ELMS Paul Ricard: Greaves Motorsport încinge lupta la titlu

ELMS Paul Ricard: Greaves Motorsport încinge lupta la titlu

La Paul Ricard, Gibson-urile s-au dovedit cele mai rapide modele din pluton. Jota a trecut primul linia de sosire dar după o penalizare post-cursă, Gibson a fost declarat învingător. La LMP3, Team LNT e deja campioană în timp ce la categoriile de GT, Formula Racing și-a extins avansul în GTE cu o nouă victorie iar TDS Racing s-a impus la GTC.

Harry Tincknell a fost, din nou, cel mai rapid om în sesiunea de calificări de sâmbătă însă munca sa a fost neutralizată de un start prost al lui Simon Dolan care a căzut până pe 4 înainte de intrarea în primul viraj fiind depășit de cele două BR 01 ale AF Racing și de Morgan-ul Pegasus Racing. Mikhail Aleshin a preluat astfel conducerea fiind urmat de Leo Roussel și Nicolas Minassian.  Veteranul francez din BR-ul #20 a trecut în cele din urmă de Morgan-ul Pegasus însă timpul petrecut în urma Morgan-ului l-a făcut să piardă secunde bune în raport cu echipierul Aleshin care s-a depărtat la peste 5 secunde până la jumătatea primului stint. Cel de-al doilea i-a avut pe aceiași piloți la comenzi care au fost încetiniți la borna celor 70 de minute după ce safety car-ul a intrat pe pistă pentru a permite vehiculelor de recuperare să scoată de pe traseu Ginetta LNT #2. Neutralizarea a fost și momentul în care ORECA-ul TDS by Thiriet Racing a intrat la boxe pentru a doua oprire, prima fiind cauzată de niște probleme cauzate de trecerea peste niște debris.

Neutralizarea l-a ajutat pe Dolan care a câștigat 20 de secunde în raport cu cele două BR din frunte, însă pilotul Jota avea să fie angrenat odată cu revenirea la steag verde într-o luptă cu Gibson-ul Greaves al lui Gary Hirsch. Duelul a uzat și mai tare pneurile lui Dolan care a scăpat mașina în virajul 2 pierzând aproximativ 12 secunde. La scurt timp după acest incident, Dolan a efectuat al doilea pit stop lăsând mașina pe mâna lui Filipe Albuquerque, care a readus mașina în lupta de la vârf. În timpul stint-ului portughezului, Michel Lyons a părăsit pista în Signes lovind puternic zidul de pneuri. Incidentul a adus din nou safety car-ul pe pistă. După această a doua neutralizare, Albuquerque a trecut de Gibson-ul lui Hirsch pe linia dreaptă Mistral începând apoi să taie din avansul lui Gommendy care conducea la bordul ORECA-ului TDS by Thiriet. Cele două BR 01 au pierdut șefia după cea de-a doua trecere pe la boxe.

Penultimul pit stop al Jota Sport a venit cu 90 de minute înainte de finalul cursei de 4 ore în timp ce Thiriet by TDS au oprit cu 70 de minute înainte de final, Pierre Thiriet preluând mașina de la Gommendy. Astfel, cu 60 de minute rămase, Albuquerque se afla la șefia întrecerii având un avans de 17s în fața lui Viktor Shaytar în BR-ul #21 cu Thiriet pe 3. Cei doi s-au lansat într-un duel care i-a permis lui Albuquerque să-și mărească avansul. În plus, Jon Lancaster, care a preluat Gibson-ul Greaves de la Hirsch, a reușit să se apropie de Shaytar și Thiriet, cei trei luptându-se tur după tur pentru pozițiile 2 și 3 la general. În cele din urmă, Lancaster a trecut de Thiriet în virajul 11 cu 50 de minute rămase pe ceas, trecând apoi și de Shaytar. Acesta din urmă a căzut până pe 4 înainte de a opri pentru ultima dată la boxe pentru a lăsa mașina pe mâinile lui Kiril Ladygin pentru stint-ul final.

Marc VDS au reușit un loc secund la GTE
Marc VDS au reușit un loc secund la GTE

Cu 45 de minute înainte de final și având un avans redus de la 20 la 14 secunde de către un Lancaster pus pe fapte mari, Jota au decis să-l cheme la boxe pe Albuquerque care i-a lăsat mașina lui Tincknell. După doar câteva tururi a intrat și Lancaster pentru ultimul său pit stop însă acesta a fost întârziat pe linia boxelor de o mașină din LMP3 astfel că Tincknell s-a putut desprinde. Acesta a reușit să treacă primul linia de sosire fiind urmat de Lancaster care s-a apărat pe gume vechi de atacurile succesive ale lui Ladygin care nu a reușit să treacă. Pe 4 a venit al doilea BR în timp ce ORECA-ul Thiriet a pierdut timp la ultima oprire cu o problemă la frâne astfel că s-a clasat înafara primilor 5. Dificultățile întâmpinate de Thiriet by TDS i-au ajutat pe cei de la Krohn Racing care s-au clasat pe 5 cu Ligier-ul lor în timp ce Pegasus a venit pe 7 ca urmare a unei pene venite pe final de cursă.

Această ordine în clasamentul general avea să nu fie însă cea definitivă căci, după mai bine de două ore de la finalul cursei, comisarii au anunțat că, în urma analizării transponderelor, s-a descoperit că Albuquerque a petrecut mai mult tim la volanul mașinii Jota decât este permis. Această încălcare a regulamentului a adus după sine o penalizare cu 45 de secunde care i-a aruncat pe britanici pe ultima treaptă a podiumului, aducându-i pe membrii echipei Greaves în postura de învingători, aceștia terminând la 20 de secunde în urma echipei Jota. Schimbarea neașteptată face ca ultima etapă a sezonului să fie cu atât mai importantă căci diferența dintre primele două echipaje de la LMP2 este de doar 1 punct.

La LMP3, prima oră a fost martora unui duel între Gaetan Paletou și Charlie Robertson, cel din urmă pierzând șefia după 15 minute de la start. Paletou a ieșit de la boxe după prima oprire cu un ecart mărit însă cursa sa nu avea să mai dureze prea mult căci mașina a întâmpinat o problemă tehnică terminală, Paletou oprindu-se lângă glisiere. Astfel, Robertson a fost lăsat în frunte, acesta controlând cursul evenimentelor înainte de a lăsa mașina pe mâinile lui Chris Hoy care a păstrat avansul construit de echipierul său înainte de a părăsi cockpit-ul mașinii #3 în timpul pit stop-ului final. Chiar dacă au fost nevoiți să stea la boxe mai mult, fiind obligați să efectueze și oprirea de 2 minute și 30 de secunde, Team LNT au reușit să se impună cu un avans de peste 2 minute în fața mașinii Villorba Corse.

Aceste opriri care trebuie să dureze minim 2 minute și 30 de secunde pentru mașinile de LMP3 au produs neplăceri în pluton, prototipurile de clasă inferioară fiind depășite de GT-uri pe care le ajungeau apoi din urmă dând bătăi de cap piloților din turisme care erau și ei implicați in propriile lor lupte. Rezultatul cursei coroborat cu abandonul celuilalt prototip LNT face ca Hoy și Robertson să fie campionii acestei categorii cu o etapă rămasă de disputat, un rezultat excelent pentru acest cuplu care se alfă la primul sezon cu un prototip.

În categoria GTE, prima parte a cursei a fost caracterizată printr-o luptă între Aaron Scott, Alexander Talkanitsa Jr. și Johnny Laursen. Talkanitsa a fost scos fără voia sa din luptă după ce a fost lovit de un Ligier, incident care l-a făcut să piardă timp prețios și care i-a ajutat pe cei de la Marc VDS. Astfel, înaintea primei neutralizări, Laursen se afla la conducerea cursei cu BMW-ul Marc VDS condus de Andy Priaulx, care a preluat mașina în timpul primei opriri de la Henry Hassid, pe doi. Pe 3 se afla Ferrari-ul AT Racing al lui Talkanitsa în timp ce Scott căzuse pe 5 între cele două Porsche 991 din această categorie. După neutralizare, Mapelli, în 991-le #88 Proton Competition, a trecut de Talkanitsa și Phil Keen urcând pe 3. Această primă neutralizare i-a ajutat pe cei de la Formula Racing care nu au fost încurcați de safety-car din cauza poziționării pe traseu. Pe parcursul celei de-a doua neutralizări, povestea s-a repetat, Formula Racing trecând iarăși de safety car în timp ce restul plutonului a mai pierdut încă un tur. În timpul neutralizării, Jesse Krohn a preluat BMW-ul Marc VDS, în timp ce lupta în pluton a început să se încingă după revenirea pe steag verde. Cocker și Lietz au fost aruncați pe locurile 7 și 8 ca urmare a neutralizării astfel că au avut de muncit pentru a reveni în top 5, ceea ce au și făcut înainte de intrarea în ultima oră de concurs. După penultima oprire, Ferrari-ul JMW al lui Cocker se afla pe 3, în fața lui Richard Lietz în Porsche #88. După ultima oprire, Butcher a preluat Ferrari-ul care a căzut pe 5 fiind depășit de Adam Carroll și Marco Mapelli. Cei doi nu au rezistat însă mult timp în fața lui Butcher care a urcat pe 3 până la finele cursei dar nu a mai putut să îl atace și pe Krohn care a terminat pe poziția secundă în BMW-ul Marc VDS care a avut, în sfârșit, parte de o cursă bună după un început de sezon nefericit. Victoria a revenit însă Ferrari-ului #60 Formula Racing al tripletei Laursen, Mac și Rizzoli

Ferrari-ul AF Corse #63 a fost cel care a controlat începutul cursei la GTC însă Giorgio Roda nu s-a putut depărta de BMW-ul lui Eric Dermont care avea să preia conducerea în mâinile lui Dino Lunardi. Creșterea de tempo din partea BMW-ului TDS nu a venit fără un răspuns din partea echipei AF Corse al cărui echipaj cu numărul 62 s-a apropiat de vârful plutonului pe parcursul stint-urilor lui Francesco Castellacci și Stuart Hall. Acesta din urmă nu a reușit însă să treacă de Franck Perera, cel de-al 3-lea membru al TDS Racing având un avans destul de mare după ultima oprire pentru a trece linia de sosire în postura de învingător. Victoria francezilor, a doua din 2015 după cea de la Silverstone, îi aduce în postura de lideri ai clasamentului înainte de cursa de la Estoril. Pe 3 a terminat Aston-ul Massive Motorsport care a avut de câștigat de pe urma unei curse curate.

Ultima etapă din acest sezon va avea loc la Estoril la mijlocul lunii octombrie iar lupta de la vârf este deschisă, la fel cum este și cea pentru titlurile la GTE și GTC.

Rezultate complete aici

Sursă foto: ELMS, Marc VDS Racing