Africa Eco Race – Adevărata aventură spre Dakar

Africa Eco Race – Adevărata aventură spre Dakar

Legenda rally raid-urilor africane Thierry Sabine, la origine pilot în cursele sport prototip, și-a urmat în 1978 pasiunea pentru raidurile motorizate în deșert și a organizat cunoscuta competiție Paris-Dakar. Dispărut prematur în timpul unei recunoașteri cu elicopterul pe probele celebrului raid în ianuarie 1986, Sabine a lăsat un testament celor molipsiți de microbul  curselor în deșert, anume să se organizeze an de an raliul Paris -Dakar. Cel care a dus mai departe acest testament simbolic a fost Jean Louis Schlesser.

Parcursul fantastic al raidului Dakar a fost stopat brusc în 2008 pe fondul insecurității granițelor Mauritaniei, dar și a unor amenințări teroriste ce ar fi putut avea loc în Senegal. Ediția acelui an a fost anulată și organizatorul principal al cursei, Etienne Lavigne, a fost nevoit să caute o nouă locație pentru eveniment. După surogatul fără un succes deosebit, Central Europe Rally din februarie 2008, Lavigne și echipa sa au ales America de Sud ca destinație pentru continuarea aventurii. De fapt, a început o nouă poveste ținând cont că au fost divergențe între organizatori și cei devotați nisipurilor africane, figura principală a celor care s-au împotrivit mutării în Argentina și Chile fiind Schlesser, câștigător în Dakar la volanul unui buggy construit chiar de el.

Deviza lui Etienne Lavigne a fost ca noul Dakar (denumirea s-a păstrat pentru imagine) să ofere competitorilor ocazia de a explora noi teritorii, noi scenarii, dar cu același spirit de competiție și aventură, pe niște probe deosebit de dificile. Această dificultate artificială și-a luat tributul aproape în fiecare an ori din rândul piloților, în special motocicliști, dar și din rândul spectatorilor mai mult sau mai puțin familiarizați cu acest tip de curse.

Odată ce aceia care au profitat de imaginea legendarului Dakar s-au mutat în America de Sud, Jean Louis Schlesser s-a pus pe treabă să reînvie spiritul curselor din deșertul Sahara. După un an de pauză, Schlesser împreună cu alți entuziaști a pus bazele unui raid prietenos, aventuros și nu în ultimul rând sigur, atât pentru participanți, cât și pentru spectatori. Din cenușa vechii competiții s-a născut la începutul lui 2009 cursa Africa Eco Race.

AFRICA-RACE-2016-logo--600x304

Participanții primelor ediții au fost piloți amatori, debutanți în cursele de rally raid sau veterani ai vechiului Dakar în frunte chiar cu organizatorul Jean Louis Schlesser. Acesta a spus nu de puține ori că imaginea plajei din Dakar și culoarea apei celebrului lac Retba sau Lac Rose sunt de neuitat și cine le vede odată va vrea să mai revină acolo și anii următori. Aceste cuvinte au fost rostite și de alți piloți, insă beneficiile materiale promise de organizatorii cursei din Argentina și Chile i-au făcut să uite rapid promisiunile făcute pe plaja din Dakar.

Începând cu ediția din 2015, organizatorul evenimentului Africa Eco Race nu a mai participat cu buggy-ul său albastru sponsorizat în ultimii ani de Sonangol, ci s-a concetrat exclusiv pe creșterea în avengură a evenimentului.

Africa Eco Race a atras treptat atenția unor constructori precum KTM, nelipsit de la asemenea raliuri, Kamaz, constructorul rus de camioane sinonim cu aventura în deșert, MAN sau producătorul ceh de camioane Tatra dornic de ani de zile să termine dominația tizului din Rusia.

Pentru prima dată, în 2016 Kamaz a venit cu o echipă de uzină, fiind de altfel momentan, singurul constructor implicat oficial.

La startul ediției din 2016 ce s-a dat în premieră de la Monaco, au participat 34 de automobile, majoritatea buggy, 25 de motociclete și doar 7 autocamioane.

După prezentările participanților din 26-27 decembrie 2015, caravana s-a deplasat spre Maroc de unde a început aventura propriu-zisă două zile mai târziu.

Cele 11 etape principale ce s-au desfășurat până în data de 10 ianuarie au stat sub semnul neprevăzutului, a improvizației de moment în ce privește navigarea prin deșert și a dat câștig de cauză celor care au soluționat în mod ingenios diferitele probleme iscate.

Trebuie precizat că în raidul Africa Eco Race sistemul de navigație montat pe vehicule este unul mai rudimentar, bazându-se foarte mult pe interpretările pilotului dacă vorbim de motocicliști sau a copiloților în cazul categoriei auto sau a camioanelor.

Poate numărul participanților nu impresionează, în America de Sud fiind peste 100 de autoturisme și mai mult de 70 de motociclete însă pentru Africa Eco Race cifrele sunt în creștere de la an la an. Apoi trebuie subliniat și nivelul crescut de experiență al participanților, pe listă fiind în premieră și foști participanți din America de Sud. Motivația a fost una cât se poate de clară: bugetul pentru raliul african este mult mai redus, nu există implicări oficiale ale constructorilor de vehicule, acestea fiind apropiate din punct de vedere tehnic, apoi motivația practică spune că mai bine capeți experiență în Africa și te clasezi pe poziții fruntașe decât un obscur loc 50 și ceva la categoria auto sau mult după locul 30 pentru motocicliști.

Din capul locului trebuie să spunem că ediția din 2016 s-a desfășurat cu un minus enorm la capitolul mediatizare. Dacă edițiile precedente au avut parte de acoperirea media a postului Eurosport care a tratat corect atât competiția sudamericană cât și Dakarul autentic, în 2016 Africa Eco Race a fost promovată doar de postul Motors TV. Din păcate nici revistele cunoscute sau site-urile de specialitate nu au arătat mare interes pentru raidul african, principala sursă de informare fiind în mod surprinzător știrile scrise și reportajele video realizate de canalul Euronews. Noroc că cei de la Kamaz, Tatra și multe echipe moto rusești au promovat intens evoluțiile piloților proprii și că browserele moderne au implementate funcția de autotranslate, altfel caligrafia rusească ar fi rămas de nedescifrat pentru cei care cu încăpățânare au dorit să urmărească evoluția cursei africane.

La categoria auto s-au impus reprezentanții Kazahstanului, Kanat Shagirov și Vitali Evtehov pe un model Toyota Hilux puternic modificat. Acest echipaj a urcat pe podium și în ediția din 2015, fiind senzația cursei de anul trecut.

Locul secund a revenit veteranului Pascal Thomassen, cel mai învârstă participant la această ediție a rally raidului. Pentru simpaticul sextagenar, ediția 2016 a reprezentat ultima participare într-o competiție motorizată. O bună parte a raliului s-a aflat la conducere, însă probele de foc de la granița Senegalului i-au năruit șansele la victorie. Coechipierul lui Thomassen a fost tot un Pascal, Pascal Larroque. Mașina a fost un buggy construit manual de cei doi coechipieri.

La categoria T2, modele de producție s-a desprins în învingător echipajul format din Alexander Terentyev și Alexey Berkut pe un Ford Raptor.

La categoria moto a câștigat norvegianul Pal Anders Ullevalseter pe un KTM, având un avans de vreo 26 de minute față de britanicul Andrew Newland. Podiumul a fost completat de francezul Stephane Hamard pe o motocicletă Husqvarna. Trebuie precizat că norvegianul Ullevalseter a dominat cu autoritate competiția, fără prea multe momente tensionate. Nu de același lucru s-au bucurat și adversarii săi, în spatele norvegianului clasamentul suferind dese modificări.

Rusoaica Anastasiya Nifotova (Husqvarna)  s-a clasat pe un binemeritat loc 11 după ce în a doua săptămână a raidului a întâmpinat defecțiuni mecanice și a avut ceva probleme cu orientarea pe dunele din Mauritania.

Surpriza raidului african a venit de la câștigătorul categoriei camioanelor, echipajul rus Anton Shibalov / Robert Amatych/ Almaz Khisamiev pe un autocamion Kamaz de uzină. Acest echipaj a devansat numeroase autoturisme sau buggy-uri clasându-se și pe locul 7 la general la categoria auto/camioane.

Locul secund a revenit câștigătorului de anul trecut Tomas Tomecek/ Lala Ladislav pe un Tatra. Surpriza plăcută a categoriei grele a fost clasarea pe locul 3 a echipajului portughez format din Isabete Jacinto/ Jose Marques Teixeira/ Marco Cochinho pe un camion MAN. Perdantul categoriei a fost echipajul unguresc condus de Miklos Kovacs ce a pilotat un camion Scania. Ca și alți participanți, norocul său s-a terminat pe dunele din Mauritania, echipajul maghiar terminând raidul pe locul 28 la general . Ghinionist a fost și rusul Sergey Kuprianov de la Kamaz, acesta fiind lovit de probleme încă din prima săptămână.

Aventura africană a fost la înălțime, însă după 4 ianuarie atenția fanilor de rally raid s-a îndreptat spre pe nedrept numitul Dakar din America de Sud. Anul viitor Africa Eco Race va crește și mai mult, promite mai multe implicări de uzină, o expunere media mai bună și poate ceva nume sonore din competiția rivală.

Istoria raidurilor  Africa Eco Race și ”Dakar” le putem compara cu seriile americane Indy Racing League și Champ Car/CART. Champ Car-ul a fost mai popular, mai mediatizat, acolo au participat cei mai buni piloți insă cireașa de pe tort a aparținut seriei IRL, celebra cursă Indy 500. Pe acest model, seriei sud americane de rally raid îi lipsește fix imaginea cheie, plaja de la Dakar, care este punctul central al Africa Eco Race.

Noi, amatorii competițiilor de rally raid și fani cu vechime ai legendarului Paris – Dakar sperăm ca în timp să se termine disputa și orgoliile dintre organizatorii celor două competiții și să revedem cândva crema piloților auto, moto, camionagii și concurenții pe pe quad-uri participând din nou pe dunele africane, locul descoperit și iubit de Thierry Sabine.

Iar dacă asta nu se va întâmpla prea curând, ar fi de dorit ca măcar să nu se suprapună cele două raiduri.

Album foto realizat de Alain Rossignol și  Jorge Cunha

Secvențe video