Ghid turistic: Louwman Museum

Ghid turistic: Louwman Museum

Colecția Louwman stă la loc de cinste în lume, adunând o sumedenie de exemplare rarisime, păstrate în condiții de neegalat. Vă recomandăm fără nicio exagerare să rezervați o zi întreagă pentru parcurgerea acestui muzeu.

IMG_2947

De Dion-Bouton & Trepardoux steam quadrcycle – o mașinărie ce seamănă mai degrabă cu o locomotivă, având motorul cu aburi amplasat frontal. Dura cam 50 de minute să pornească și atingea viteze de 60km/h. Partea bună era că nu avea nevoie de ”fochist” – un singur om putea să opereze întreaga instalație. Este printre primele vehicule motorizate din lume, păstrat în cele mai bune condiții în muzeul olandez. Deceniul 1880 a fost marcat de propulsia cu aburi, însă expoziția din 1889 a marcat pasarea sceptrului către combustia internă. De Dion a realizat potențialul noii tehnologii și s-a adaptat, în timp ce asociatul Trepardoux a crezut în continuare în aburi și a părăsit compania în 1893.

IMG_2954

Strălucitul inginer american H.H. Buffum a realizat doar câteva mașini, însă a fost pionier în mai multe materii: prima creație cu motor în patru cilindri, prima mașină americană înregistrată special pentru curse și primul automobil cu motor V8. Dintre acestea, doar prima creație a supraviețuit și a ajuns în colecția Louwman.

IMG_2987

Eysink este primul producător olandez de automobile, iar primul lor prototip motorizat de Benz a apărut în 1897. Ulterior, firma a început să dezvolte și propriile motoare, însă orientarea lor spre mașini prea mari le-a atras sfârșitul diviziei auto în 1919, de pe poarta fabricii ieșind în acest răstimp 330 de automobile. Au continuat să producă însă motociclete până în 1956. Acest exemplar din 1912 are un motor de 10-12 CP și este printre puținele care au supraviețuit veacului trecut.

IMG_3013

Elvis Presley adora mașinile Cadillac și avea mai mult de 100 în garaj, cele mai celebre fiind cele mov și roz. Acest model Fleetwood cu motor de 8200cmc a fost realizat special pentru el, printre numeroasele modificări aduse fiind și unele amuzante – luminile bordului pulsau în ritmul muzicii de la radio, de exemplu. Elvis n-a apucat să se bucure prea mult de acest exemplar, deoarece a murit la mai puțin de un an după ce a intrat în posesia sa, în august 1977, la doar 42 de ani.

IMG_3025

Sonny Corleone își gasește sfârșitul în ”Nașul” mitraliat în fața mașinii pe care o conducea, acest superb Lincoln Continental din 1941. Din fericire, exemplarul a fost folosit în toate celelalte scene în afara celei ”fatale”, unde alte două Lincoln-uri au fost găurite de gloanțe.

IMG_3058

Louwman este un paradis și pentru iubitorii de micromodele, aceștia având posibilitatea de a se minuna la pereți întregi de miniaturi. La fel de multă atenție se acordă și artelor vizuale – afișe, picturi și gravuri din istoria automobilului și a curselor transformă o aripă a muzeului într-un spațiu similar cu Prado sau Louvre.

IMG_3071

Walter Owen Bentley a avut doar șase luni la dispoziție pentru a proiecta și realiza un șasiu care să integreze motorul V12 Lagonda pe care șeful său dorea să-l vadă pe grila de la Le Mans în 1939. Sarcina a fost executată, însă inginerul nu avea mari speranțe la victorie încă din primul an, deși reușise să ducă motorul dincolo de pragul celor 200CP. Mașina a terminat pe poziția a treia, însă a câștigat la clasa sa cu o medie de 133km/h și o viteză de top pe Mulsanne de 223km/h. Din păcate, izbucnirea războiului a stopat progresul lui Bentley, care visa la mai mult în 1940.

IMG_3073

Alfa Romeo venea după patru victorii consecutive la Le Mans și o viza pe a cincea pentru a egala recordul Bentley. Însă Lagonda M45R s-a dovedit o nucă extrem de tare (și de rezistentă) în 1935 și a pus capăt dominației italienilor printr-o victorie absolut eroică. La sosire, mașina abia mai avea câteva picături de ulei în motor, iar întreaga zi de duminică fusese petrecută cu o direcție avariată în urma unui contact produs în timpul nopții, pe o ploaie torențială. A fost nevoie și de o doză de noroc, cei de la Alfa crezând că au mașina în frunte, când de fapt se afla la un tur în urma Lagondei.

IMG_3093

Goldfinger a fost cel de-al treilea film în care Sean Connery juca rolul faimosului spion britanic James Bond. În 1964, a fost prilejul apariției noului Aston Martin DB5, realizându-se astfel o legătură durabilă între Connery, Bond și Aston. Mașina a suferit numeroase modificări ”în spiritul rolului” – de la plăcuțe de înmatriculare rotative care alternau între cele britanice, elvețiene și franceze până la o fantă ce producea o perdea de fum. Nimic din toate acestea nu a afectat însă frumusețea acestui DB5.

IMG_3097

1976 a fost anul în care mai mulți constructori din Formula 1 au experimentat soluții cu șase roți. La Sinsheim este expusă cea mai celebră astfel de mașină, singura care a și câștigat o cursă într-o asemenea configurație – Tyrrell P34. Ferrari, Williams și March au explorat calea după succesul lui Uncle Ken, însă FIA a aplecat urechea la doleanțele Goodyear și a obligat echipele să se ”limiteze” la patru roți. Astfel, acest model March 2-4-0, denumit asemenea unei locomotive, a rămas doar un studiu teoretic și nu a ajuns pe circuite.

IMG_3114

Jarno Trulli, Timo Glock și Kamui Kobayashi au fost titularii Toyota în 2009, ultimul an înainte de retragerea constructorului japonez din Formula 1. Criza economică a făcut ca echipa cu sediul la Koln, ce a avut ani la rând cel mai mare buget din competiție, să spună stop în urma unei serii nefaste în care n-au putut obține nici măcar o victorie. Regulamentul schimbat în 2009 a pus capac pentru Toyota, care nu a reușit prea multe în cursa înarmării cu KERS. Sezonul a început acceptabil, în primele patru curse reușindu-se trei podiumuri. Trulli a fost în pole în Bahrain, postură în care Toyota nu mai fusese de patru ani. Pe final de sezon, în Singapore și în cursa de casă de la Suzuka, Glock și Trulli au mai bifat câte un loc secund. Prea puțin pentru o asemenea cheltuială.

IMG_3120

Gioacchino Colombo a proiectat numeroase șasiuri, însă rareori a fost și autorul caroseriei, așa cum a făcut-o pe acest Alfa Romeo 8C-2900 ”Balena”. Soluția ”streamline” apărută în 1941 ascundea un motor de 180CP și războiul a determinat mutarea sa în Argentina, unde a concurat între 1949 și 1951. Elementele acestei mașini au fost regăsite în Buenos Aires și astfel s-a putut recupera un model de o frumusețe rară, prezent în colecția Louwman.

IMG_3129

Primul prototip Toyota construit la centrul din Koln s-a numit TS010 și a debutat în 1992. Modelul din poză a participat la ediția din 1993 a cursei de la Le Mans unde, ca și în 1992, echipa Peugeot Talbot Sport condusă de Jean Todt s-a impus cu al lor 905 Evo. TS010 nu a fost niciodată egalul lui 905 iar locul 2 reușit în 1992 nu a putut fi îmbunătățit, Toyota fiind, se pare, abonată la clasări pe poziția secundă la Le Mans. Acest model cu numărul 38, șasiu #008, a reușit să termine cursa în 1993 însă locul 8 nu le-a adus multe laude tripletei Lammers/Fangio II/ Lees. Este interesant de menționat că acest șasiu a avut parte de un singur week-end competițional: cel de la Le Mans. Asta se datorează faptului că, pentru 1993, FIA a eliminat Mondialul pentru Mașini Sport astfel că singura cursă unde au mai participat modele de Grupa C în acel ultim an al formulei a fost Le Mans.

IMG_3133

Acest Ferrari 375 a fost unul dintre cele 3 înscrise în cursa Indy 500 din 1952, aceeași în care a luat parte și Alberto Ascari. Din păcate, modelul cu numărul 6 sponsorizat de Grant Piston Ring nu a ajuns nici măcar pe grila de start, lipsindu-i viteza necesară pentru a se califica (ar fi trebuit să treacă de media de 213 km/h). Mașina a fost pilotată atât de Johnnie Parsons, care ar fi trebuit să meargă cu ea și în cursă, și de Walt Faulkner. Acesta din urmă avea de partea lui doar 3 ani de experiență pe Bricklane însă viteza sa era cunoscută având sub numele său mai multe reușite speciale precum calificarea în pole la prima apariție la Indianapolis. Faulkner a condus Ferrari-ul în ultima sesiune de calificări după ce Parsons l-a lăsat baltă pe Hal Keck, cel care înscrisese mașina, însă nici el nu a avut o opinie favorabilă despre monopostul alb, asta ca să ne exprimăm elegant.

IMG_3144

În 1970, Bruce McLaren a decedat la bordul unui McLaren M8D, aceeași mașină care a adus lui Denny Hulme ultimul său titlu în Canadian-American Challenge Cup. Anul următor, în 1971, McLaren a construit ultima evoluție a modelului M8 care a debutat tocmai în 1968. S-a numit M8F și s-a dovedit a fi ultimul McLaren de succes în Can-Am căci anul următor noile Porsche 917/10 turbo au venit cu o rețetă implacabilă. Însă în 1971, Peter Revson a reușit să se impună destul de ușor la bordul Batmobile-ului cu motor de 8 litri care produce 740 de cai putere.