Angel Nieto (1947-2017)

Angel Nieto (1947-2017)

Nu există personaj mai potrivit decât Nieto pentru a ilustra sintagma de ”specialist al claselor mici”. Dovadă stau cele 13 titluri mondiale (cuantum depășit doar de Giacomo Agostini) și cele 90 de victorii, total care-l plasează pe poziția a treia all-time în urma lui Ago și Rossi.

Pe 25 ianuarie 1947 se năștea la Zamora, în Spania, Angel Nieto Roldan. La nici 20 de ani, debuta în mondial la clasa de 50cmc, în cursa de casă de la Montjuic, terminând pe un entuziasmant loc 5. Aceeași clasare avea să o repete în trei din următoarele patru curse (Germania 1965, Spania 1966, Franța 1967). Primul sezon complet al lui Angel (1969) s-a încheiat cu procentaj de podiumuri de 100%, victorii pe temutele trasee de la Sachsenring și Ulster, precum și titlul mondial la clasa de 50cmc.

Din 1970 s-a aventurat și la 125cmc, rulând în paralel la cele două clase. La final de an, Nieto și-a revalidat titlul la 50cmc și a devenit vicecampion la clasa superioară, deși a luat startul doar în cinci runde din totalul de 11, câștigând patru dintre acestea. În 1971 a prioritizat clasa de 125cmc, devenind campion în urma unei lupte cu Barry Sheene. Abia în 1972 a jonglat așa cum trebuie și a încheiat anul cu ambele titluri în buzunar.

După 9 ani cu Derbi, în 1973 Nieto a efectuat un experiment alături de constructorul Morbidelli, fără mari succese. Au urmat titlurile cu Kreidler (1975) și Bultaco (1976-77) la clasa de 50cmc. Între 1978 și 1981 s-a alăturat celor de la Minarelli, aducându-le alte două coroane la 125cmc (1979, 1981). Ca să nu-i supere pe italieni, Nieto a echilibrat balanța prin mutarea la Garelli, soldată cu următoarele trei titluri la 125cmc. Participările ocazionale la 250cmc nu au dat rezultatele scontate, însă legenda fusese deja betonată la categoriile inferioare.

Eu niciodată nu afirm că am câștigat 13 titluri mondiale, ci 12+1. Sunt foarte superstițios!

Totuși, ar fi injust să-l catalogăm pe Angel Nieto drept un pilot competent doar pe motoarele mici, de vreme ce are în palmares titluri naționale în Spania chiar și la clasele de 500cmc sau 750cmc. Ultima sa victorie în mondial a venit în 1985, la noua clasă de 80cmc, la Le Mans. Nieto putea să se retragă liniștit – Jorge Martinez și Manuel Herreros preluaseră deja ștafeta și motociclismul spaniol era pe mâini bune.

Angel și-a încercat norocul și ca manager, conducându-l pe Emilio Alzamora către titlul din 1999 la clasa mezină, în timp ce tentativele fiilor (Pablo și Angel Jr.) și nepotului (Fonsi) de a-i călca pe umeri i-au scos adesea peri albi. Totuși, Pablo a reușit un succes izolat la 125cmc și continuă să fie implicat la clasa mezină, în calitate de team manager al echipei lui Valentino Rossi, Sky VR46.