Ghid turistic: Spa Francorchamps Circuit Museum

Ghid turistic: Spa Francorchamps Circuit Museum

Reperele istoriei motorizate a Belgiei sunt adunate la subsolul abației Stavelot, în apropierea vechiului circuit de la Spa-Francorchamps. Vizitarea acestei colecții completează fericit orice călătorie la legendara pistă din Ardeni.

IMG_1070

La bordul acestui monopost Dallara motorizat de Renault, belgianul David Saelens a devenit primul pilot din afara Hexagonului care se impune în Formula 3 franceză. Acesta a fost totodată primul titlu major repurtat de formația ASM Formule 3, care ulterior a devenit ART Grand Prix. Pilotul și-a completat anul de grație cu o victorie la Mastersul F3 de la Zandvoort.

Saelens a promovat în Formula 3000 alături de Super Nova, unde a fost surclasat net de coechipierii Jason Watt (1999) și Nicolas Minassian (2000). A urmat o campanie și mai placidă în DTM cu Team Rosberg în 2001, belgianul reînnodând seria succeselor abia în perioada petrecută în Supercupa Porsche (2004-08).

IMG_1076

Compania britanică CTG a colaborat cu designerul freelancer Len Terry și cu proprietarul suedez al echipei Viking, Tore John Holle, pentru a construi cinci monoposturi de Formula 3 care să participe în seria europeană și în cea suedeză de Formula 3 în 1977. Însă problemele financiare ale celor de la Viking au făcut ca CTG și Terry să rămână cu monoposturile construite, pe care le-au rebotezat Technic, însă o singură dată au reușit să se și califice pe grilă la Monaco prin Rad Dougall, înainte ca și CTG să dispară în 1978.

IMG_1082

TOJ SM01 a debutat chiar la Le Mans în 1980 unde prototipul motorizat de un propulsor BMW M12 cu 4 cilindri în linie a fost înscris în clasa S2,0. Rezultatul a fost un abandon din cauza unor probleme la aprindere, Hubert Striebeg revenind cu mașină la niște etape din DRM și apoi la Dijon pentru cursa de 6 ore. Dintre aceste prezențe, doar la Hockenheim mașina a ajuns la finish – pe locul 8. La finele lui 1980 mașină a fost retrasă.

IMG_1085

Jim Clark a învins de 4 ori în 1967 însă nu și la Spa-Francorchamps unde a abandonat. Clark nu a plecat însă din Ardeni fără a-i impresiona pe belgienii în față cărora triumfase de 4 ori în trecut. Lotus-ul sau 49 a luat pole-ul la 3 secunde de restul lumii în ciuda faptului că motorul nu putea trece de 6700rpm, asta când linia roșie era la 9300rpm. A urmat apoi ziua cursei când primul său tur a fost atât de rapid încât unii au crezut că ceilalți avuseseră un accident având în vedere distanță dintre pluton și lider. În cele din urmă, Jim a trebuit sa vină la boxe pentru a schimba o bujie care l-a costat 2 minute – astfel de probleme tehnice l-au ținut departe și de titlu în acel an. Reușitele sale rămân însă și vorbesc mai tare despre talentul scoțianului decât ar putea să o facă niște cupe.

IMG_1086

Șasiul G-Drive a participat la ultimul sezon IndyCar al echipei Treadway Racing, fiind pilotat chiar de Rick, fiul patronului, în cursa de 500 de mile de la Indianapolis în 2002. Este unul dintre puținele monoposturi care au trecut oceanul și au concurat în seriile ”libere” precum EuroBOSS. Șasiul GF05 a fost cea de-a doua generație dezvoltată de fosta echipă tehnică a lui Chip Ganassi pentru IndyCar, reperul său fiind victoria din 2000 de la Indy 500 semnată de Juan Pablo Montoya la debutul său pe Brickyard. În 2002, G-Force a fost cumpărată de către Elan, iar seria victoriilor la Indy a continuat în următorii doi ani, înainte ca Dallara să devină opțiunea predilectă.

IMG_1093

Surtees TS16 a fost introdusă în 1974, însă nu a putut replica succesul predecesorului TS14. Jose Carlos Pace a reușit să aducă monopostul în puncte o singură dată, printr-un loc 4 pe traseul de casă ce-i poartă astăzi numele. Derek Bell și Jochen Mass s-au chinuit și ei cu șasiul TS16, iar pe Osterreichring a venit și localnicul Dieter Quester, al cărui monopost se află expus în acest muzeu. A fost singurul start de Grand Prix pentru austriacul ce s-a făcut remarcat în cursele de turisme, iar pe final de sezon conaționalul Helmut Koinigg a ajuns și el la volanul mașinii Surtees.

TS16 a continuat și în 1975, John Watson fiind de această dată cel ce s-a chinuit în zadar să aducă monopostul în zona punctelor. Succesorul TS19 a adus progresele necesare, Alan Jones și apoi Vittorio Brambilla reușind să puncteze în repetate rânduri în 1976-77.

IMG_1109

Ultimul Ferrari care a primi bine-cuvântarea lui Enzo a fost, la vremea sa, cel mai de succes. A fost și cel mai rapid. Ambele maxime au fost astăzi depășite însă la aproape 30 de ani de la lansare, F40 rămâne un etalon greu de atins care, în opinia multora, nu poate fi atins – indiferent de ce supercar-uri sau, mai nou, hyper-car-uri ar apărea. Pur și simplu, F40 este expresia cea mai pură a acestui tip de mașini care, în mintea omului rațional, nu ar trebui sa existe. Pentru început, mașinii îi lipsește cam orice care nu este necesar condusului. Asta duce la o greutate de doar 1100kg care este pusă în mișcare de un agregat V8 twin-turbo de 2.9l care poate fi împins și până la 550 de cai putere. Poate că cifrele astea lasă reci tinerii obișnuiți cu Saleen-uri de 2200 de cai putere sau Bugatti-uri care se laudă cu 1250 însă nicicând nu a existat un supercar care să arate o dedicare mai mare pentru șofer.

IMG_1112

Lola Aston-Martin DBR1/2 a debutat  în 2009 marcând începutul unui parteneriat cu rezonanță istorică, cei doi producători britanici unindu-și pentru prima oară forțele la finele aniilor ’60 când Aston-Martin a adus motoarele pentru primele Lola T70. Atunci, parteneriatul nu a avut succes însă în 2009 Aston-Martin Racing anunța că avea în plan victoria de la Le Mans. Bineînțeles că, având în vedere existența celor de la Audi și Peugeot, o victorie la Le Mans nu a fost posibilă însă, chiar și așa, DBR1/2 s-a bucurat de o carieră marcată de câteva victorii importante, o pensionare și o revenire din pensionare, ultimele două momente în 2011 când AMR-One s-a dovedit a fi un eșec răsunător, mai mare chiar și decât cel din 1987 care a purtat același nume. Mașina #007 este șasiul #DBR1-2/1 sau, mai precis, al doilea șasiu Lola B09/60 construit care a fost convertit apoi spre a satisface specificațiile Aston-Martin care și-au dorit o mașină diferită de ceea ce oferea Lola pe care să poată pune, în mod legitim, sigla lor. Acest șasiu a debutat cu o victorie în prima etapă a Le Mans Series, la Barcelona, urmând apoi un loc 3 la Spa și un loc 4 la Le Mans, toate cu același echipaj al AMR Eastern Europe: Charouz, Enge și Mucke. După Le Mans, șasiul a fost pensionat.

IMG_1151

Waterloo Motors  a venit cu două M3 E30 pentru sezonul ’93 al Procar-ului Belgian pentru turisme. Unul dintre ele a fost pilotat de Eric Van de Poele iar celălalt de Jean Michel Martin. Titlul i-a evitat însă pe ambii, acesta ajungând în mâinile unui pilot Audi, Pierre-Alain Thibaut.  Campionatul a ajuns la Spa în ’93 jucând rolul de serie-suport pentru Formula 1.

IMG_1163

Acest Accord  are un loc aparte în istoria cursei de 24 de ore de la Spa fiind chiar mașina care s-a aflat în pole la ediția din 1997. Tarquini, Heger și Tassin nu au ajuns însă și la sosire, singura Honda de uzină ieșind din cursă după un accident.

IMG_1171

Bonus non-auto: în epoca pre-digitală, astfel arătau cele mai evoluate sisteme de cronometraj de pe circuitele europene. Tag Heuer a avut drept rivali companii precum Omega sau Longines, iar la mijlocul anilor 70 competiția din acest domeniu a adus un nou grad de precizie odată cu introducerea celei de-a treia zecimale la MP al Suediei din 1975.