McLaren: Războiul mocnit anglo-japonez

McLaren: Războiul mocnit anglo-japonez

Formula 1 a făcut deplasarea în Japonia, tocmai pe un traseu de casă al celor de la Honda, care au făcut tot posibilul să scoată cămașa în fața conaționalilor. Cu prețul adâncirii fisurilor dintre motorist și McLaren.

După etapa din Singapore, unde configurația pistei mai ascundea din carențele power unit-ului Honda și Fernando Alonso a putut spera o vreme la ultimul punct pus în joc, venea Suzuka. Mult mai problematic, traseul japonez de modă veche era o provocare mult mai mare pentru toți cei ce purtau însemnele Honda pe îmbrăcăminte. Despre circuitul din prefectura Mie, celebrul fotograf Darren Heath declara:

Pentru fanul european de F1, cursele de la Monaco și Monza sunt cele pe care le voi recomanda mereu ca și experiență, măcar o dată în viață. Însă acei fani die hard care au ceva mai mulți bani (sau chiar foarte mulți!) știu foarte bine încotro trebuie să se îndrepte pentru o experiență cu adevărat specială! Cea mai grozavă pistă dintre toate – Suzuka.

Recunosc, mi-ar plăcea să fac această deplasare cândva în viață, însă o călătorie în Japonia este o ocazie rară. Dat fiind că seriile GP2, GP3 și Supercupa Porsche, care însoțesc de obicei caravana F1 în periplul european, nu merg la Suzuka, programul celor trei zile de concurs permite integrarea unor serii locale, unele dintre acestea fiind foarte gustate de fanii din toată lumea. Fie că vorbim de Super GT, de campionatul național de Formula 3 sau de competiția-regină a monoposturilor japoneze, Superformula, oricare ar fi o bună adiție într-un program absolut gol între sesiunile de F1.

Constructorii japonezi se implică masiv în Superformula, iar Honda are un puternic proiect de susținere a tinerelor talente autohtone, Formula Dream. Astfel, Takuya Izawa a primit sprijinul financiar necesar pentru o campanie în GP2 alături de ART Grand Prix în 2014, iar când s-a văzut că pilotul nu confirmă, bugetul pe 2015 a fost alocat către Nobuharu Matsushita. Acesta s-a adaptat mult mai bine la rigorile GP2 și deja și-a trecut în cont prima victorie din carieră în stagiunea de debut.

Așadar, dacă tot nu s-a programat vreo manșă de Superformula în weekendul de Formula 1, Honda avea toate motivele (de marketing și nu numai) să propună barem câteva tururi demonstrative cu o astfel de mașină într-o pauză prelungită dintre sesiunile de F1. Însă Bernie a realizat pericolul unei astfel de comparații sub ochii tuturor jurnaliștilor avizați și a respins ideea. Ambele serii rulează totuși la Suzuka și se poate trasa totuși o paralelă.

Anul trecut, în Formula 1 cel mai rapid tur a fost un 1.32.506, în timp ce în Superformula s-a stabilit un reper cu aproape 4 secunde mai lent: 1.36.486. Monoposturile japoneze pierd mult pe zonele de accelerare și la viteza de vârf, deoarece nu dispun de sistemele de recuperare a energiei și implicit puterea suplimentară conferită de acestea. Cei de la Autosprint au comparat telemetria celor două mașini și au ajuns la concluzia că în viraje, Superformula era adesea mai rapidă, ceea ce ar fi pus într-o lumină proastă produsul tot mai greu de vândut al lui Bernie.

Să mai adăugăm în acest melanj două elemente-cheie ale tagmei jurnaliștilor cu diverse grade de snobism sau pricepere. Pe de o parte, așa cum și Darren Heath spunea, majoritatea nu se deplasează prea departe, remarcă pe care o confirm din weekendurile DTM la care am asistat. La Suzuka, ”130R primește foarte multă atenție, deși nu mai e provocarea de odinioară și mulți formatori de opinie din centrul de presă nu se aventurează mai departe de atât”. Iar într-un astfel de viraj, Superformula s-ar prezenta foarte, foarte bine.

Pe de altă parte, este și aspectul ”audiovizual”, mașinile din Japonia având un design deosebit de atractiv și un sunet net superior Formulei 1 actuale. Pe forumurile de specialitate, adesea se spune că direcția pe care ar trebui să o urmeze cei din Strategy Group în ceea ce privește aspectul viitoarelor monoposturi de Formula 1 este o apropiere de ceea ce vedem în Superformula. Nu fac notă discordantă cu această opinie.

Al doilea conflict ce a avut în centru un monopost de Superformula s-a referit la tentativa celor de la Honda de a se disculpa pentru insuccesele vizibile ale parteneriatului cu McLaren prin amplasarea motorului de F1 pe un șasiu din seria națională de monoposturi a Japoniei. Șefii McLaren au respins ferm această doleanță a partenerilor japonezi, însă nimeni nu poate garanta că un astfel de test nu s-ar putea produce în secret. Cert e că în public nu se vor anunța rezultatele și degeaba tot insistă domnul Arai că un astfel de test comparativ ar putea fi cheia progresului pentru un power unit atât de problematic. Oricum, tensiunea e vizibilă între cele două părți.

În F1 imaginea pare acum să conteze mai mult decât obținerea performanței pure. Să ne amintim de testele pe care le făcea Flavio Briatore cu Schumacher la volan pe un Benetton, apoi pe un Ligier, pentru a acomoda mai bine motorul Renault în 1995. Sau în 1997, când același Schumacher testa și monopostul Sauber pentru a avea răspunsuri despre calea de dezvoltare a propriului Ferrari. Aproape 20 de ani s-au scurs de atunci, timp în care au apărut nenumărate limitări și restricții ale testelor, iar McLaren-Honda nu poate ieși rapid din criza actuală doar prin deschiderea unui robinet cu bani.

În orice caz, Formula 1 duce lipsă de motoriști din 2010 încoace. În 2016, Mercedes are 4 echipe, iar Ferrari 3. Honda și Renault se concentrează momentan pe câte o formație oficială, în timp ce incertitudinea planează în curtea domnului Mateschitz. Își permite așadar binomul veteranilor Bernie-McLaren să le răpească celor de la Honda orice ocazie de a-și mai cosmetiza insuccesele? Poate este momentul ca și japonezii să joace tare și să amenințe cu plecarea după tratamentul primit la Suzuka.