Dakar – Victorie controversată pentru Peterhansel și Peugeot

Dakar – Victorie controversată pentru Peterhansel și Peugeot

La finele etapei a treisprezecea a rally-raidului Dakar s-au definitivat și listele câștigătorilor la categoriile auto, moto, quad și camioane. Cu excepția categoriei Quad, unde câștigătorul nu a fost o surpriză în prisma dominării totale, putem spune că la celelalte categorii am avut parte de surprize, dar și de controverse.

În ciuda așteptărilor din ce în ce mai sumbre pentru etapele 11 și 12, la categoria auto, modelul Peugeot 2008 DKR pilotat de Stephane Peterhansel a rezistat până la final, fiind scutit de problemele tehnice care i-au scos din cursă pe Cyril Despres și Carlos Sainz. Mini și-a jucat cartea constanței și a atacat inteligent prin debutantul Mirko Hirvonen, câștigător al etapei de vineri, urmat la 9 secunde de Nasser Al-Attiyah. Peterhansel nu a forțat în maratonul de peste 900 de kilometri, reușind să încheie ziua la conducerea clasamentului general. Dacă reușea să încheie și ziua de sâmbătă în același ritm, victoria era ca și adjudecată.

Strategia echipei Peugeot a funcționat perfect, outsiderii Loeb și Despres încurcându-l pe qatarezul Al-Attiyah. Etapa finală i-a revenit lui Sebastien Loeb, însă un alt francez urca pentru a douăsprezecea oară pe cea mai înaltă treaptă a podiumului (de șase ori la moto și de alte șase la auto). Poza de după premiere a fost edificatoare, Peterhansel neputând să arate fotografilor pe degete câte victorii și-a trecut în palmares.

Cu toate acestea asupra victoriei lui Stephane Peterhansel și a celor de la Peugeot, prima după cea obținută de Ari Vatanen în 1990, planează unele suspiciuni care pot da speranțe celor de la Mini și în special lui Nasser Al-Attiyah.

Undeva la jumătatea etapei 8, Peterhansel a decis să realimenteze cu combustibil. Pe road book figura checkpoint-ul care permitea realimentarea, însă șeful echipei X-Raid Mini susține că acel punct de realimentare era stabilit doar pentru motociclete și quad-uri. Sven Quandt, reprezentantul X-Raid  a spus după premiere că încă de la briefieng-ul concurenților s-a specificat în clar care este poziționarea checkpoint-urilor care permit realimentarea pentru fiecare clasă. Bruno Famin de la Peugeot își susține convingerea că acel punct de realimentare de la mijlocul etapei 8 nu avea limitare la tipul de vehicule și că decizia de a realimenta mașina lui Peterhansel ar fi 100% legală.

O eventuală dispută între francezi și echipa X-Raid ar putea dura chiar și câteva luni de acum înainte susține directorul cursei, Marc Coma. Pentru moment Stephane Peterhansel rămâne câștigătorul, în timp ce ocupantul locului secund Nasser Al-Attiyah a ales să nu vocifereze, echipa sa fiind cea care va prezenta dovezile erorii comise de cei de la Peugeot.

După Stephane Peterhansel și Nasser Al-Attiya, pe locul trei a sosit veteranul Giniel de Villiers pe o Toyota Hilux, cel mai bine clasat pilot pe un model comercial, nu pe un prototip construit special pentru această întrecere. Locul 4 i-a revenit fostului pilot de raliuri Mikko Hirvonen tot pe un Mini, finlandezul strângând laudele unanime atât din partea ziariștilor cât și a fanilor la prima sa participare în raidul Dakar.

Sebastien Loeb nu a putut surmonta diferența de peste 20 de minute față de locul 8, astfel că a încheiat Dakarul pe poziția a noua. Impresia generală lăsată a fost una pozitivă, în ciuda greselii de la începutul ultimei săptămâni de concurs. Mai menționăm clasarea pe locul 14 pentru pilotul ceh de raliuri Martin Prokop (Toyota) și doar locul 18 pentru Emiliano Spataro (Renault Duster), argentinianul venit din TC2000. Romain Dumas, participant în WRC cu un Porsche 911 pregătit de echipa Tuthill, a încheiat topul primilor 20 de echipaje.

Marele săritor cu schiurile Adam Malysz s-a clasat pe poziția 52, la a cincea participare. Singura prezență feminină la clasa auto, Alessia Reina (Toyota)a reușit să ajungă la final, în ciuda problemelor tehnice și chiar a avansat pe locul 60 la general.

La categoria moto, toată lumea aștepta o victorie a celor de la Honda, adusă de Barreda sau de Goncalves. Primul a părăsit competiția încă din primele etape, în timp ce Goncalves a încercat să amâne inevitabilul abandon cât mai mult cu putință. Ghinionul a făcut ca motocicleta să cedeze la trecerea peste o porțiune cu dune de nisip, astfel impactul în urma căzăturii l-a trimis pe pilot la centrul medical.

Odată cu abandonurile celor doi piloți Honda, victoria a rămas o afacere a celor de la KTM, protagoniști fiind Toby Price și Stefan Svitko. Lupta la clasă a fost animată și de singurul supraviețuitor de la Honda, Benavides respectiv Antoine Meo, debutant absolut la Dakar. Ultimii doi au terminat pe locurile 4 și 7 în clasamentul general.

Parcursul în competițiile moto a fost unul anevoios pentru Toby Price. 2013 a fost un an de cotitură, un accident la o cursă de enduro cross putea să îl scoată din lumea motorsportului definitiv. Cele trei vertebre rupte și problemele serioase la gât s-au vindecat miraculos, pilotul putând merge din nou în mai puțin de un an și chiar să se gândească la o revenire în competițiile moto. Toby Price a debutat la Dakar în 2015 pe un KTM privat cu care a surprins asistența clasându-se pe locul 3 la general. Acest lucru i-a adus pentru 2016 un contract la echipa de uzină, promovarea fiind răsplătită cum se cuvine cu o strălucită victorie.

Podiumul categoriei a fost completat de Stefan Svitko tot pe un KTM, respectiv Quintanilla pe un model Husqvarna. Micul producător de motociclete Husqvarna, parte a grupului KTM a mai adus la Dakar un proiect inedit, o motocicletă de 125 cmc cu motor în doi timpi. În mod normal, la temperaturi de peste 40 de grade, condiții deșertice, un motor în doi timpi nu ar fi avut nici o șansă să termine întrecerea, cu toate acestea pilotul Sylvain Espinasse a adus la final, pe penultimul loc la general, motocicleta în doi timpi.

Dakar-ul a fost o adevărată reușită și pentru pilotul român Emanuel Gyenes pe un KTM nou cu motor pe injecție, acesta reușind locul 14 la general și poziția secundă la clasa maraton.

În spatele său a terminat spaniola Laia Sanz, de data aceasta pe o motocicletă KTM. Aceasta a recuperat într-un ritm extraordinar timpul pierdut încă din primele etape la începutul lui ianuarie, când problemele tehnice și câteva erori de navigație au trimis-o pe campioana spaniolă de enduro cross înafara topului 20. Laia a recuperat poziții după poziții și a urcat în final pe locul 15. Ținând cont și de faptul că în ultimele trei etape a  acuzat probleme la claviculă clasarea în top 15 a fost cu adevărat senzațională.  Pentru moment cea mai bună clasare a spaniolei rămâne locul 9, în 2015 la ghidonul unei motociclete Honda. Poate nu ar fi rău ca cei de la KTM să îi acorde o șansă sezonul viitor, cam toată lumea dorind să vadă prestațiile acesteia pe o motocicletă de uzină.

La categoria quad, lupta nu a avut istoric, Marcos Patronelli impunându-se cu un avans de 5 minute în fața fratelui Alejandro. Următorul clasat, Brian Baragwanath, a terminat la peste o oră si 40 de minute de frații Patronelli. Locul 4 i-a revenit rusului Sergey Karyakin, un vehement critic al modului de arbitrare prestat de comisari.

Franțuzoaica Camelia Liparoti nu a reușit să recupereze distanța de peste 2 ore față de locul 10 în clasament, astfel că a încheiat un loc mai jos, prestație apreciată totuși de specialiști.

La camioane, cei de la Kamaz au fost înfrânți de echipajul olandez De Rooy, beneficiar al camioanelor Iveco. Raliul a fost pierdut pentru Kamaz încă de la început când atât Mardeev, câștigător anul trecut, cât și Nikolaev au acuzat atât probleme tehnice cât și o serie de greșeli capitale de navigare pe probele speciale. Așteptăm cu ceva emoții aterizarea echipajelor Kamaz la Moscova, știut fiind că președintele rus digeră cu greu insuccesele sportive locale, mai ales când vine vorba de motorsport. Kamaz a fost ani la rând un vector de imagine al industriei rusești.

Gerard de Rooy nu a impresionat prea mult în prima săptămână, însă odată cu acutizarea problemelor la echipa Kamaz, a rămas singurul pretendent cu șanse reale la victorie. Sarcina i-a fost ușurată și de problemele lui Stacey și Versluis, care în final au încheiat pe locul 4 respectiv 9.

O prestație bună au avut autocamioanele Renault care prin De Barr au încheiat pe locul 6, în fața Kamaz-ului pilotat de Nikolaev. Pentru cehii de la Tatra, Dakar-ul 2016 a fost un dezastru total, cel mai bine plasat camion terminând pe locul pe locul 8 prin Jaroslav Valtr.

Trăgând linie peste ediția 2016 a Dakar-ului, putem evidenția o luptă mai echilibrată cam la toate categoriile, neexistând concret o clasă care să monopolizeze atenția fanilor. Categoria auto rămâne de departe cea mai disputată datorită prezențelor de marcă, Sebastien Loeb atrăgând un număr însemnat de privitori ai transmisiilor exclusive ale postului Eurosport. Cu siguranță nordicii au susținut cauza lui Mikko Hirvonen, în timp ce prestațiile lui Stephane Peterhansel și Nasser Al-Attiyah au fost gustate doar de publicul cunoscător al fenomenului Dakar.

Pata negativă a acestei ediții au fost problemele de cronometrare care au fost date peste cap în urma anulării unor probe speciale, pe fondul ploilor și vânturilor puternice, rămășițe ale uraganului El Nino care a măturat Argentina și Bolivia. Nemulțumirile unor concurenți ar putea aduce un plus de valoare plutonului adevăratului Dakar, competiția Africa Eco Race.

Iubitorii competițiilor rally raid vor avea o nouă întâlnire cu deșertul african începând cu 25 ianuarie, când va avea loc Intercontinental Rally, competiție ce va ține până pe 7 februarie.