De la pilot la manager: Graham Hill

De la pilot la manager: Graham Hill

Domnul „Monaco”, Graham Hill, avea deja două titluri de campion mondial în palmares, ultimul fiind cel din 1968. Dar pe la sfârșitul anului 1972, Hill părăsea Brabham pentru a-și urmări propriul vis: acela de a avea o echipă de Formula 1.

Nemulțumirile legate de starea de spirit din cadrul echipei Brabham, manageriată la momenul respectiv (1972) de Bernie Ecclestone, l-au făcut pe campionul britanic să ia decizia de a părăsi echipa la finele sezonului și, totodată, și-a declarat dorința de a nu mai fi angajatul altcuiva. Astfel lua contur Embassy Hill Racing, cu suport financiar major de la compania britanică de țigarete (Embassy). Totul fiind stabilit, Hill cumpără în 1973 un monopost Shadow pe care îl asamblează în Surrey, în atelierul lui Maurice Gomm (căruia îi vom dedica un articol separat ulterior).

1973 GH

Primul an competițional a fost unul în care echipa nu a performat deloc bine, cea mai bună clasare fiind doar locul 9 la Zolder, în afara punctelor ca în restul curselor, de altfel. Pentru sezonul următor, cel din 1974, echipa a fost redenumită Embassy Racing with Graham Hill. Englezul ia hotărârea să renunțe la șasiul Shadow și să achiziționeze un șasiu Lola, cu design bazat pe cel din Formula 5000. Monopostul a fost denumit T370 și a fost pilotat de Hill și Guy Edwards, înlocuit după un accident de Peter Gethin și mai apoi de Rolf Stommelen. Hill a reușit să aducă un punct solitar echipei în cursa din Suedia.

1975
GH 1975

Sezonul 1975 aducea în premieră primul monopost propriu, denumit GH1, dezvoltat din monopostul Lola, dar cu îmbunătățiri tehnice și la nivelul designului. Cele două monoposturi au fost pilotate de Hill și Stommelen, însă germanul a avut un accident teribil în Spania, la Montjuic: aripa spate a mașinii s-a rupt, monopostul sărind barierele și omorând patru spectatori.

După ce nu a reușit să se califice tocmai la Monaco, patronul Hill decide să nu mai fie pilot și îl pune în locul său pe Tony Brise, un star în devenire la acea vreme, iar în locul lui Stommelen a venit Alan Jones. Primul a punctat în GP-ul din Suedia (locul 6 – 1p), iar cel de-al doilea a punctat în GP-ul Germaniei (locul 5 – 2p), echipa terminând pe locul 11 în clasamentul constructorilor.

GH, Monaco 1975

La finele sezonului, echipa a produs un nou monopost pentru anul următor, GH2, ce a fost testat pe circuitul Paul Ricard din Franța. Însă totul se va dovedi a fi în zadar, căci în fatidica zi de 29 noiembrie 1979, spre seară, la întoarcerea de la teste, avionul pilotat de însuși Graham Hill, în care se aflau managerul echipei Ray Brimble, pilotul Tony Brise, designerul șef, Andy Smallman alături de mecanicii Terry Richards și Tony Alcock s-a prăbușit în jurul orei 22:00, după ce s-a izbit de copacii din zona unui teren de golf de lângă Arkley, în condiții de ceață deasă. Toți cei aflați la bordul avionului – adică nucleul echipei – și-au pierdut viața în urma coliziunii cu solul și a exploziei.

În urma pierderii inestimabile atât pentru lumea motorsportului, dar mai ales, pentru restul echipei – rămasă acum doar cu doi mecanici și managerul adjunct –  aceasta nu a mai putut fi susținută și nu a mai reușit să continue în sezonul 1976. În final, echipa și-a închis porțile fabricii, iar monopostul GH2 a ajuns piesă de muzeu și nu pe circuit, acolo unde îi era destinația.

GH2 1976

Astfel, după trei ani dificili în Formula 1, Embassy Racing with Graham Hill a avut parte de un final dramatic, în urma ieșirii din scena vieții a dublului campion mondial, Graham Hill, alături de oamenii de bază din cadrul echipei.

Un gând de admirație îndreptăm spre tine, Graham Hill și spre toți eroii sportului cu motor ce au plecat din această lume prematur.

De amintit:

Ani activi: 1973 – 1975

Cea mai bună clasare în curse: locul 5, Germania 1975 – Alan Jones

Starturi: 41

Prima cursă: GP-ul Spaniei, 1973

Ultima cursă: GP-ul SUA, 1975

Puncte adunate: 4

Motor folosit: Ford Cosworth DFV

Sponsori principali: Embassy (Imperial Tobacco)

Sursă imagini: Pinterest