Chris Amon, cel mai bun pilot care nu a câştigat nicio cursă oficială în F1. Asta e eticheta pe care a primit-o neo-zeelandezul, despre care am scris în detaliu aici. Amon a concurat în Formula 1 și cu echipă proprie, însă visul său s-a spulberat rapid.
Adevărul este că Amon a fost un pilot foarte rapid, dar ghinionist, atât ca pilot, cât și ca manager al echipei proprii. Neo-zeelandezul a concurat în Formula 1 între 1963 și 1976. După neșansa avută la Ferrari în 1967 și 1968, Amon a concurat în 1969 în Tasman Series, iar în 1970 s-a întors în Marele Circ pentru a pilota un monopost March. Anul următor a schimbat March pentru Matra, iar sezonul 1973 l-a prins pe Amon pilotând pentru echipa lui Ken Tyrrell și pentru Martini Racing Team cu șașiu Tecno.
După sezonul precedent dezamăgitor, Amon decide să concureze cu propria echipă în 1974. O precizare trebuie făcută: prima apariție a numelui Chris Amon Racing fusese în sezonul 1966, în weekend-ul etapei italiene, când pilotul neo-zeelandez a afișat numele pe un Brabham BT11, dar în acest articol ne vom referi la sezonul 1974 și la monoposturile de construcție proprie.
Monopostul a fost creat de Gordon Fowell pe baza pachetului Ford Cosworth/Hewland și a fost denumit AF101, după inițialele lui Amon și Fowell. Iar pentru acea vreme, a avut câteva elemente deosebite, printre care bare de torsiune ale suspensiilor din titaniu și rezervorul de combustibil plasat între pilot și motor.
Finanțarea a venit din partea lui John Dalton, însă monopostul a fost unul dificil de condus și deloc fiabil, acesta concurând pentru prima dată tocmai în al patrulea Grand Prix din sezon, Marele Premiu al Spaniei. Amon s-a calificat al 23-lea din 27 de piloți, din cauza vibrațiilor la frâne. Cursa a fost una ploioasă și scurtă, căci după doar 22 de tururi, un arbore de frână s-a rupt și a pus capăt evoluției sale.
Următoarea oprire a fost la Monaco, a șasea cursă din sezon, unde s-a calificat al 20-lea dar nu a reușit să participe în cursă din cauza problemelor de ordin mecanic.
Singura etapă în care echipa a participat cu ambele monoposturi, al doilea fiind pilotat de Larry Perkins, a fost cea din Germania, dar nici unul dintre piloți nu a reușit să se califice pentru Grand Prix.
Probleme de sănătate l-au ținut departe de circuit pe Amon până la Marele Premiu al Italiei, cursa numărul 13, unde s-a dovedit că acest număr a fost cu ghinion pentru el, nereușind să se califice. După acea etapă, Chris Amon a decis să retragă echipa din Formula 1, în mod evident din lipsa banilor.
Ultimele două curse din sezonul 1974 l-au văzut pe Amon concurând pentru șubreda echipă BRM, iar mai târziu a dezvăluit că a refuzat oferta făcută de cei de la Brabham pe la începutul sezonului.
În total, Chris Amon Racing a participat la 4 din 15 curse în 1974, acestea fiind singurele apariții ale echipei în Formula 1 (exceptând cea din 1966). Se pare că ghinionul a fost chiar mai mare pentru el ca manager decât ca pilot.
De amintit:
Ani activi: 1974
Prima cursă: Marele Premiu al Spaniei
Ultima cursă: Marele Premiu al Italiei
Starturi în curse: 4
Motor folosit: Ford Cosworth DFV
Sponsori principali: Firestone, AP Racing
foto: Pinterest, Flickr