BTCC Brands Hatch: Finala de infarct îi revine lui Shedden

BTCC Brands Hatch: Finala de infarct îi revine lui Shedden

Seria britanică de turisme a avut cel mai emoționant final de campionat din acest an, disputa dintre titanii Jason Plato și Gordon Shedden trecându-i pe ambii protagoniști, dar și pe milioanele de fani, prin toate emoțiile posibile.

În 2010, Jason Plato obținea al doilea titlu în BTCC cu Honda. Matt Neal devenea campion în 2011 tot cu Honda pregătită de echipa tatăluli său Steve, iar un an mai târziu Shedden păstra coroana tot în curtea Team Dynamics. 2013 aducea surpriza, tânărul Andrew Jordan, tot cu o echipă de familie, reușind să-și facă loc cu coatele și să bată Hondele oficiale cu un model similar, dar privat. În fine, anul trecut Turkington, omul legat de BMW, obținea și el al doilea titlu britanic, Honda fiind departe de vârf într-un sezon de rătăciri cu un model Tourer.

Așadar, în ultimii cinci ani nu s-a repetat vreun campion, iar acești cinci piloți plecau în finala de la Brands din acest an cu șanse, mai mari sau mai mici, la un nou titlu. Shedden venea cu un avantaj de 23 de puncte, iar la finele calificărilor reușea (pentru a câta oară) să demonstreze că Honda este capabilă să poarte excelent balastul maxim de 75kg, devansându-i pe grilă pe rivalii săi. Cel mai periculos era Plato, care pentru a zecea oară se prezenta cu șanse în finala campionatului.

Cursa 1

Primul care a ieșit din calculele pentru titlu a fost cel cu șanse minime, Andrew Jordan. Acesta a sacrificat prima cursă și a intrat la boxe la finele turului de formare, spre a avea pista liberă în vederea unui tur cât mai bun pentru ordinea de start în cursa secundă. La fel au procedat coechipierul Goff și Alain Menu.

Mat Jackson a obținut un nou pole cu al său Ford și a plecat excelent, cu Smith și Morgan pe urmele sale până la final. Shedden, plecat al patrulea, a fost imediat devansat de perechea Turkington-Plato, cu care nu avea vreun motiv să se implice în duelul direct. Neutralizările au complicat tentativele de a stabili tururi rapide în prima parte a cursei, înainte ca pneurile să se uzeze și ritmul tuturor să scadă. La finele manșei, Shedden nu pierdea decât 3 puncte la Turkington (P4) și 1 la Plato (P5), iar Neal se achita de sarcina de a-l proteja pe colegul său de Priaulx, Cook și Collard (plecat de pe 18 și ajuns pe 10).

Dacă Neal a jucat pentru echipă, Smith nu a făcut-o și asta l-a scos din minți pe Jason Plato la finele manșei. Aron nici nu a cedat poziții, nici nu l-a încetinit pe Morgan spre a fi prins de Turkington și Plato. Mai mult, dacă Honda stabilise înaintea finalei o ierarhie clară, VW Team BMR continua să-i lase pe Jason și Colin să-și răpească puncte unul altuia, ceea ce se va dovedi capital până la lăsarea serii.

Cursa 2

Cei mai rapizi timpi au fost obținuți tot de ocupanții podiumului din prima manșă: Jackson, Aron Smith și Morgan. În spatele acestora erau alți intruși: Newsham, Ingram, Goff și Priaulx. Perechea VW se afla pe 8 și 9, în timp ce Hondele lui Shedden și Neal nu găsiseră pista liberă în niciun moment și se aliniau pe linia a șaptea a grilei.

Turkington i-a dat replica lui Plato înainte de start, declarând că în cariera sa ”nimeni nu i-a oferit ceva pe tavă”. Era un semn clar că și campionul en-titre își va juca ultima carte în manșa secundă, însă la start Plato și-a păstrat poziția a opta, în timp ce Turkington a căzut până pe 13. Shedden o ducea și mai rău, fiind deja pe 16.

La vârf, Jackson a primit cele 75kg în urma primei victorii, iar în spatele său a ajuns în scurt timp Tom Ingram, care a fost din nou aproape de primul său succes în BTCC. Plato a trecut de Priaulx la un restart în turul 7, iar Aron Smith s-a dat la o parte de această dată. Mai mult nu se putea, iar locul al șaselea, coroborat cu clasarea lui Shedden în afara top 15 (pe 19) îl aducea pe Plato la doar 12 puncte de scoțian înaintea ultimei curse. Turkington a abandonat pe final cu o pană, iar Neal a reușit o frumoasă recuperare de pe 14 până pe 7.

Cursa 3

Loteria inversării grilei a adus o primă linie Neal-Plato, cum am fi putut avea și acum un deceniu. Plato opina că ar putea ieși scântei între cei doi la start, dat fiind istoricul bogat de incidente dintre veterani. Doar că Neal a plecat slab și n-a putut să facă jocul echipei blocând punctele aferente victoriei. Plato s-a desprins și și-a făcut cursa ușoară, semnând și cel mai rapid tur pentru a aconta cât mai multe puncte. Restul nu depindea de el.

La finele primului tur, Shedden urcase de pe 19 pe 16, profitând de ieșirile în decor ale lui Ingram și Jake Hill. Tururile 2 și 3 au fost neutralizate, iar la restart pilotul Honda avea de trecut prima probă de foc. Înaintea sa se afla un alt veteran, coechipier al lui Plato: Alain Menu. După un duel mai încins, elvețianul a rămas în față cu prețul unei pene lente, care l-a trimis la boxe și l-a eliberat pe Shedden. În turul al șaptelea a abandonat și Dave Newsham, așa că Gordon se afla pe 14 și avea nevoie de locul al șaselea pentru a deveni campion, înainte ca cele 18 tururi să se scurgă.

Bushell și James Cole au dat impresia că se dau din calea lui Shedden înaintea afișării unei noi neutralizări, care a încetinit grupul în turul 8. La restart, Shedden a reluat ofensiva și a trecut urgent de un model Honda satelit (J. Smith), apoi și de Tordoff. În turul următor, au cedat facil și Jordan, și Priaulx, iar Gordon ajunsese pe 8. Mașina se comporta perfect, iar pilotul era în transă. Într-o astfel de stare, un alt VW, cel al lui Aron Smith, nu putea fi o baricadă prea mult timp.

Turul 12 a adus manevra câștigătoare pentru Shedden, care mai avea un joker la nevoie: Matt Neal putea fi sacrificat pentru a mai promova un loc. Însă nu era nevoie de cadouri, pentru că Flash găsise o cale de a trece de o altă nucă tare, Rob Collard. Finalul cursei se apropia, iar Plato se îndrepta spre o victorie la fel de inutilă precum cea a lui Massa de la Interlagos în 2008. Mat Jackson scăpase și el de grupul de furioși, pe care Matt Neal îi încetinea pentru ca Shedden să-i prindă.

Strategia a mers de minune, iar Shedden a găsit breșa în defensiva lui Adam Morgan și a urcat pe 5. Imediat după aceea, Matt Neal s-a dat la o parte din calea lui Goff și Shedden, plasându-se în spatele colegului de echipă spre a-l proteja de un eventual atac. Goff a fost singurul care i-a rezistat lui Gordon și a completat podiumul, însă locul al patrulea era suficient pentru Honda #52. Shedden a obținut al doilea titlu din carieră la finele unei curse în care nu contează cu cine a ținut fiecare, toți vor fi de acord că cel mai bun s-a încoronat campion.

Fanii neutri adoră revenirile spectaculoase și seriile acestea de depășiri. Tocmai de aceea, era greu de crezut că emoțiile din finala IndyCar, unde Montoya gonea după fiecare punct, ar putea fi egalate sau chiar depășite. Însă finala BTCC putem spune cu mâna pe inimă că a devenit cel mai puternic fior oferit de motorsport în 2015. Următoarele șase luni de pauză vor trece foarte, foarte greu.