Flashback: Schumacher la Hungaroring

Flashback: Schumacher la Hungaroring

Chiar dacă nu s-a numărat printre circuitele preferate ale germanului, traseul de lângă Budapesta a fost gazda unor reprezentații de mare clasă din partea lui Schumacher, în frunte cu antologicul succes din 1998.

Absența MP al Germaniei din calendarul acestui sezon ne-a dus invariabil cu gândul la multiplul campion și faptele sale de arme atât pe vechiul, cât și pe noul Hockenheim. Însă etapa maghiară este omniprezentă, așa că ne întoarcem în timp alături de Schumi la prima sa vizită pe ”Monte Carlo de la țară”, în 1992. Tânărul german a continuat să atragă toate privirile, plasându-și monopostul Benetton pe linia a doua, alături de Ayrton Senna și în spatele atotputernicelor FW14B pilotate de Patrese și Mansell. Însă Patrese s-a răsucit și ulterior a abandonat, iar Mansell a fost nevoit să intre la boxe pentru o presupusă pană. Astfel, Schumacher se afla al treilea în spatele lui Senna și Berger când aripa spate a cedat pe linia de start-sosire, doar reflexele sale deosebite reușind să evite un accident grav.

Anul următor, aceleași monoposturi Williams l-au devansat pe german, care și-a luat însă revanșa în fața lui Senna. Scenariul a semănat oarecum cu ceea ce trăise în prima sa vizită pe Hungaroring: Prost a calat pe grilă, însă Schumacher a plecat slab și ajunsese pe locul al cincilea la finele primului tur. A urmat o serie de greșeli pentru german, care s-a răsucit încercând să treacă de Berger, efectuând apoi a doua piruetă în spatele lentului Michael Andretti. Cu toate acestea, problemele celor de la McLaren, abandonul lui Alesi și cooperarea lui Patrese l-au adus pe Schumi până pe locul secund, în spatele liderului solitar Damon Hill, care galopa înspre prima victorie din carieră. Pentru Michael, cursa a luat sfârșit în turul 26, cu probleme la pompa de benzină.

A treia deplasare pe Hungaroring a fost cu noroc, cam ca tot sezonul 1994: Schumacher a plecat din pole și nimeni nu l-a deranjat până la final. Damon Hill, în pofida predilecției sale pentru traseul maghiar, a sosit la peste 20 de secunde, iar dovada supremă că Benetton chiar a găsit setările optime a fost reprezentată de locul al treilea ocupat de Jos Verstappen pe celălalt monopost al lui Flavio Briatore. A fost singura dată din tot anul când Benetton a adus ambele mașini pe podium, Hill și Verstappen fiind singurii piloți care nu au fost depășiți cu un tur de Schumacher.

1995 a readus tiparul de mai sus: prima linie ocupată integral de Williams-Renault, prin Hill și Coulthard în fața lui Schumi. Scoțianul a fost pradă ușoară, însă asemănările cu 1992-93 au continuat și prin prisma rezultatului final: abandon pentru german cu doar câteva tururi înainte de final, din rațiuni tehnice.

Prima descindere la Budapesta cu ”avionul” Ferrari cu nas ridicat a fost absolut magică în ziua de sâmbătă, când Schumacher a reușit să-i smulgă pole-ul lui Damon Hill pentru câteva sutimi. Eddie Irvine privea siderat, la o secundă și jumătate în spatele liderului echipei italiene. În cursă, Michael nu a putut ține ritmul celor două Williams, însă părea destinat să ocupe locul al treilea până când fiabilitatea a lovit din nou în turul 70. Astfel, bilanțul primilor cinci ani pe Hungaroring era de o victorie și patru abandonuri mecanice.

hill01_hungary_gp_start_1997

Germanul a mai dat un recital în calificări și în 1997, însă duminica a fost din nou un calvar. În turul al șaselea s-a trezit surclasat de monopostul Arrows pilotat de specialistul local Damon Hill. Goodyear suferea crunt pe căldura maghiară în raport cu Bridgestone, iar Schumi era mult mai afectat decât rivalul său pentru titlu, Jacques Villeneuve. În final, s-a clasat al patrulea, în urma monopostului Sauber pilotat de Johnny Herbert și presat din spate de fratele său, Ralf.

Vara lui 1998 începuse cu trei victorii la rând pentru Schumacher, însă în Austria și Germania cei de la McLaren își reinstauraseră dominația, iar germanul era tot mai departe în clasamentul general. Același șablon părea să continue și la Budapesta, unde Hakkinen și Coulthard au defilat în calificări și în prima jumătate de cursă. Mai nimic de pierdut și foarte multe de câștigat – era momentul ca Ross Brawn să riște, schimbând strategia din mers. Acest lucru i-a debusolat pe cei de la McLaren, care-l foloseau pe Coulthard drept posibilă baricadă care să-l protejeze pe Mika de Michael. Germanul a interpretat magistral partitura, înșirând tururi electrizante în regim de calificări, iar Coulthard a fost surclasat. Fortune favours the brave, așa că victoria i-a revenit lui Schumacher, de vreme ce Hakkinen a fost lovit de probleme mecanice și abia a reușit să termine al șaselea.

1737996-schumi-jpg_2725566

McLaren și-a trecut în cont dubla în 1999, însă Schumi privea cursa la televizor, fiind încă în convalescență. Anul următor, Coulthard a răsturnat ierarhia internă în calificări, însă dacă pe grilă fruntașii erau în ordinea David-Michael-Mika, un start electrizant al finlandezului a întors pe dos această ordine în primul viraj. Hakkinen a făcut una dintre cele mai bune curse ale carierei sale, iar Schumacher a fost nevoit să se declare învins, terminând al doilea la mare distanță.

În 2001, Hakkinen n-a mai fost un factor, iar Coulthard n-a putut împiedica o dublă Ferrari care certifica matematic titlul mondial cu numărul 4 pentru Michael Schumacher. Victoria germanului a reprezentat totodată egalarea recordului all-time de 51, deținut de Alain Prost. Anul următor a adus o dispută fără miză, de vreme ce titlul era deja în vitrina lui Schumi încă de la Magny-Cours. Tocmai acest aspect a făcut ca hegemonia monoposturilor F2002 să fie ilustrată în ordine inversă, cu Barrichello înaintea lui Michael, atât în calificări, cât și în cursă.

2003 a adus modificări la nivelul configurației traseului, cu o linie de start prelungită pentru a oferi o oportunitate mai clară de depășire într-un ac de păr mai strâns. Obișnuita vreme sufocant de caldă a fost fatală pentru Bridgestone, care a suferit timp de două ore în fața galopului rivalilor de la Michelin. Fernando Alonso a bifat prima sa victorie din F1, cireașa de pe tort fiind depășirea cu un tur a lui Michael Schumacher, care nu a putut progresa deloc în raport cu poziția sa de pe grilă (P8).

Lucrurile au revenit la normal în 2004, cu o dublă facilă pentru Schumacher și Barrichello, care l-au devansat pe Alonso cu mai bine de jumătate de tur. Jobenul cu eroisme a fost necesar în 2005, când Bridgestone a pierdut clar lupta cu Michelin pentru noile gume extra-durabile. Schumacher a surprins pe toată lumea cu primul pole stagional, însă Kimi Raikkonen dispunea de un monopost mult mai performant și a scăpat în față la jumătatea cursei. Michael a încheiat al doilea, chiar în fața fratelui său care aducea primul podium pentru Toyota.

Ultima cursă a lui Schumi pentru Ferrari la Budapesta a fost un coșmar, deși condițiile mixte ar fi putut să-l favorizeze. Pariul riscant de a rămâne pe intermediare l-a adus pe poziția secundă, însă uscarea pistei i-a adus pe urmăritori în postura de a-l ataca. Pedro de la Rosa (McLaren) a trecut de german, iar din spate venea Nick Heidfeld. Duelul conaționalilor a fost încins, iar Michael s-a ales cu suspensia ruptă în urma contactului.

Barrichello, Schumacher Hungaroring 2010

Revenirea la Mercedes a fost marcată de controversa cu fostul coechipier Rubens Barrichello în 2010. A urmat un nou abandon mecanic în 2011, înainte ca venirea ploii să-i permită germanului să-și joace cartea în condiții pe placul său. 2012 s-a încheiat înainte de a începe, cu o serie de probleme la start și tururi parcurse ulterior fără vreo șansă la o clasare bună, înainte ca abandonul tehnic să fie punctul final al reprezentațiilor lui Schumacher pe Hungaroring.

Este unul dintre puținele trasee din calendar unde numărul abandonurilor este mai mare decât cel al succeselor în cazul său. Totuși, când spunem Schumacher și Hungaroring, instinctiv adăugăm 1998. Una dintre cele mai mari victorii din epoca modernă nu are cum să nu se întipărească în memoria colectivă.