Top 10 piloți Formula 1 2015 – partea a III-a

Top 10 piloți Formula 1 2015 – partea a III-a

Podiumul nostru din 2015 conține un personaj care n-a terminat în top 10 la finele anului, dovedind încă o dată că măsura valorii e dincolo de sistemele arbitrare de punctaj.

3. Romain Grosjean

2015-grosjean

Ferrari ar trebui să uite de Bottas sau Hulkenberg. Omul ideal pentru a-l înlocui pe Kimi este la un pas de ograda lor. Iar asta nu e opinia vreunui fan francez incitat de nişte clasări în puncte ocazionale ale pilotului Lotus, ci o spun chiar tehnicienii Pirelli, care ca şi în 2014 jură ca nu au văzut pe nimeni mai rapid ca el. Şi asta fără a brutaliza ansamblul tehnic sau pneurile.

Cu un monopost ce nu a mai suferit nicio schimbare din Australia, Romain Grosjean şi-a spulberat în primul rând ca viteză pură pe foarte rapidul dar sălbaticul său coechipier, Pastor Maldonado. Apoi, când maşina s-a simţit pe jumătate decentă, a scos din mânecă mici miracole, de parcă sub cască ar fi fost nemuritorul Gilles. La fel ca Ferrari-ul 126C din 1981, Lotus-ul E23 nu a fost departe de conceptul de şasiu agricultural raportat la celelalte monoposturi. Totuşi, francezul a reuşit în mai toate ocaziile să flateze limitele modeste ale acestuia prin nişte pilotaje perfect executate, fără a cere prea mult de la trenul spate. Acest top 10 are la bază piscurile atinse de piloţi, iar în acest departament niciun alt om nu l-a depăşit pe Romain, chiar dacă inconsistenţa materialului tehnic a făcut ca acest aspect să fie înţeles doar de analiștii cu experiență.

Spa este doar vârful aisbergului, dar la fel de impresionante sunt clasările sale constante în top 10, precum şi cursele de recuperare în care abilitatea sa de a modula acceleraţia s-a mulat perfect pe calităţile PU Mercedes. Ȋntr-o ultimă tuşă, să spunem ca ceea ce a pierdut Lotus este un potenţial campion mondial luptându-se cu meandrele unei careiere întortocheate şi în care erorile trecutului atârnă încă prea greu.

Asemănător cu: Gilles Villeneuve

2. Sebastian Vettel

2015-vettel

Piscurile sunt respectabile, constanţa-formidabilă, omul pare renăscut, iar chimia dintre el şi Ferrari bate la prima vedere şi clasicele clişee legate de Ascari, Surtees, Lauda şi Schumacher. Ȋn 2014 a arătat ca un om care şi-a pierdut plăcerea de a pilota, s-a chinuit apoi să-şi adapteze stilul la cerinţele erei hibride, şi deşi a fost mai tot timpul la acelaşi nivel cu Ricciardo ca viteză, modul în care devora pneurile spate era alarmant. De aceea mulţi s-au grăbit să afirme că melanjul cu Ferrari va fi departe de aşteptări. Acelaşi lucru se întâmpla în 1974 când un tânăr austriac pe nume Niki Lauda era ales să facă echipă cu favoritul tifosilor, Clay Regazzoni. Şi cât de mult s-au înşelat cârcotaşii în ambele cazuri…

Puntea faţă bine plantată a primului monopost roşu conceput de James Allison a jucat un rol determinant în revigorarea cvadruplului campion german. Adăugaţi etica muncii la nivelul lui Prost şi Lauda, modul prietenos prin care a reuşit să intre pe sub pielea tehnicienilor şi nu în ultimul rând viteza sa naturală care niciodată nu a fost pusă la îndoială. Ajungem astfel la imaginea unui Seb renăscut, performând din nou la nivelul maxim al capacităţii sale, în unele cazuri flatând chiar potenţialul virtual al unei maşini gentile cu pneurile, dar încă cu lacune la capitolul downforce şi putere brută.

Un competitor superb de privit prin prisma stilului său acrobatic, începând mai târziu decât Kimi rotaţia, totul petrecându-se mai brusc, sensibilitatea sa în a simţi aderenţa trenului spate fiind decisivă, ca şi modul în care prevede virajul următor şi în care controleaza maşina la schimbările bruşte de direcţie. Maniera aceasta în care face o concesie vitezei de intrare pentru a realiza o ieşire mai bună din viraj, pe care îl scurtează mai mult decât oricine i-a adus 3 victorii muncite dar pe deplin meritate şi un pole antologic în Singapore grație celui mai bun tur de calificare realizat de cineva în 2015.

E adevărat că a avut şi rătaciri, în Bahrain şi mai ales în Mexic, dar per ansamblu nimeni nu a făcut atât de puţine erori în acest sezon. Pentru prima dată în postura outsider-ului oportunist menit să răpună atotputernicul Mercedes W06 s-a achitat cu brio de sarcină, neratând nicio ocazie ivită (13 podiumuri) şi e îndoielnic ca vreun alt pilot actual ar fi reuşit mai multe ca el cu Ferrari-ul SF15-T. Deocamdată, niciun alt om cu excepţia lui Gilles nu a cucerit atât de rapid inimile tifosilor şi nu a făcut-o cu mai multă naturaleţe. Isprăvile sale din 2016 sunt aşteptate din această cauză cu sufletul la gură, mai ales că întotdeauna cel mai greu an la Ferrari este al doilea.

Asemănător cu: Niki Lauda

1. Lewis Hamilton

2015-hamilton

Maniera în care s-a impus , trecându-şi în cont un al treilea titlu mondial, a fost mai dominantă decât în 2014, dar totuşi Lewis nu este pachetul complet şi e îndoielnic că va fi vreodată. Probabil cel mai înzestrat om în privinţa calităţilor primare de la Michael Schumacher încoace, britanicul este azi un personaj cu mai multe faţete şi trebuie să tragem o linie de demarcaţie între Hamilton pilotul de F1 şi Hamilton vedeta de prim plan a tabloidelor pentru a avea o imagine realistă a ceea ce impactul driver-ului Mercedes înseamnă pentru acest sport.

Britanicul e în primul rând un natural din aceeaşi rasă cu Moss, Clark sau Senna şi, ca şi în cazul acestora, una din calităţile sale primordiale care au făcut diferenţa este relaţia sa specială cu suprafaţa de rulare, modul în care simte şi cele mai îndepărtate hotare ale aderenţei, fără a cere prea mult de la pneuri, indiferent de caracterul maşinii. Ȋncepe virarea cu câteva fracţiuni înainte de linia ideală, păstrând totuşi un momentum rdicat de-a lungul întregii curbe pe care încearcă parcă să o lungească. Ȋntre viteza de intrare şi cea de ieşire este un echilibru constant, cum la fel de constantă este viteza sa în parcurgerea virajului.

Faţă de 2014 am văzut un Lewis mai complet, mai sigur pe sine, ce a reuşit să surmonteze suprioritatea lui Nico din calificări. Astfel, și-a simplificat mult sarcina duminicală, când de cele mai multe ori a rulat în maniera unui Ascari, până la Suzuka doar în două ocazii fiind învins pe merit de Rosberg şi de trei ori de un Vettel mai oportunist ca oricând. Dominaţia sa din primele trei sferturi ale sezonului a fost una dintre cele mai convingătoare din câte cunoaşte istoria F1, apoi regula impusă de Pirelli în privinţa presiunii din pneuri l-a surprins oarecum nepregătit, dar instinctul de racer a rămas intact, la fel ca şi puterea improvizaţiei şi oportunismul frizând regulile. Astfel s-a putut impune la Suzuka şi Austin deşi pornea cu şansa a doua.

Un războinic magnific când totul e în ordine la nivel mental, Hamilton are totuşi ceva lacune în acest departament, deşi delăsarea şi frustrările sale de pe finalul sezonului pot avea ca punct de pornire viaţa din afara pistei. Cel mai bun pilot al sezonului 2015? Cu siguranţă, deşi diferenţele sunt mai mici decât par la o analiza supeficială. Dar un pilot despre care putem vorbi în aceaşi suflare cu Ascari, Fangio, Moss, Clark, Stewart, Senna, Schumacher? Răspunsul, ca şi în trecut, este invariabil negativ, deşi potenţialul este copleşitor. Un geniu pătat.

Asemănător cu: Juan-Manuel Fangio distilat cu un James Hunt de maidan