Rickard Rydell – un as al turismelor se retrage

Rickard Rydell – un as al turismelor se retrage

Rickard Rydell a animat întrecerile de turisme din ultimii 20 de ani, reușind să obțină titluri în BTCC și STCC, dar și victorii în mondial, la Le Mans sau la Bathurst. Determinarea sa ne-a făcut să-l îndrăgim în mod special și vestea retragerii sale ne-a lăsat cuprinși de melancolie.

În 1987-88, Rydell începea să-și facă un nume în țara natală, reușind să încheie stagiunile de Formula 3 din Suedia în postura de vicecampion. I-a atras atenția lui Eddie Jordan, iar colaborarea lor a început excelent printr-un podium în cursa de F3 de la Monaco în 1989 și a continuat printr-o clasare pe poziția a patra în competitiva serie britanică, în fața unor nume precum Hakkinen sau Alain Menu, elvețianul cu care avea să se intersecteze de nenumărate ori în carieră.

În 1990 a luat calea anduranței japoneze și a rulat pe un Porsche 962C înscris de echipa lui Vern Schuppan, reușind să aducă la sosire prototipul la Le Mans, în compania selectă a coechipierilor Hurley Haywood și Wayne Taylor. Ultima sa mare victorie în monoposturi a venit la Macau GP în 1992, lista învinșilor săi cuprinzând nume precum Jacques Villeneuve, Rubens Barrichello, Tom Kristensen, Gil de Ferran sau David Coulthard. După 7 ani în varii serii de Formula 3, la finele lui 1993 i-a fost clar lui Rydell că e vremea deschiderii unor noi perspective.

Revenit din Japonia, Rickard a avut stropul de nebunie necesar să se asocieze cu proiectul hazardat (sau cel puțin temerar) al constructorului suedez Volvo în BTCC. Aceștia s-au gândit să promoveze un model hatchback 850, o mașină mai degrabă potrivită pentru pompe funebre, decât pentru lupte la vârf în seriile de turisme. Alături de Jan Lammers, s-a chinuit să stoarcă și ultima picătură de performanță din mașina preparată de Tom Walkinshaw (de patru ori a semnat cel mai rapid tur în cursă), însă la finele sezonului s-a revenit la o soluție mai convențională – un sedan.

1998-BTCC-Rydell-1280x853

Rydell a pilotat excelent în 1995 și a fost mereu un ghimpe în coasta lui John Cleland și Alain Menu, reușind 4 victorii și 11 podiumuri în 24 de starturi. Suedezul a terminat al treilea la general și a continuat colaborarea cu Volvo, reușind aceeași clasare și în 1996. A început să meargă și la Bathurst, în timp ce în BTCC s-a trecut la noul model S40. După un an de acomodare în 1997, Rydell l-a detronat pe Alain Menu în 1998 și a devenit campion al seriei britanice, după 5 victorii și 17 podiumuri. Alături de Jim Richards, a triumfat și pe Mount Panorama în același an de poveste.

7109279073b8a17f29878113e1d404b2

În acei ani foarte echilibrați la vârf, suedezul nu și-a putut apăra titlul în fața perechii Nissan, iar în 2000 a ales să părăsească Volvo și să treacă la Ford. Cele trei modele Mondeo cu sprijin de uzină au dominat stagiunea, însă Rydell a fost devansat de Menu și Anthony Reid. După alți 7 ani de BTCC, venise vremea schimbării.

Peste ani, Rickard se va putea mândri că a pilotat superbul Ferrari 550 Maranello în FIA GT și ALMS. Prodrive l-a readus și în cockpitul unui Volvo (S60 – ETCC 2002-03) și tot cu gruparea lui David Richards a ajuns pe podium la Le Mans la clasa GTS, într-un echipaj din care mai făceau parte Darren Turner și … Colin McRae!

12540686_1671578243131663_7254409017290152662_n

Curiosul Rydell a încercat marea cu degetul în cele mai îndepărtate destinații – după era japoneză de la începutul carierei, a experimentat senzațiile din Australia (V8 Supercars) sau Argentina (TC 2000), în paralel cu etapele din ETCC sau din campionatul scandinav STCC. În momentul în care seria europeană a recăpătat statut mondial (2005), Rickard a bătut palma cu Seat. BMW și Alfa făceau legea, însă calitatea lui Rydell a fost evidentă prin prisma decalajului imens față de oricare alt pilot Seat. De altfel, el a și adus prima victorie pentru Seat în WTCC, la vizita campionatului pe traseul de la Brands Hatch, o pistă care nu mai avea secrete pentru fostul campion britanic de turisme.

2

Colaborarea cu Seat a durat 5 ani, cu o mică pauză în 2007. Tocmai în acel an se programase o etapă de mondial în Suedia, iar Rydell nu avea de gând să o rateze. Pe un Chevrolet Lacetti al lui Ray Mallock, a venit, a văzut și a învins la Anderstorp, la doar o lună după ce obținuse un alt mare triumf: victoria la clasa GT1 la Le Mans, pe un Aston Martin DBR9 înscris de Prodrive.

Fără opțiuni în 2010, a ales să revină în seria scandinavă STCC, unde s-a încoronat campion în 2011 pe un Chevrolet Cruze cu care a mai fost văzut, episodic, și în mondial. Ultimele sale curse în WTCC au avut loc anul trecut, pe o Honda Civic înscrisă de Nika Racing. Însă Rydell se afla într-o situație similară cu cea a lui Alex Wurz – mintea îi era ocupată într-o proporție tot mai mare de managementul altor piloți, așa că a trebuit luată decizia retragerii.

Honda-Racing-team-Sweden-WTCC-Argentina-3

Rickard va continua să fie aproape de marea scenă a motorsportului, oferindu-i tot sprijinul lui Gustav Malja, tânărul recent semnat de Rapax pentru un sezon complet în GP2. Simultan, va fi și comentatorul acestei serii în Suedia.