Flashback: predilecția lui Schumacher pentru Montreal

Flashback: predilecția lui Schumacher pentru Montreal

Circuitul Gilles Villeneuve a fost adesea scena unor mari realizări ale lui Michael Schumacher, care a înregistrat șapte victorii pe Insula Notre Dame.

Urmărim prestațiile sale an de an, la fel cum am făcut și în cazul participărilor din Principatul Monaco. Prima sa apariție în Canada a fost în nota obișnuită de noroc din acea perioadă în care Benetton nu se putea bate cu Williams sau McLaren, însă avea o mai bună fiabilitate. Plecat de pe 5, Schumacher a urcat poziții după abandonurile succesive ale lui Mansell, Senna și Patrese. A terminat al doilea în spatele celuilalt pilot McLaren, Gerhard Berger, dar la mare avans față de Ferrari-ul lui Jean Alesi ce a completat podiumul.

Anul următor, a fost primul non-Williams pe grilă și chiar dacă a fost depășit la start de ambele monoposturi McLaren, la final s-a clasat în fața lor: Senna a abandonat, iar de Berger a trecut pe pistă. Și Damon Hill a avut necazuri, ceea ce l-a adus pe Michael din nou pe poziția secundă, în spatele lui Alain Prost.

În 1994, Schumacher venea în Canada după eroica rezistență de la Barcelona, unde cutia de viteze buclucașă i-a pus capăt seriei de victorii consecutive. Germanul și-a luat revanșa facil, revenind pe prima treaptă a podiumului. Următoarea sa prestație canadiană la volanul unui Benetton părea să se îndrepte spre același deznodământ, după ce plecase din pole și conducea cursa cu lejeritate. Însă o problemă electrică a dus la o oprire lungă de peste un minut pentru schimbarea volanului și un reset, iar Michael a revenit pe 7, progresând apoi două locuri în ultimele tururi. Chiar și așa, majoritatea imaginilor de după cursă au avut Benettonul în prim plan, drept taxi în turul de onoare pentru învingătorul Jean Alesi.

Jean-Alesi-Montreal-Canada-1995-Michael-Schumacher

Prima sa cursă cu Ferrari aici a fost un coșmar, de vreme ce nici nu s-a putut bucura de o plecare de pe 3, dat fiind că mecanicii săi se aflau încă pe grilă când acest lucru nu mai era permis. Plecat de la coada plutonului, Schumacher a întâmpinat o serie de probleme mecanice, fiind constrâns la abandon.

Revanșa a venit în 1997, când i-a răpit pentru 13 miime pole-ul localnicului Villeneuve. Schumacher era la conducere și la apariția steagului roșu datorat accidentului lui Olivier Panis, în timp ce Jacques făcuse cunoștiință cu zidul campionilor.

Canada a marcat revirimentul campaniei italo-germane în 1998, când Schumacher a profitat de problemele survenite la transmisiile ambelor monoposturi McLaren pentru a-și începe o serie de trei victorii consecutive la începutul verii. 1999 a adus un nou pole-position și o cursă condusă până în turul 29, când Michael și-a trecut și el numele pe lista campionilor primiți cu brațele deschise de zidul ce mărginește ultimul viraj.

În cei cinci ani soldați cu tot atâtea titluri alături de Ferrari, Schumi s-a impus de patru ori la Montreal. Singura ocazie care i-a scăpat a fost duelul fratricid din 2001, când Ralf l-a surclasat la boxe și a făcut rocada cu fratele său. Despre superba rezistență a lui Michael din 2003 avem un articol dedicat.

2004-canadian-grand-prix-michael-schumacher

În 2005, Schumacher s-a calificat al doilea în spatele lui Button, însă a aplicat presiunea asupra britanicului, iar acesta a greșit în binecunoscutul zid al plângerii. Totuși, monopostul Ferrari n-a putut ține ritmul lui Kimi Raikkonen, sosind pe 2. Aceeași poziție finală a înregistrat-o Michael și în 2006, când a trecut de același Raikkonen pe final pentru a încheia imediat în spatele lui Fernando Alonso.

La revenirea alături de Mercedes în 2010, Schumi a plecat de pe 13 și a avut o cursă foarte agitată, presărată cu numeroase contacte cu Sutil, Massa sau Kubica. Tocmai Sutil a fost cel ce i-a subtilizat poziția în puncte în ultimul viraj, aruncându-l pe locul 11 pe fondul unei uzuri dramatice a pneurilor.

4127909518 (1)

2011 l-a readus pe Schumacher în disputa pentru podium, grație intervenției divine a ploii ce ne-a oferit un spectacol memorabil. Atât Michael, cât și prietenul său Vettel au pierdut pozițiile pe final: Seb a cedat șefia către Button, iar Schumi a fost devansat de Webber în lupta pentru locul al treilea. În fine, ultima participare a germanului în Canada s-a soldat cu un sistem DRS recalcitrant, blocat deschis, ce l-a constrâns la abandon pe când se afla pe locul 9.

Așadar, dacă la Monaco am putut specula cu privire la alte victorii pierdute, în Canada se cam compensează cele două victorii ratate din 1995 și 1999 cu alte ocazii în care n-ar fi fost de mirare ca Schumacher să nu învingă, precum în 2000 (protejat de un Barrichello evident mai rapid) sau 2003, despre care multe s-au scris și puțini ar fi rezistat în postura de lider în asemenea condiții.