Le Mans: Porsche spre o nouă epocă luminată?

Le Mans: Porsche spre o nouă epocă luminată?

Prin victoria din 2015, Porsche a oprit contorul victoriilor consecutive Audi la 5, garantând păstrarea recordului de șapte din anii ’80 pentru încă o vreme bună.

Înainte ca Audi să-și înceapă dominația în 2000, am avut două decenii în care Porsche a triumfat în peste jumătate dintre ocazii: 11 victorii din totalul de 16 din secolul XX au venit în acest interval – opt grație unor eforturi 100% de uzină și trei doar ca motorizare pe șasiuri Dauer/TWR. După ghinioanele avute de Ickx în 1980, Porsche a inițiat o perioadă de invincibilitate de șapte ani, neegalată până acum.

În 1981, Ickx și Bell au dus șasiul 003 al modelului 936 către cea de-a cincea victorie a belgianului la Le Mans. Mașina era decorată în culorile Jules, un parfum Christian Dior. Cei doi practic n-au avut rival în cursă, terminând cu 14 tururi avans față de un Rondeau , după ce al doilea 936 al lui Haywood, Schuppan și Mass a abandonat .

1982 a adus noul 956, însă prima treime a cursei a a adus în prim plan și rivalii de la Rondeau și Ford. Însă aceștia au abandonat unul după altul, lăsând pozițiile fruntașe celor de la Porsche. După problemele suferite de Haywood și compania, aceiași Ickx și Bell au moștenit șefia cursei în ora a noua și n-au mai cedat-o, nici măcar când o pană le-a redus avansul de la cinci la doar două tururi.

Cu 11 modele 956 de Grupa C la start dintre care trei ale uzinei, puțini și-ar fi putut imagina alt constructor învingător în 1983. Nouă mașini din top 10 la final au fost Porsche, însă Derek Bell a suferit o avarie la răsăritul soarelui și n-a apucat să recupereze împreună cu Ickx întregul deficit de patru tururi în raport cu ghinioniștii din anii precedenți – Haywood, Schuppan și Holbert. Tripleta a stabilit și un nou record de distanță, cu 370 tururi parcurse.

În 1984, uzina a boicotat cursa, însă erau atât de multe modele 956 private, încât nu se punea problema constructorului favorit. Cei de la Lancia au avut însă răspuns la ritmul mașinilor Porsche, deși cele pregătite de Reinhold Joest erau extrem de rapide. După trei ore, echipajul Ludwig/Pescarolo era întârziat la trei tururi de lider, dar problemele tuturor i-au adus în frunte pentru o victorie extrem de populară, prin care Porsche egala Ferrari. Până și Jean Rondeau ajunsese să ruleze pe un Porsche, modelele 956 ocupând primele șapte poziții la finele cursei.

1985 a fost anul introducerii unui nou regulament ce stipula limite drastice de consum. Acest fapt a penalizat echipa oficială Rothmans Porsche cu noile 962C, echipajele acestora fiind deja întârziate cu un tur după câteva ore. Avantajul era așadar de partea privaților cu ale lor modele 956. Pentru tripleta Joest formată din Ludwig, Barilla și John Winter, cel mai apropiat rival a fost un alt 956 înscris de britanicul Richard Lloyd, care a pus presiune până spre final. Victoria a împins și mai departe recordul de tururi parcurse – 373. Abia pe locul șase avem vreun alt constructor, iar Jacky Ickx a încheiat pe 10 ultima sa cursă de 24 de ore, la două decenii de la debutul său alături de Jochen Neerpasch.

La început de 1986, WEC s-a rebotezat, devenind CM de sport-prototip, iar de această dată nimeni nu a mai putut opri noul 962C la Le Mans. Doi ani la rând, tripleta Bell-Stuck-Holbert a învins. Primul dintre dueluri s-a purtat cu tripleta victorioasă din ’85, însă moartea lui Gartner a neutralizat cursa timp de două ore și jumătate, timp în care mașina lui Ludwig s-a supraîncălzit. Șasiul care adusese ultimele două victorii la Le Mans abandona, iar Bell rămânea cu un avans comod de nouă tururi până la final. Din nou au fost nouă din primii 10 la final pe modele Porsche dintre cele mai variate: 962C, 956, 936C, 961, 956B.

1987 a avut așadar aceeași tripletă învingătoare, însă după doar o oră de cursă aceasta rămăsese singura mașină Porsche cu șanse la victorie, după ce o serie de probleme la motor a pricinuit o serie de abandonuri: modelul de uzină pilotat de Mass/Wollek, ambele înscrise de Joest și unul Kremer. Însă nici rivalii de la Jaguar nu au avut mai mult noroc, toate cele trei modele de uzină fiind afectate. Cea mai dramatică a fost ieșirea din scenă a lui Win Percy, după ce un pneu a explodat la viteză maximă pe linia dreaptă Mulsanne. Bell și compania au supraviețuit fără mari drame, la capătul unei zile întregi având 20 de tururi avans față de locul secund.

Tom Walkinshaw amenințase că va reveni cu efortul de uzină Jaguar până va învinge. Și n-a avut mult de așteptat, căci în 1988 a pus capăt seriei de șapte victorii consecutive Porsche. A fost o eroare rarisimă din partea lui Ludwig, care a rămas fără benzină și a venit foarte lent până la boxe. Astfel, deși a încheiat în același tur cu liderul, victoria le-a revenit britanicilor.

Porsche a continuat să concureze până la finele WSC în 1992, însă victoriile i-au ocolit până când Jochen Dauer a modificat 962-ul și a învins în 1994 cu tripleta formată din Dalmas, Baldi și veteranul Haywood. Fostul inamic Walkinshaw a pus motoare Porsche pe șasiurile cu care s-a impus în 1996-97, iar uzina din Weissach a revenit cu GT1 în 1998. De atunci, a fost o secetă de 17 ani, comparabilă cu cea avută de Ferrari în Formula 1 până la titlurile lui Schumacher.

Diferența e că Porsche n-a concurat la LMP1 în acest răstimp, revenind abia anul trecut. Un an de studiu, apoi challenge accepted.