Top 20 piloți din formulele inferioare 2015 (10-1)

Top 20 piloți din formulele inferioare 2015 (10-1)

Topul primilor 10 ne arată cât de grav este să visezi cu ochii deschiși doar la Formula 1, după ce ai dat totul în seriile de monoposturi preliminare. Patru din cei 10 își leagă deja eventuale speranțe și de un viitor în DTM, acolo unde foștii protagoniști din F3 (Mortara, Wittmann, Wehrlein, Felix da Costa, Blomqvist) o duc foarte bine.

10. Antonio Giovinazzi

Cel mai bine clasat pilot din F3 europeană 2014 care a ales să rămână în campionat pentru încă o campanie, italianul a demarat în trombă printr-o serie de 9 podiumuri consecutive. Giovinazzi a făcut tot posibilul pentru a răpune ”dragonul Prema”, reușind în vară altă serie de 7 podiumuri la rând. Șase victorii, printre care și prestigiosul Pau Grand Prix, au fost trecute în contul său în drum spre poziția secundă la general.

Pe cât de frustrant a fost finalul de an, în care piloții Prema au defilat cu setări perfecte, pe atât de mare i-a fost bucuria debutului în DTM la Moscova. La final de an, vești proaste pentru italian – jurizare discutabilă la Macau, uși închise pentru anul viitor în DTM și o incertitudine generală. Desigur, ca să nu se mai gândească la asta a ales să mai alerge puțin, în Asian Le Mans Series alături de bunul său prieten, Sean Gelael.

Un loc la Audi în DTM - atât de aproape și totuși atât de departe pentru Giovinazzi
Un loc la Audi în DTM – atât de aproape și totuși atât de departe pentru Giovinazzi

9. Jack Aitken

Rapid, dar în primul rând extrem de inteligent, Aitken a fost cel mai pregătit dintre cei opt pretendenți sosiți la Jerez cu o șansă la coroana Eurocupei Renault 2.0. L-a alergat tot sezonul pe conaționalul Hughes în seria ALPS, folosindu-se de ultima rundă disputată tot la Jerez pentru a perfecționa setup-ul necesar rundelor decisive din Eurocupă, ce urmau să aibă loc după o săptămână în aceeași locație. Socoteala s-a potrivit, iar Aitken a putut să-l detroneze pe Deletraz. Pe final de an a testat monopostul Fortec în seria superioară 3.5 V8, fiind imediat printre primii. Indiscutabil, Marea Britanie va avea continuitate post-Hamilton, cu Lynn, Russell, Dennis, Barnicoat, Hughes și Aitken.

Încoronarea lui Aitken la Jerez a fost bazată pe un pilotaj impecabil pe ploaie
Încoronarea lui Aitken la Jerez a fost bazată pe un pilotaj impecabil pe ploaie, trăsătură definitorie deja

8. Louis Deletraz

Eurocupa Renault 2.0 a început cu pole, victorie și cel mai rapid tur pentru Louis Deletraz, fiul fostului pilot de Formula 1 Jean-Denis. După fenomenul Max Verstappen, seria ”de familie” continuă și Deletraz este al treilea nume din lista noastră de 20 care se trage dintr-un alt pilot celebru. Tânărul Louis a fost al doilea în 2014 în seria NEC și prestațiile sale i-au impresionat pe cei de la BMW, care l-au invitat în programul de juniori ce includea doar 4 piloți. La final de an, a ratat totuși titlul în Eurocupă, dar l-a luat pe cel din NEC după 9 victorii și 11 pole-uri din 16 starturi.

A fost recompensat și cu titlul de ”juniorul anului” din partea BMW, dovedindu-și polivalența prin care-și deschide o potențială cale înspre cursele de turisme/GT. Însă până când va merge pe un drum paralel, Louis progresează în monoposturi și la final de an a testat cu Fortec, în Formula 3.5 V8. Nu era însă prima oară când vedea acest monopost, de vreme ce a debutat în campionat anul acesta, cu Comtec pe Red Bull Ring.

Deletraz nutrește speranțe legate de un viitor alături de BMW, de ce nu în DTM?
Deletraz nutrește speranțe legate de un viitor alături de BMW, de ce nu în DTM?

7. Sergey Sirotkin

Trofeul Pirelli din GP2 este chintesența anului formidabil pe care l-a avut rusul în 2015. Așa cum a intuit și Robert Vișoiu, formația italiană Rapax era dornică să revină la vârf după ”momentul Coletti” și un an de rătăciri, amintirea victoriilor în serie aduse de Pastor Maldonado fiind deja extrem de îndepărtată. Sirotkin a început ezitant sezonul său de debut în GP2, însă după ce a punctat în premieră la Monaco s-a descătușat și a înșirat opt clasări consecutive între primii 8 piloți, printre care cinci podiumuri și un hat-trick răsunător la Silverstone. De la Spa încolo nu a mai vizitat podiumul, dar a continuat să puncteze și a terminat stagiunea pe un binemeritat loc 3 la general.

Cel mai bun debutant al anului a fost adesea destul de jos în clasament în ultimii ani (Quaife-Hobbs P13 în 2013, Gutierrez P13 în 2011). De la Jules Bianchi (P3 în 2010), doar Vandoorne (P2 anul trecut) a reușit o clasare mai bună decât cea a rusului din această campanie strălucită. Lupta pentru titlul GP2 din 2016 se anunță fascinantă.

Sirotkin a ajuns la porțile Formulei 1 și face tot posibilul pentru a reveni acolo.
Sirotkin a mai fost la porțile Formulei 1 și face tot posibilul pentru a reveni acolo

6. Esteban Ocon

O imagine cu el ar trebui să ilustreze în dicționar cuvântul ”constanță”. Chiar dacă a pierdut două victorii în urma unei decizii discutabile a comisarilor și a unei nereguli tehnice, asta nu a influențat seria incredibilă de nouă clasări consecutive pe locul secund. Ocon nu a găsit cheia plecării din pole în primele două treimi de sezon, ceea ce arată cum a muncit pentru acele locuri secunde în prima cursă a fiecărui weekend. În cea de-a doua e evident că a realizat de 6 ori în 9 ocazii o recuperare de cinci poziții, de pe locul al șaptelea al grilei.

Dacă n-ar fi câștigat prima cursă a sezonului, de la Barcelona, Ocon s-ar fi putut înfrăți cu Emilio Alzamora, cel ce se încorona campion în 1999 la clasa 125cmc a motomondialului fără niciun succes stagional. Să fie oare un blocaj mental al francezilor, ilustrat și de Pierre Gasly care n-a mai învins de doi ani? N-ar fi cinstit să-l includem pe Ocon aici, la cum s-au desfășurat cursele GP3 din acest an, în care categoric a dat tot ce a putut, nu a făcut contabilitate precum Alonso în 2005.

Trecut de la Lotus la Mercedes, Ocon are destinul în mâinile lui Toto Wolff
Trecut de la filiera Lotus la Mercedes, Esteban Ocon are destinul în mâinile lui Toto Wolff

A rulat într-o sesiune de antrenamente în DTM atunci când Juncadella se resimțea, iar bucuria de a pilota acea mașină în fiecare weekend în tururile demonstrative cu VIP-uri l-a făcut să afirme că ar prefera să ruleze în DTM, nu în GP2 în 2016. Rămâne de văzut dacă Toto Wolff îi va asculta doleanțele, sau mai precis Esteban depinde de cheful lui Wehrlein de a face mutarea către GP2, de vreme ce probabil Mercedes va dori să-și despartă juniorii în serii distincte.

O sesiune de antrenamente și multe demonstrații i-au deschis lui Ocon apetitul pentru DTM
O sesiune de antrenamente și multe demonstrații i-au deschis lui Ocon apetitul pentru DTM

5. Felix Rosenqvist

Locul al cincilea în top este deținut de cel căruia i-au trebuit cinci ani ca să ajungă în postura de campion al Formulei 3 europene. Rosenqvist a fost an de an rivalul celor de la Prema, însă s-a înfrățit cu italienii în dubla misiune de a aduce titlul categoriei și de a-l școli pe Lance Stroll. Dacă în postura de profesor munca sa a fost greu de cuantificat și Stroll a învins doar atunci când Felix s-a dat la o parte la Hockenheim, în ceea ce ține de asaltul la titlu puține i se pot reproșa suedezului.

Începutul a fost oscilant, alternând victorii și podiumuri cu neclasări în puncte. Apoi a venit weekendul de la Monza, fatidic pentru mulți, dar impecabil pentru Rosenqvist, care s-a impus în toate cele trei manșe. La Spa a pierdut o victorie tocmai din cauza lui Stroll, iar loteria de la Norisring nu i-a fost favorabilă. A urmat declicul, iar în ultimele 5 weekenduri, implicit 15 starturi, Felix a fost un tăvălug imposibil de dat jos de pe podium. Trăgând linie după 13 victorii din 33 de manșe, Rosenqvist a ajuns cel mai titrat om din istoria F3 europene.

An de an, suedezul s-a întrebat ce urmează pentru el. A flirtat cu Mercedes în DTM, însă nu s-a concretizat, iar acum a apărut în ecuație și Ocon. Însă salvarea a venit chiar de la angajatorul său actual, pe care l-a impresionat de-a lungul anului: Prema va sosi în GP2. Și cine ar putea fi mai potrivit la debutul italienilor decât un pilot cu o foarte bogată experiență precum Rosenqvist?

Fără Prema nu s-a putut, însă asocierea lui Rosenqvist cu italienii pare de viitor
Fără Prema nu s-a putut, însă asocierea lui Rosenqvist cu italienii a mers excelent și pare de viitor în GP2

4. Luca Ghiotto

Toți piloții din acest top au venit în 2015 după victoriile repurtate în 2014 în diverse serii. Excepția este Luca Ghiotto, care avusese un an dificil cu Draco Racing în Formula Renault 3.5. Însă în toamna anului trecut a acceptat să ia loc în monopostul Trident din seria GP3 în etapele de la Spa și Monza. La primul contact cu monopostul, în calificările belgiene, Ghiotto a dat peste cap toate ierarhiile și a stabilit timpul de pole. Asta i-a adus contractul pentru întreg sezonul 2015.

GP3 era fieful ART Grand Prix, cu deranj ocazional din partea unor piloți Carlin, Koiranen sau Manor. Cel mai bine clasat echipier Trident în 2014 adunase doar opt puncte, în timp ce campionul trecuse de cota 200. Ghiotto a tras după sine echipa italiană, marcând un reviriment excepțional. 5 pole-uri din primele 6 runde și o determinare exemplară în luptele roată la roată l-au adus în postura de lider al campionatului. Din pole urma să plece și la Monza, însă mașina a zis stop și Ghiotto a calat pe grilă. Abandonul s-a dovedit crucial, de vreme ce punctele pierdute pe teren propriu au trimis titlul la piloți în direcția lui Ocon. Însă la impresia artistică, Luca a fost de neegalat.

Ghiotto a readus buna dispoziție la Trident, odată cu prestațiile sale ieșite din comun
Ghiotto a readus buna dispoziție anul acesta la gruparea italiană Trident, odată cu prestațiile sale ieșite din comun

3. Oliver Rowland

Rowland și Vandoorne au fost în situația de a concura cu presiunea unui unic obiectiv: titlul în cele mai importante serii de monoposturi pregătitoare pentru Formula 1. Rowland a rămas în Formula Renault 3.5 și a avut toate armele pentru a-l înfrânge pe singurul său adversar tenace, Matthieu Vaxiviere. Chiar dacă l-a avut drept coechipier pe Jaafar, aflat în al treilea an în această categorie, britanicul a reușit să-l domine fără drept de apel pe protejatul Petronas, dovedind încă o dată că strategia forțată de promovare a piloților mediocri din Asia este falimentară pe termen lung (a se vedea majoritatea japonezilor de pe filierele Honda/Yamaha, Tung, Ma, Jeffri).

Revenind la Rowland, singura marcă a dominației care i-a scăpat în 2015, la fel ca și lui Vandoorne, a fost dubla victorie în același weekend. Însă dacă excludem meetingul de la Monaco, unde s-a disputat o singură manșă pe care Oliver nu și-a adjudecat-o, în toate celelalte opt weekenduri am asistat la câte o victorie de-a sa. Metronomic și implacabil. Când n-a fost prima, a fost a doua cursă. După 17 starturi, Rowland a devenit campion fără să fi abandonat vreodată, devenind cel mai solid produs șlefuit în academia Racing Steps.

Nu e de mirare că ART Grand Prix îl curtează tocmai pentru locul lăsat vacant de Vandoorne, mai ales că și debutul lui Rowland în GP2 a fost pozitiv, la Silverstone în acest an. Au mai urmat alte trei weekenduri de GP2 atunci când programul nu se suprapunea cu Seria Mondială, iar Oliver și-a încheiat anul competițional abia acum, în prag de Crăciun, odată cu înlocuirea lui Heidfeld în Formula E, la Punta del Este.

Rowland s-a putut baza pe cei de la Fortec, iar victoriile s-au succedat implacabil
Rowland s-a putut baza pe cei de la Fortec, iar victoriile s-au succedat implacabil în drum spre titlul categoriei

2. Charles Leclerc

Max Verstappen le-a adus celor de la Van Amersfoort o sumedenie de victorii în Formula 3 anul trecut. Însă niciun trofeu de la sfârșitul anului nu le-a revenit olandezilor. Chiar dacă Max i-a șoptit lui Frits van Amersfoort să-l racoleze pe rivalul său din karting, Alessio Lorandi, ofensiva grupării batave în 2015 a fost condusă de monegascul Leclerc, venit după ce impresionase în 2014 la nivelul Formulei Renault 2.0.

Tehnic vorbind, Leclerc a plecat cu același handicap ca și Max în fața piloților de la Prema sau Carlin. Totuși, el și-a apărat alegerea echipei și s-a bucurat de atenția totală a grupului extrem de motivat, reușind o primă jumătate de sezon cu mult peste orice previziuni. La finele lui iunie, după Norisring (6 etape consumate din totalul de 11), Charles conducea la general în urma celor 4 victorii și 13 podiumuri din 18 starturi. Apoi s-a perfecționat mașinăria dominatoare a celor de la Prema, care în ultimele 5 weekenduri au reușit 5 podiumuri integrale și alte 5 în care doar Giovinazzi s-a putut intercala. Am stat de vorbă cu Charles după primul său accident serios, la Zandvoort.

Leclerc nu a devenit mai lent, dar nici nu s-a frustrat că pierde titlul. Nu a supracondus și a terminat de alte nouă ori pe pozițiile 4-6, adică tot ce-ar fi putut scoate în contextul decalajului dintre echipe. Chiar la finele anului a căzut de pe podiumul general al sezonului, fiind surclasat de Jake Dennis (evident, de la Prema). Însă a reușit să rămână în fața lui Stroll pentru a se încorona debutantul anului, aducând astfel un prim titlu stagional pentru Van Amersfoort. Leclerc a testat ulterior cu ART și Arden în GP3, fiind electrizant din prima clipă și semnând recordul categoriei pe Yas Marina. Deja campion al seriei în 2016 cu ART? Tot ce se poate, pentru un magician inspirat de bunul său prieten, Jules Bianchi.

Urmașul, continuatorul, prietenul apropiat al lui Bianchi - Charles Leclerc este o valoare certă
Urmașul, continuatorul, prietenul apropiat al lui Bianchi – Charles Leclerc este o valoare certă

1.Stoffel Vandoorne

Ron Dennis i-a trasat sarcina lui Vandoorne nu doar să câștige campionatul în al doilea an de GP2, ci să-și pulverizeze concurența. Iar ceea ce a reușit belgianul depășește chiar și cele mai optimiste previziuni ale șefului McLaren, care n-a avut alte motive de bucurie în acest an decât șirul infinit de performanțe notabile venite din partea lui Stoffel. Practic, mecanicii McLaren sărbătoreau sâmbăta și erau în doliu duminica.

Vandoorne a debutat în GP2 anul trecut, cu victorie chiar de la primul start din Bahrain. Și campania din 2015 a fost începută în mod similar, monopostul alb-roșu cu numărul 5 semnând un hat-trick printre dune, apoi o recuperare de pe 8 pe 2 în cursa a doua. Scenariul s-a repetat la Barcelona cu aceeași facilitate, apoi belgianul și-a trecut în cont și victoria de prestigiu în Principat. După a patra sâmbătă victorioasă la Spielberg, rivalii deja își luaseră gândul de la titlu.

GP2 2015 într-o imagine: toată lumea în ambuscadă, mai puțin liderul Vandoorne
GP2 2015, rezumat într-o imagine: ceilalți piloți în ambuscadă, mai puțin liderul Stoffel Vandoorne

Însă Vandoorne a continuat să defileze, iar la final de an, cea de-a 7-a victorie stagională (toate obținute sâmbăta) i-a permis să-l detroneze pe Maldonado în ierarhia all-time a GP2. Totuși, pilotul din Venezuela ajunsese la cota 10 în 4 ani, în timp ce belgianul a avut nevoie doar de două campanii pentru 11 succese. Paradoxul stării actuale a Formulei 1 face ca toate aceste performanțe să fie în zadar, de vreme ce Vandoorne nu se va afla pe grila de la Melbourne. Dat fiind că în GP2 campionul nu poate să revină, Ron Dennis a trebuit să mai inventeze un pretext pentru a-l amâna pe Stoffel și l-a trimis în Super Formula japoneză. Merită oare sacrificiul, când finalitatea e un McLaren-Honda?

Oricum, Vandoorne va avea ocazia să piloteze un monopost fantastic, atât ca performanțe, cât și ca aspect. Formula 1 ar putea să pară un pas înapoi după o asemenea experiență, însă mirajul este foarte puternic chiar și pentru cei mai pragmatici dintre aspiranți.

AST11
Vandoorne a început anul în spatele lui Alonso și Button, iar acum e în aceeași postură, în pofida rezultatelor fantastice