Bursa licitațiilor: Coșmarul lui Jos Verstappen la Simtek

Bursa licitațiilor: Coșmarul lui Jos Verstappen la Simtek

După un an alături de Michael Schumacher la Benetton, totul s-a năruit pentru Verstappen și a fost trimis de Briatore la Simtek, echipă promițătoare, care n-a rezistat însă decât câteva curse înainte de a falimenta.

Simtek a fost o companie fondată de Nick Wirth și Max Mosley în 1989, ca un atelier de design la costuri decente. Asocierea celor doi s-a produs prin Mark Herd, fiul co-fondatorului March, Robin Herd. Wirth și Herd Jr. erau buni prieteni din copilărie, iar Mosley a avut ocazia de a-l cunoaște și de a-i încredința latura tehnică a acestei inițiative. Wirth lucrase la impresionantul March 881 alături de Adrian Newey, apoi desenase singur modelul de anduranță March-Nissan. În momentul preluării March de către japonezii de la Leyton House, Wirth a rămas alături de Mosley și Herd.

Prima lor tentativă de a face un monopost de F1 a fost în 1990, când BMW se pregătea de un efort de uzină. Bavarezii s-au reorientat către DTM, iar studiul deja învechit de 2 ani a fost preluat de Andrea Moda în 1992. Mosley a vândut acțiunile către Wirth în momentul în care a devenit președinte al FIA, pentru a evita conflictul de interese. Simtek înflorea, printre clienții lor fiind mari grupări din F3000, IndyCar și Grupa C, dezvoltând în paralel capacități tehnice de instalare a tunelurilor de vânt, Ligier apelând la ei.

În 1993, Simtek a lucrat pentru proiectul Bravo Grand Prix al lui Jean Francois Mosnier, însă totul s-a năruit la moartea acestuia. Totuși, cu planurile gata făcute, Wirth a decis să facă singur pasul, postulând pentru F1 în 1994 cu un sprijin financiar din partea lui Jack Brabham, care l-a impus ca și pilot pe fiul său, David. Wirth fusese suficient de progresist pentru a pune la punct un sistem de suspensie activă, însă FIA a interzis sistemul la început de ’94 și banii cheltuiți pe cercetare s-au dus pe apa sâmbetei. Echipa număra doar 35 de oameni, în timp ce Ferrari avea de 10 ori mai mulți. Motorul Ford era fiabil, însă deficitul de putere era mare, iar pentru piloți era o provocare fizică să piloteze cu cutia manuală, când majoritatea plutonului trecuse deja la semi-automată.

Sezonul 1994 a fost marcat de moartea lui Roland Ratzenberger, cauzată de cedarea aripii față. Echipa a continuat cu alți piloți plătitori, Montermini suferind și el un accident serios în Spania. David Brabham se poate lăuda cu o serie de coechipieri de valoare incertă ce s-au succedat pe al doilea monopost Simtek în 1994: Gounon, Schiattarella și Taki Inoue. Însă designul lui Wirth nu era rău și de mai multe ori s-a întâmplat ca monoposturile sale să devanseze câte un Lotus, Larrousse, Footwork sau Tyrrell.

389004

1995 a început cu mari ajutoare din partea lui Flavio Briatore, care le-a trimis cutiile de viteze de la Benetton din stagiunea precedentă, a intermediat obținerea motoarelor Ford ED, net superioare față de vechile HB și l-a invitat pe Jos Verstappen să se ducă la Simtek pentru a acumula experiență. Olandezul făcuse extrem de multe greșeli în 1994 și era considerat principalul motiv pentru care Williams a putut obține titlul constructorilor.

Venit după un sezon 1993 fantastic în Formula 3, Jos Verstappen a testat la finele lui septembrie primul monopost de F1 din carieră. Modestul Footwork a fost domesticit imediat de senzația olandeză și la finele celor trei zile el avea pe masă oferte de colaborare de la toate echipele din F1, exceptând Ferrari și Williams. A ales Benetton, în calitate de pilot de teste. După accidentul lui Lehto din iarnă, Verstappen a preluat monopostul, însă a dezamăgit. Avea să fie singura sa șansă pe un monopost de calitate.

389006

Colaborarea cu Simtek din 1995 a început promițător. Dacă Schiattarella reușea să bată câteva monoposturi la coada grilei, Verstappen putea face diferența mult mai clar, reușind chiar să stea o vreme pe locul al șaselea la Buenos Aires. Însă la Monaco s-a încheiat rezerva de bani a Simtek și Jos a revenit la Benetton și Ligier, deținute de aceeași pereche Briatore-Walkinshaw, în calitate de pilot de teste.

Finalul nefericit pentru Nick Wirth și piloții săi era cu atât mai trist cu cât reușiseră să transforme o mașină extrem de slabă din 1994 într-un S951 net superior, iar amintirea acelor prime tururi din Argentina în care Verstappen a urcat de pe 14 până pe 6, rezistând în fața modelului Ferrari pilotat de Berger, va fi pregnantă în memoria micului grup care a crezut în Simtek.

389005

Monopostul S951 poate fi astăzi achiziționat pentru 115.000 lire. Wirth n-ar fi deloc încântat să vadă că vechiul motor Ford HB este montat pe el, însă acest propulsor este extrem de fiabil și reduce costurile de operare a mașinii în prezent. Ultima oară, aceasta a rulat în etapa Euro BOSS de la Hockenheim, în 2007. Este una dintre cele mai ușor de întreținut mașini de Formula 1 din anii ’90, după simplificarea aportului electronic la finele lui 1993.

În plus, este o pagină de istorie semnată de un inginer care a continuat să fie deschizător de drumuri. Peste ani, noua sa companie, Wirth Design, avea să creeze primul monopost desenat exclusiv pe calculator, grație studiilor CFD, fără vreun tunel de vânt convențional. Era vorba de primul monopost Virgin Racing, VR-01 din 2010.