix

GP2 R1 Monaco: Echilibru instabil, Vandoorne punct fix

După senzaționalele calificări pe o pistă în uscare, ziua de vineri a venit cu soare și cu protagonism total pentru piloții GP2, într-o zi lipsită de acțiune în Formula 1. În diverse faze ale cursei s-au tot dat peste cap strategiile, singurul care a progresat mereu fiind același Vandoorne.

Dacă în mod normal fruntașii grilei aleg să monteze compoziția mai moale la start pentru a avea parte de cel mai bun start, la Monaco strategii echipelor trebuie să se gândească de două ori înainte de a opta pentru un asemenea plan. Un pitstop după doar câteva tururi, când pneurile supersoft sunt distruse de mașina îngreunată cu combustibil, aruncă respectivul pilot în pluton, de unde cu greu își poate croi drum. Așadar, doar patru piloți din top 10 și-au asumat aceste riscuri (Marciello -P2, Pic – P3, King – P8 și De Jong – P10). Polemanul Alex Rossi și principalul favorit la titlu, Stoffel Vandoorne, au ales varianta cuminte.

După jumătate de oră de tergiversări datorate calării pe grilă a multor piloți și reluării procedurii de start, Gasly a fost găsit vinovat și oficialii l-au trimis pe linia boxelor, să plece ultimul în cursă.

În mod previzibil, Lello și-a adus mai repede gumele în temperatură și a trecut de Rossi pe scurta accelerare înspre Sainte Devote. La coada grilei, Robert Vișoiu a fost prea energic în a evita eventualele contacte din primul viraj și l-a ocolit în mare viteză, trecând neregulamentar de câțiva combatanți. Împotriva sa a fost dictată o penalizare de cinci secunde, ce s-au adunat la final timpului său.

Revenind la vârf, Marciello n-a sprintat decât două tururi, fiind apoi prins de Rossi, Pic și Vandoorne. Până la finele turului al șaptelea, gumele supersoft erau terminate, iar cei ce le aveau montate erau condamnați să intre la boxe fără să fi creat vreun minim ecart în raport cu adversarii aflați pe planul alternativ. Jordan King și-a trecut în cont o frumoasă depășire în detrimentul lui Sirotkin pentru locul 5, însă și britanicul a fost nevoit să intre rapid la boxe pentru schimbul de pneuri, împreună cu Marciello și Pic, care au făcut rocada.

Avantaj așadar pentru Rossi și Vandoorne, rămași pe circuit cu gumele soft. Însă primul glonț le-a trecut pe la ureche în turul 12, când Matsushita a eșuat în tentativa sa prea optimistă de a-l devansa pe De Jong la ieșirea din tunel. Comisarii de la Monaco au evacuat rapid mașina japonezului, fără a fi necesară neutralizarea care le-ar fi disipat avansul liderilor.

Însă a doua surpriză a fost faptul că mulți dintre codași optaseră pentru supersofturi la start, motiv pentru care Pic, Marciello și compania nu ieșiseră prea în spate. Arthur Pic se afla pe poziția a zecea, dar mai important decât asta era faptul că nu era blocat de nimeni, Berthon fiind la 7 secunde în față cu un ritm similar. Astfel, pilotul Campos punea o presiune serioasă pe lideri și putea să urce la conducere după oprirea acestora la boxe. Înaintea cursei, Pic declarase că nu vizează un podium, ci victoria. Iar cărțile păreau să se așeze în favoarea sa.

Nato l-a împins pe Sorensen în parapet la Loews și comisarii iar au ridicat mașina danezului extrem de rapid, fără a neutraliza disputa. Însă în turul 20, Mitch Evans a încercat același atac hazardat ca și Matsushita, sfârșind la fel ca pilotul ART. Resturile rămase pe pistă au oferit ocazia experimentului Virtual Safety Car, în care ecarturile se păstrau și toți rulau cu viteză redusă pe circuit. Însă Rossi și Vandoorne se aflau în sectorul al treilea și au profitat pentru a intra la boxe, unde Racing Engineering a fost învinsă net de ART și cei doi au ieșit în ordine inversă. Însă amenințarea lui Pic și Marciello dispăruse momentan grație acestei neutralizări.

Mai rămânea de gestionat gumele supersoft timp de 20 de tururi, o sarcină extrem de dificilă, chiar dacă mașinile erau mai ușoare, de vreme ce după start abia se reușiseră 7-8 tururi pe acest tip de pneuri. Vandoorne avea avantajul de a-i uza pneurile mai tare urmăritorului său, oricând acesta se apropia prea tare de mașina belgianului. Oricum, așa cum s-a văzut și în cursele anterioare, Alex Rossi și echipa sa au un handicap în această privință, iar acest lucru s-a văzut și la Monaco. Vandoorne a scăpat pe final de presiunea americanului și s-a impus, podiumul fiind completat de Sergio Canamasas.

Spaniolul a fost adesea ținta glumelor sau a furiei colegilor din pluton, date fiind incidentele la care este predispus. Am putea să-l asemuim cu Pastor Maldonado. La fel ca pilotul din Venezuela, care în 4 ani de GP2 a fost de fiecare dată pe podium la Monaco (cu patru echipe diferite, unele chiar slabe), Canamasas bifează al doilea podium din carieră, primul fiind obținut anul trecut, tot în Principat (din nou cu echipe de nivel scăzut). Stilul energic al acestor piloți dă rezultate pe un traseu unde trebuie să negociezi rapide schimbări de direcție și transferuri de mase, iar pentru Canamasas podiumul a fost cu atât mai meritoriu cu cât a fost obținut printr-o temerară depășire în Sainte Devote în detrimentul lui Pic.

Sirotkin a fost victima lui Leal pe linia boxelor, însă a adus la final pe locul al cincilea o mașină avariată, cu care nu spera să poată încheia cursa. Leal și-a primit cele 10 secunde de penalizare pentru incidentul cu rusul, însă chiar și așa a terminat al șaselea, devansându-l cu doar trei zecimi pe Richie Stanaway. Pilotul Status arătase un ritm foarte bun pe uscat în antrenamente și a putut urcat de pe poziția a 14-a pe grilă pe 7 la final, în fața lui Marciello, King și Yelloly. Lello va pleca din pole în cursa a doua, unde speră să evite confuziile strategice care l-au pus într-o poziție vulnerabilă, în pofida calificărilor remarcabile.

Pe lista celor ce n-au punctat îi regăsim pe cei doi piloți DAMS (Gasly plecase de la standuri, iar Lynn abia de pe 17), dar și pe Ryo Haryanto, Robert Vișoiu sau Johnny Cecotto Jr, ultimul fiind mai mereu protagonist pe străzile din Principat. Suspecții de serviciu Matsushita, Nato, Markelov sau Amberg n-au scăpat fără contacte, însă mașina de siguranță n-a ieșit pe circuit, spre mirarea multora.

Revenind la învingătorul zilei, Vandoorne a fost într-un progres constant, indiferent de evenimentele care schimbau echilibrul dintre cele două opțiuni strategice. ART a ales planul câștigător, ratificat de oprirea sub VSC, iar astfel Vandoorne, plecat al patrulea, a scăpat de Pic și de Marciello. Triumful echipei a fost total, după cele două poziții câștigate grație strategiei urmând o a treia printr-un pitstop mai rapid decât rivalii de la Racing Engineering.

Vandoorne ajunge la 111 puncte și doar Alexander Rossi pare a avea constanța de a-l urma, la mare distanță deja (68p). Următorii cinci piloți din clasament (Haryanto, Evans, Lynn, Gasly, Berthon) n-au deranjat contorul punctelor la Monaco și e puțin probabil să facă mari progrese în cursa de sprint.

Când monoposturile de F1 nu rulează, pot și cei de la McLaren să se bucure.