De la pilot la manager: Arturo Merzario

De la pilot la manager: Arturo Merzario

Este anul 1977, iar pilotul italian Arturo Merzario nu reușește să-și mai găsească o echipă pentru care să piloteze. Astfel, după un timp de așteptare, ia hotătârea să creeze propria sa structură de Formula 1.

Merzario debutase în Formula 1 în 1972 cu Ferrari, fiind ulterior primul pilot angrenat de Frank Williams în noua sa echipă (1974). Însă la finele lui 1976, după un an de asociere între Williams și Wolf, Frank a fost nevoit să ia o scurtă pauză, din lipsa resurselor. Asta l-a lăsat pe Merzario fără volan pentru începutul stagiunii 1977.

Aventura lui Merzario ca manager în Marele Circ a durat trei ani, perioadă în care nu a reușit să puncteze deloc. Arareori a ajuns la sosire, iar când s-a întâmplat acest lucru, nu a fost clasificat, excepția fiind doar GP-ul Belgiei din 1977.

Arturo Merzario - Merzario March Ford 761B - Monaco 1977
Arturo Merzario – Merzario March Ford 761B – Monaco 1977

Primul monopost folosit a fost un March 761B, cu popularul motor Cosworth DFV V8 de 3 litri, care va fi folosit în toți cei trei ani. A debutat în Spania (1977) și au urmat alte 6 apariții din totalul de 17 etape. De trei ori nu s-a calificat, de alte trei ori a luat startul, dar s-a retras. Cel mai bun rezultat a fost locul 14 în cursa din Belgia, singura cursă în care un monopost Merzario a fost clasificat la finele unui GP contând pentru campionat. În schimb, un fapt rarisim s-a consumat în Austria, unde Arturo a ales să ruleze o cursă pentru altă echipă (Shadow).

În ultimele patru etape din primul sezon au absentat pentru a pregăti un monopost nou pentru sezonul următor. 1978 a adus primul monopost Merzario construit „in house”, denumit A1 și care era în mare parte bazat pe vechiul March. Echipa a concurat în toate etapele, mai puțin în ultima din Japonia.

Arturo Merzario - Merzario Ford A1 - Watkins Glen 1978
Arturo Merzario – Merzario Ford A1 – Watkins Glen 1978

Evoluțiile au semănat cu anul precedent: au reușit să se califice doar pentru opt curse, în șapte abandonând. Singurul Mare Premiu terminat, la 8 tururi în spatele învingătorului Lauda, ce a pilotat celebrul Brabham BT46B „fan car”, a fost cel al Suediei, dar nu a fost clasificat. În cursa „de casă”, în Italia, a fost înscris un nou monopost A1 pilotat de Merzario, dar a abandonat din motive mecanice, iar vechiul A1 i-a revenit lui Alberto Colombo, ce nu a reușit să se califice.

Ultimul sezon al echipei în Formula 1, 1979, a fost cel mai dificil. Merzario a reușit să se califice pentru doar două Mari Premii (Argentina și SUA – Long Beach), în care a abandonat. Noul monopost A2 a fost introdus odată cu prima etapă europeană (Spania). Mașina a fost pilotată tot de Merzario, excepție fiind Monaco, unde a concurat Gianfranco Brancatelli, din cauza accidentului suferit de Merzario în Belgia, unde și-a fracturat brațul.

Arturo Merzario - Merzario Ford A2 - Belgia 1979
Arturo Merzario – Merzario Ford A2 – Belgia 1979

Între timp, au fost cumpărate bunurile echipei Kauhsen, iar noul monopost, A4, etala același motor și aceeași cutie de viteze folosite anterior, însă cu o caroserie îmbunătățită pentru o curgere a aerului mai eficientă. Cu toate astea, nu a performat. Din momentul introducerii (Marea Britanie) până în ultima cursă în care a participat echipa (Watkins Glen, SUA), Merzario nereușind să se califice pentru curse.

Din cauza lipsei banilor, Arturo Merzario decide să nu mai facă deplasările costisitoare de la finele anului (Canada și Japonia) și să părăsească lumea Formulei 1. După asta, a construit monoposturi în Formula 2 din 1980 până în 1984, dar nici acolo nu a performat, apoi s-a implicat în Formula 3 italiană, pentru ca la mijlocul anilor ’80 să plece definitiv de la conducerea echipei.

De amintit:

Ani activi: 1977 – 1979
Starturi: 38
Prima cursă: Grand Prix-ul Spaniei, 1977
Ultima cursă: Grand Prix-ul Statelor Unite ale Americii (Watkins Glen), 1979
Motor folosit: Ford-Cosworth
Sponsori principali: Goodyear, Marlboro, Flor Bath, Rete