Wayne Gardner (n. 1959)

Wayne Gardner (n. 1959)

Înaintea anilor ’80, Australia era în motomondial în aceeași postură ca și Finlanda în Formula 1 – nu dăduse vreun campion. A apărut însă deodată Wayne Gardner, cu podium în al șaptelea său Grand Prix, veritabil catalizator pentru patru ani strălucitori la bordul Hondei NSR 500, înainte ca accidentările să-l scoată definitiv din joc.

În 1984, campania part-time alături de Honda Britain, pe modelul NS500 cu motor V3 a adus un loc 3 la Anderstorp, iar apariția armei letale NSR500 cu motor V4 în sezonul următor l-a propulsat pe Gardner în elită. Ca locotenent al lui Spencer la echipa de uzină Rothmans, australianul a asistat la dubla coroană a lui Freddie și a studiat lupta acestuia cu Eddie Lawson, terminând sezonul pe 4, cu patru podiumuri. Spencer, epuizat, l-a lăsat în 1986 pe Gardner în postura de lider al grupării Honda, iar Wayne a răspuns prezent, cu victorie încă din prima etapă. Titlul a mers însă către Lawson și Yamaha, în pofida celor trei succese ale lui Gardner.

Fusese doar încălzirea pentru 1987, sezon în care australianul a defilat – 10 pole-uri și 7 victorii într-o primă stagiune veritabilă de campionat mondial, cu 15 etape (față de doar 9 în anul anterior). În urma succesului său deja apăreau și alte talente australiene, precum Kevin Magee și Mick Doohan. Patru victorii pentru Gardner n-au fost de ajuns în 1988, când Lawson și-a recăpătat coroana, în timp ce americanii Rainey și Schwantz apăreau pe marea scenă cu victorii în primul sezon complet.

Gardner l-a atras la echipa Rothmans-Honda în 1989 pe Mick Doohan și a oferit poporului său imensa bucurie grație victoriei în primul Grand Prix australian din istorie, pe traseul de la Phillip Island unde se concurează fără întrerupere de atunci. De la extaz la agonie s-a ajuns în runda următoare, pe Laguna Seca, unde Gardner și-a fracturat piciorul și a spus adio posibilei încleștări cu Lawson, recent sosit în tabăra Honda. În 1990 a fost același meniu – accidentare la Misano, apoi victorie de orgoliu pe teren propriu, după un duel de legendă cu Doohan. Peste ani, Casey Stoner avea să-i calce pe urme în stagiuni dificile la Ducati, dar succese în fața propriilor fani.

Cei doi nu s-au înțeles niciodată, deoarece sunt caractere atât de diferite. Gardner își canaliza toate emoțiile în curse, în timp ce Doohan și le canaliza în afara curselor. Gardner dorea să câștige acasă mai mult ca orice altceva pe lumea asta, iar Doohan susținea că GP-ul de casă e doar o cursă oarecare.

Mat Oxley

1991 a reprezentat momentul pasării sceptrului către Mick Doohan în cadrul echipei și ultimul sezon complet pentru Wayne. Însă Doohan a suferit o accidentare extrem de serioasă în stagiunea următoare și, tocmai pe fondul absenței sale, Gardner a obținut ultimul succes din carieră, la Donington. După alte două curse, sezonul s-a încheiat cu australianul pe locul secund în San Marino. Gardner s-a luat de mână cu rivalii Lawson și Mamola, părăsind motomondialul.

Ulterior, a devenit sfătuitor al lui Daryl Beattie și a trecut la sportul pe patru roți, în V8 Supercars. Și-a creat propria echipă, a vizitat și campionatul japonez de GT-uri și a ajuns la Le Mans în 1998 alături de alt motociclist din epoca sa, Didier de Radigues. De curând, a revenit în Spania pentru a fi alături de fiul său care i-a călcat pe urme în motociclism, Remy.