Indy500 preview: la un pas de centenar

Indy500 preview: la un pas de centenar

Tradiția și orgoliile transformă penultimul weekend de mai într-o sărbătoare suprapusă, atât pentru europenii ce-și dispută Grand Prix de Monaco, cât și pentru americanii ajunși la cea de-a 99-a ediție a celei mai prestigioase curse pe oval, Indy 500.

În 1911, Ray Harroun petrecea aproape șapte ore pe al său Marmon, zdruncinându-se pe cărămizile devenite între timp atât de celebre. Popularitatea evenimentului a crescut imediat, iar în cei peste 100 de ani ce au trecut de atunci doar (mai scurta) implicare a americanilor în cele două războaie mondiale a adus pauze pe Brickyard (1917-18, 1942-45).

Natura acestei dispute a dus adesea la învingători imprevizibili, timp în care mari piloți n-au reușit să pătrundă pe Victory Lane. După victoria din 1969 a lui Mario Andretti, putem vorbi de un blestem asupra familiei sale, care nu a mai gustat laptele învingătorilor, fie că este vorba chiar de Mario (prezent pe grilă până în 1994), fiii săi Michael și Jeff, nepotul (de unchi) John, nepotul Marco și chiar fostul său patron, Paul Newman. Echipa Andretti a învins însă de trei ori, ultima dată chiar anul trecut, prin Ryan Hunter-Reay.

Recordul de victorii la Indianapolis este de 4, împărțit între legendarii AJ Foyt, Al Unser Sr. și Rick Mears. Dintre piloții aflați încă în activitate, singurul multiplu câștigător este Helio Castroneves (3 succese), care vizează egalarea recordului de mai sus. Dat fiind că în ultima perioadă ”nașii” cursei au fost britanicii Dario Franchitti și Dan Wheldon, alții n-au prea apucat să bifeze decât succese ocazionale, cel mai îndepărtat în timp fiind cel al lui Juan Pablo Montoya din 2000. Scott Dixon s-a impus în 2008, Tony Kanaan în 2013 și Hunter-Reay anul trecut.

Așadar, pe grilă vom avea cinci foști câștigători, patru dintre aceștia fiind non-americani. În ultimii ani, seria IndyCar a fost adesea dominată de străini, care s-au impus de 27 de ori și în capitala motorsportului american. Cea mai de succes națiune a fost Marea Britanie (8 succese, printre care Clark și Graham Hill), urmată de Brazilia cu 7 victorii, care are șansa de a egala și această bornă prin Helio Castroneves (sau prin Tony Kanaan, de ce nu?)

La capitolul motoare, Honda are în sfârșit un motiv să se bucure în fața Chevrolet (10-8). În fine, Roger Penske conduce echipa cea mai de succes la Indy500, piloții săi aducând de-a lungul timpului 15 victorii, cel mai apropiat urmăritor având doar 5, iar dintre cei aflați încă în activitate, Chip Ganassi se poate mândri cu 4 succese, la fel ca AJ Foyt Racing și … Andretti, asta doar dacă punem la socoteală și victoria lui Jacques Villeneuve pentru Team Green, care a fost ulterior cumpărată de familia italo-americană.

Calificările unei asemenea curse nu au o mare relevanță, pole-ul fiind convertit în victorie de 20 de ori din 98 de curse. În ultimii 10 ani, de trei ori s-a câștigat din pole, dar de alte trei ori învingătorul nu a plecat din top 15, ultima dată chiar anul trecut, când locul 19 pe grilă a fost transformat în succes de Hunter-Reay. Totuși, spre deosebire de celelalte curse, primii 9 (fast nine) în calificări primesc puncte în clasament.

Scott Dixon se va lansa din pole, în prima linie fiind însoțit de Will Power și Simon Pagenaud, cei doi piloți Penske fără victorie pe Brickyard. În linia a doua s-au plasat cei doi veterani brazilieni, Kanaan și Castroneves, alături de primul pilot Honda, Justin Wilson. Britanicul nici n-a luat startul la primele patru etape, debutând abia în etapa precedentă, pe infield. Echipa Carpenter-Fisher și-a adus toți cei trei piloți în primele patru linii la start: Newgarden, Hildebrand și Ed Carpenter. Montoya va pleca abia al 15-lea, fiind urmat de Hunter-Reay.

AJ Foyt l-a reactivat pe veteranul Alex Tagliani, care nu a avut probleme în a se califica (P22), spre deosebire de Buddy Lazier, care a fost nefericitul de sub linie. Pippa Mann vine pentru a patra oară la Indy 500 și n-a avut probleme să evite barajul pentru ultimele trei poziții, în care Hawksworth, Coletti și Bryan Clauson au obținut biletele, în detrimentul lui Lazier.

O situație bizară l-a implicat pe Tristan Vautier, care a calificat mașina #19 pentru altcineva. James Davison o va pilota în cursă (și va pleca ultimul pe grilă), însă regulamentul pretinde calificarea monopostului în top 33, nu a pilotului neapărat!

Ultimele antrenamente au adus o serie de incidente pentru diverși piloți. Pe 13 mai, Pippa Mann și Helio Castroneves au suferit accidente violente, însă fără urmări. A doua zi, în același prim viraj s-a lovit și Josef Newgarden, iar duminică 17 mai a fost rândul lui Ed Carpenter să percuteze zidul. Organizatorii au luat decizia de a nu mai oferi mașinilor acel boost în calificări, obligând echipele să monteze setupul de cursă. Astfel, timpul de pole a fost cu 4mph mai lent decât ce se realizase în teste. Însă a doua zi a avut loc cel mai serios incident, cel al lui James Hinchcliffe, singurul care a fost nevoit să declare forfait pentru cursă.

Însă același regulament bizar face ca mașina #5 să fie calificată, fapt ce-i va permite lui Ryan Briscoe să o piloteze în cursă, confirmat joi de către echipă. Ryan a mai luat parte la Indy500 de alte nouă ori, clasându-se de două ori pe poziția a cincea, cu Dragon Racing (2007) și în ultimul an cu Penske (2012), când plecase din pole. Briscoe a câștigat anul acesta clasa sa la Daytona, pe un Chevrolet Corvette C7.R și ar putea face o dublă remarcabilă, însă la Indy va trece în tabăra rivală de la Honda.