Fun facts: Testul lui Tommi Makinen în Formula 1

Fun facts: Testul lui Tommi Makinen în Formula 1

La finele lui 1997, cele trei mari discipline motorizate și-au încoronat campionii: Jacques Villeneuve, Tommi Makinen și Mick Doohan. Cei trei s-au reunit în aprilie ’98 pentru un schimb de experiență la Barcelona.

Jacques Villeneuve acceptase chemarea (și cecul) unei companii producătoare de țigări în joia dinainte de prima etapă europeană de Formula 1, ce urma să se dispute la Imola. Cu o zi înainte de antrenamentele libere, canadianul n-avea nicio intenție de a-și asuma riscuri la bordul modelului Mitsubishi Lancer WRC sau pe motocicleta de 500cmc. 1998 începuse prost pentru Villeneuve, Williams fiind prinsă pe picior greșit de noile reguli și acuzând pierderea sprijinului oficial al uzinei Renault.

CSoxnNdWUAEiSDe

Însă liniștea de pe Circuit de Catalunya a fost străpunsă de sunetul motorului V10 care dominase ultimele șase sezoane, iar Jacques a fost săgetat de un dor nebun la vederea mașinii care-l propulsase în vârf. Nu trecuseră nici șase luni de la momentul Jerez, iar FW19 părea impresionantă prin comparație cu noile monoposturi, chinuite de restricțiile FIA referitoare la lățime și folosirea gumelor de uscat brăzdate de trei (apoi patru) striații pentru reducerea aderenței. Deși Coulthard avea norocul să fie la noua forță dominantă, McLaren, el răbufnise: ”avem nevoie de mașini adevărate, late, cu slickuri, nu de jucăriile astea!”

Villeneuve avea doar două puncte după deplasările din Australia, Brazilia și Argentina. Așadar, mai degrabă a așteptat momentul întâlnirii cu Makinen și Doohan pentru un shakedown nostalgic cu mașina care-l făcuse campion decât pentru a experimenta senzații noi. Campionul de raliuri veneadupă un debut dificil în apărarea titlului WRC (o victorie, trei abandonuri și un loc 3 abia obținut în Spania). Concurența nu venea doar din echipele rivale, de la Sainz, McRae și Auriol, ci și din curtea proprie, unde Richard Burns își făcea un nume și era în fața lui Tommi la general după cinci etape.

Tommi însă era nerăbdător să simtă fiorul monopostului Williams și a cerut să i se permită o poziție mai înaltă, ușor nefirească, în cockpit. Majoritatea profanilor se loveau de această barieră psihică a vizibilității reduse, însă odată ajuns pe pistă intervenea obișnuința. Un tur de acomodare, două, trei… Makinen însă era departe, la 20 de secunde de reperele stabilite de Jacques. Temător pe viraje, Tommi a încercat întâi să dezlege misterul accelerării corecte pe linia dreaptă, atingând viteze de top tot mai mari.

În turul al optulea a ajuns să poată schimba în treapta a șasea pe finalul liniei de start-sosire. Însă cutia de viteze secvențială a monopostului Williams era comandată de padele inversate față de mașina de raliuri cu care era obișnuit finlandezul, așa că reflexul l-a făcut să coboare într-a patra cu accelerația la podea. A urmat o rupere de aderență absolut previzibilă la aproape 280km/h și un accident extrem de violent, din care Makinen a ieșit teafăr, doar cu o sperietură cruntă.

21no10w

Mick Doohan descoperise în primele două curse asiatice ale anului un rival redutabil, în persoana debutantului la clasa mare Max Biaggi. Norocul său a fost că a luat lot la volanul Williamsului înaintea ca Makinen să-l distrugă, însă nici pentru australian n-a fost un parcurs lipsit de emoții, acesta ieșind în decor în virajul 4.

A doua zi, Villeneuve plecase deja către Imola, în timp ce Makinen și-a revenit după șocul suferit și a rulat cu maximă precauție pe motocicleta de 500cmc a lui Doohan. În schimb, australianul nu s-a sfiit să testeze limitele Lancerului Ralliart.

Astfel de schimburi au continuat, iar în ianuarie 1999 Max Biaggi a fost invitat de Ferrari să testeze monopostul din stagiunea anterioară, F300, pe pista de la Fiorano. Ulterior, și Valentino Rossi sau Sebastian Loeb au luat loc în monoposturi de Formula 1, dând naștere diverselor speculații. Invers, piloți de Formula 1 precum Raikkonen sau Loeb au luat foarte în serios participările în WRC, în timp ce prezențele lui Rossi la Monza Rally (și nu numai) sunt o constantă.