Bursa licitațiilor: FW23 a pus capăt seriei negre Williams

Bursa licitațiilor: FW23 a pus capăt seriei negre Williams

După trei sezoane fără victorie, cel de-al doilea an de asociere între Williams și BMW a încheiat perioada nefastă, pachetul fiind capabil să câștige patru curse în mâinile lui Ralf Schumacher și Juan Pablo Montoya.

Williams Grand Prix Engineering a debutat în Formula 1 în 1977, când a înscris un March privat pentru Patrick Neve. Anul următor, Patrick Head a desenat primul monopost original Williams (FW06), iar în 1979 a venit și primul succes, adus de Clay Regazzoni la Silverstone. Echipa britanică a ars etapele și a ajuns rapid în vârf: după declicul din Marea Britanie, Alan Jones s-a impus în 4 din următoarele 5 curse, iar în 1980 a devenit campion mondial cu Williams.

A urmat o serie incredibilă, în care echipa din Grove a câștigat măcar un Grand Prix timp de 19 ani la rând, cu o mică excepție în 1988, când nu au găsit vreun partener turbo și au rulat cu motoare atmosferice Judd, net inferioare. În 1997, la Jerez, Jacques Villeneuve aducea cel de-al șaptelea titlu la piloți și al nouălea la constructori. Însă aceea a fost ultima cursă cu susținere oficială Renault, iar Williams a căzut în rangul doi odată cu noul regulament din 1998. McLaren și Ferrari au început să domine, însă Frank nu stătea degeaba și căuta să se asocieze cu o uzină, semnând cu BMW.

2000 a fost un sezon de tranziție, în care Ralf Schumacher și Jenson Button au punctat constant și au securizat poziția a treia la constructori pentru Williams. Ralf a urcat de trei ori pe podium, de fiecare dată pe poziția a treia. Pentru 2001, se prevedea un mare pas înainte din toate privințele – șasiu, motor și … piloți. Campionul transatlantic Juan Pablo Montoya a fost chemat în locul lui Button și toată lumea spera să fie un nou Villeneuve (1996-1997), nu un nou Zanardi (1999). Contorul victoriilor stătea de prea multă vreme înghețat la cota 103, la finele lui 1997 Ferrari (113) și McLaren (107) fiind foarte aproape în ierarhia all-time.

Frank Williams s-a arătat circumspect și a prezis ”una-două victorii, dacă mașinile roșii și gri au probleme”. Spre bucuria lor, echipa din Grove a putut să se bată cinstit cu Ferrari și McLaren, victoriile repurtate în 2001 nefiind conjuncturale. Prima a venit în San Marino, unde Ralf a plecat ca din tun și a depășit ambele monoposturi McLaren la start, rezistând apoi până la final. În Canada, Ralf și-a învins fratele în luptă dreaptă, grație unui top speed excelent și unei strategii perfect executate. Avantajul cailor-putere BMW s-a tradus în alte două succese pe cele mai rapide piste din calendar – Ralf pe teren propriu la Hockenheim, apoi Montoya la Monza.

Șasiul care se vinde este primul construit în specificația B, întrodusă la mijloc de sezon – Fw23B-01. Ralf a calificat-o în prima linie la Spa, însă mecanicii l-au uitat pe cric la restart și nu a putut puncta (P7). A urmat un test la Magny-Cours unde Montoya a pilotat acest exemplar, înainte ca Ralf să-l aducă pe podium (P3) la Monza. Ultimele două curse ale acestei mașini s-au soldat cu abandon la Indianapolis și un loc 6 la Suzuka.

Punctele celor doi au adus din nou Williams pe poziția a treia la finele sezonului, însă ce diferență între 2000 și 2001 – de la trei podiumuri la patru victorii! În 2003, Montoya avea să se bată chiar pentru titlu, în cel mai bun an de colaborare între Williams și BMW. Fundațiile însă fuseseră bine puse cu FW23, iar exemplarul ar putea fi vândut cu aproximativ 200.000 lire sterline.

De la finele lui 1997 au trecut aproape două decenii, iar Ferrari a mai adăugat în acest răstimp 111 victorii (total 224), în timp ce McLaren a învins de alte 75 de ori (total 182). Williams a obținut 10 succese în 4 ani cu BMW (2001-2004) și încă o victorie-surpriză adusă de Pastor Maldonado în Spania (2012), totalizând 114 triumfuri în Formula 1.