Flashback: dominația americană a lui Schumacher

Flashback: dominația americană a lui Schumacher

Pe insipidul traseu virajat de la Indianapolis, Michael Schumacher n-a fost învins în luptă dreaptă decât o dată în șapte vizite, iar la Austin a apucat o singură dată să concureze.

Obsesia lui Bernie de a găsi o gazdă americană pentru Formula 1 a făcut ca, la nouă ani după ultima cursă de uitat de la Phoenix, caravana să vină în toamna anului 2000 pe miticul oval de la Indianapolis, în interiorul căruia a fost imaginată o succesiune de viraje anoste. Schumacher și Hakkinen soseau în templul american după duelurile de la Spa și Monza, finlandezul având un avans de două puncte la general.

McLaren l-a sacrificat pe Coulthard la start pentru a împiedica distanțarea polemanului Schumacher, scoțianul anticipând plecarea, apoi dictând un ritm fals pentru ca Hakkinen să țină pasul cu germanul. Odată ce oficialii l-au invitat pe Coulthard să-și ispășească penalizarea, Schumacher s-a desprins, iar eforturile lui Hakkinen s-au năruit prin explozia motorului. Astfel, pilotul Ferrari prelua conducerea la general, cu opt puncte avans înainte de Suzuka.

În 2001, Mika Hakkinen a fost departe de Schumi, iar soarta campionatului fusese tranșată cu mult timp înainte de vizita americană. Totuși, finlandezul a avut o răbufnire de orgoliu înaintea retragerii și a dominat cursa de pe infield, preluând conducerea de la polemanul Schumacher și câștigând cu peste 10 secunde avans.

Scăpat de rivalul din ultimii ani și pe fondul regresului McLaren și Williams, Schumacher a devenit campion în 2002 încă din vară. Victoriile pe bandă ale Scuderiei atrăgeau reclamă negativă, așa că Jean Todt a pus la cale un final regizat pentru fanii americani, cele două monoposturi roșii încercând să treacă în același timp linia de sosire. Schumacher a încetinit, iar la photo finish s-a dovedit că a pierdut victoria în fața lui Barrichello pentru 0.011s.

2003 a fost o stagiune mult mai echilibrată, în care rivalii Ferrari echipați cu gume Michelin au dat replica pe tot parcursul verii. Însă Schumacher a replicat la Monza și a continuat forma bună la Indianapolis, unde a beneficiat de un scenariu similar cu cel din 2000: șansele lui Montoya la titlu s-au risipit odată cu cedarea motorului, iar germanul mergea la Suzuka la adăpostul unui ecart de 9 puncte față de singurul rival rămas, Kimi Raikkonen.

Seria de victorii a germanului a continuat în 2004 și 2005, însă popularitatea sportului pe piața americană a avut grav de suferit la finele unei curse cu șase mașini, pe urma scandalului Michelin. Francezii au găsit soluțiile constructive pentru 2006, însă Ferrari și Bridgestone au semnat din nou dubla, cu Schumacher în fața lui Massa. Alonso a terminat abia pe 5, ceea ce-l apropia pe german la 19 puncte, iar ofensiva lui Michael a continuat în cea de-a doua jumătate de sezon.

La finele lui 2006, Schumi s-a retras, iar cursa de la Indianapolis a mai rezistat în calendar încă un an. Au urmat patru sezoane (2008-11) fără Grand Prix în SUA, până când a fost finalizat traseul de la Austin, în timp util pentru ca și Schumacher să-și dispute penultima cursă din carieră pe tărâm american, la fel cum o făcuse și rivalul Hakkinen odinioară. Deși s-a calificat onorabil, pe locul al șaselea, Schumacher și coechipierul Rosberg au suferit puternic din pricina uzurii pronunțate și au ieșit din zona punctelor. Germanul s-a clasat în final pe locul 16.

Așadar, în perioada de glorie, Schumacher a câștigat de cinci ori din șapte vizite la Indianapolis, oferindu-i o victorie cadou lui Barrichello. Chiar dacă nici Michael, nici vreun alt pilot nu și-au manifestat vreo dragoste aparte pentru respectivul circuit, paginile de istorie ale dominației roșii s-au scris ferm în SUA, iar ecuațiile titlurilor din 2000 și 2003 au fost mult simplificate prin victoriile americane, coroborate cu ghinionul rivalilor.