DTM Hockenheim: momentul adevărului

DTM Hockenheim: momentul adevărului

Cu un picior în Formula 1 după acordul Manor-Mercedes, Pascal Wehrlein trebuie să se concentreze pentru a duce la bun sfârșit o campanie victorioasă în DTM. Juniorul are un avans de 37 de puncte, însă orice se poate întâmpla în finală.

Istoria curselor decisive de la Hockenheim

Prima mare controversă de la Hockenheim a avut loc în 1990, când Michael Schumacher (Mercedes) l-a acroșat pe Johnny Cecotto (BMW) la start, răpindu-i pilotului din Venezuela șansele la titlu. Însă Mercedes nu a putut profita prin Kurt Thiim, deoarece Hans-Joachim Stuck s-a impus în ambele manșe pe Audi V8 Quattro și a devenit campion. Când doi se bat…

În 1991, Klaus Ludwig (Mercedes) venea din postura de lider în finala de la Hockenheim, însă Frank Biela reușea dubla victorie cu Audi și îi fura titlul.

2003 a fost un an dominat de piloții Mercedes, Schneider venind cu un avans de un punct față de Albers înaintea ultimei curse. Olandezul n-a punctat la Hockenheim, iar titlul a mers către Mr. DTM.

Patru ani mai târziu, finala s-a jucat în trei: Ekstrom (44p), Spengler (42) și Tomczyk (40). Suedezul a terminat al treilea în ultimul start al sezonului, controlându-l pe canadian. Așadar, Mercedes pierdea din nou titlul. La fel s-a întâmplat și în următorii doi ani, când Timo Scheider se impunea în duelurile cu Paul di Resta, respectiv Gary Paffett.

În 2010 Mercedes nu avea cum să nu câștige, însă întrebarea era dacă noul campion va fi Spengler (66p), di Resta (63) sau Paffett (57)? Canadianul a fost din nou marele perdant și nu a punctat, iar di Resta a terminat cursa în spatele lui Paffett, adunând destule puncte pentru a lua titlul.

Mutat la BMW, Spengler a putut să se răzbune pe fostul angajator în 2012, într-o finală în care victoria echivala cu titlul. Paffett a suferit o nouă decepție, pentru a treia oară în patru ani fiind învins.

Așadar, de fiecare dată când Mercedes putea pierde titlul în fața unui pilot al altui constructor la Hockenheim, acest lucru s-a și întâmplat. Rămâne de văzut dacă aceste șase finale de coșmar vor fi răzbunate de Wehrlein, care se bucură de un avans net superior față de toate celelalte exemple din istorie.

Disputa piloților

clas1

Pentru titlul la piloți se bat patru reprezentanți ai celor trei constructori implicați, însă Ekstrom, Mortara și Spengler s-ar putea afla în situația lui Jason Plato de weekendul trecut: victoria ar putea să nu fie de ajuns, dacă n-au destui coechipieri care să îl distanțeze pe Wehrlein. S-a văzut încă de la Nurburgring că orice Mercedes se va da din calea lui Pascal, care trebuie să adune doar 14 puncte în două manșe pentru a scăpa de griji. Adică un loc 6 și un loc 7, de exemplu.

Wehrlein a mers bine în deschiderea sezonului la Hockenheim, reușind un loc 2 în cursa de sâmbătă. Însă atunci toate mașinile aveau aceeași greutate, iar acum liderul campionatului are mașina cea mai grea (1130kg). Mai mult, acea manșă s-a disputat pe uscat, iar a doua zi când a plouat, Wehrlein nu a putut urca mai sus de locul 8, în timp ce Ekstrom a fost irezistibil.

Weekendul finalei DTM pare a fi din nou unul ploios, cu temperaturi de 10-12 grade și un front noros persistent. Până acum am avut două curse pe ploaie – cea de la Hockenheim din aprilie și infama manșă secundă de la Spielberg. Ambele s-au încheiat cu aceiași piloți pe podium: Ekstrom, Mortara și Paffett. Wehrlein a fost departe de specialiștii ploii și n-are vreo afinitate specială pentru asemenea condiții. Dacă Ekstrom adună cu 38 de puncte mai mult ca Wehrlein (implicit cel puțin o victorie în finală), egalitatea de puncte îl va favoriza pe suedez.

Cine se va impune la echipe/constructori?

clas2

Perechea HWA formată din Wehrlein și Vietoris are un avans de 40 de puncte, însă este de așteptat ca acesta să scadă. Vietoris n-a mai punctat de șase curse, iar Wehrlein va avea ca prim obiectiv să treacă pragul matematic, nu să vizeze punctele mari. Abt Sportsline are două arme letale: Ekstrom pe ploaie poate să obțină maximum de puncte și oricum se descurcă excelent pe Hockenheim, victoria sa de anul trecut aducând titlul constructorilor pentru Audi. Miguel Molina a obținut în sfârșit prima sa victorie, iar cu o mașină ușoară (1115kg) ar putea fi printre aspiranții la podium.

Și formațiile BMW Team RMG și MTEK păstrează șanse de a se impune la echipe. Maxime Martin are cea mai ușoară mașină (1112,5kg), în timp ce Spengler și Glock au câte 1115kg. Spengler a câștigat în 2012 la Hockenheim și a luat titlul cu BMW, iar Glock s-a impus în 2013 aici, la finele primului an de DTM. Însă chiar dacă nu vor reuși să surmonteze handicapul de 46 de puncte față de HWA, marea miză a celor de la BMW este clasamentul constructorilor.

clas3

Mercedes a obținut în medie 62,8p într-un weekend, iar dacă scoatem din calcule runda particulară de la Norisring, media scade la 51,2p. Ecartul dintre BMW și Mercedes este de 51 de puncte însă, așa cum am explicat mai sus, Mercedes nu se îndreaptă spre puncte mari cu mașinile grele și cu titlul piloților ca primă prioritate. BMW a adunat, în medie, 69,2p per weekend. Dacă eliminăm etapele favorabile de la Zandvoort și Oschersleben, media scade la 39,6p. Așadar, chiar dacă ar egala recoltele din weekendurile nefaste, ar fi suficient pentru ca bavarezii să-și treacă în cont titlul care le-a lipsit anul trecut.

Audi ar reprezenta un pericol mult mai însemnat, dar debutul fulminant de sezon pare la fel de departe ca forma lui Jamie Green, iar diferența de 82 de puncte în raport cu BMW este considerabilă. Cea mai bună șansă pentru ca Audi să nu încheie anul cu mâna goală în pofida numeroaselor victorii rămâne ierarhia echipelor, așa că restul de șase modele trebuie să se pună în slujba Abt Sportsline, pe cât posibil. Iar dacă Ekstrom nu se păcălește în calificări și primește ajutorul divin al ploii, nici măcar nu va avea nevoie de cadouri dictate de dr. Ullrich.