Top 50 piloţi de GP: Felice Nazzaro (18)

Top 50 piloţi de GP: Felice Nazzaro (18)

La începutul secolului XX pionierii artei de a conduce automobilul aveau un singur mod: cu pedala de acceleraţie la podea, fără milă pentru maşină sau anvelope şi fără nicio grijă că limitele acestora ar putea fi atinse prea repede. Trebuia să existe o alternativă la această manieră de abordare fără menajamente, iar cel care a descoperit-o a fost Felice Nazzaro, primul artist al volanului.

O artă sobră, realistă, ajutată de o delicateţe a pilotajului ce nu lua ochiul, dar vrăjea deseori cronometrul. Esenţa abordării sale? Să câştige cu cea mai mica viteză posibilă, fără a supune maşina la chinuri inutile. Fangio şi Prost au fost şi ei adepţii acestui stil, Nazzaro însă a fost primul care l-a pus în practică. Avea ştiinţa cursei în sânge și putea citi un GP ca pe o carte deschisă în faţa sa. Câştigător al tuturor celor 3 curse majore ale anului 1907, în 1922 încă continua să ţină la respect rivali de cel mai greu calibru, impunându-se în GP-ul Franţei după un duel legendar cu Pietro Bordino, fineţea şi subtilitatea vechiului maestro contracarând viteza nepământeană a Diavolului Roşu. Anul următor, revenit la Monza pentru cursa de adio, va descoperi că au apărut noi protagonişti – Antonio Ascari, Giuseppe Campari. Ȋn aceaşi manieră impecabilă, citind mereu printre rânduri, se strecoară cu Fiat-ul său ce dădea semne de îmbătrânire căutând ultimul triumf. Numai 23 de tururi durează visul lui Nazzaro de a se retrage cu o ultimă victorie în faţa tribunelor ce îl aclamau. Maşina cedează, pilotul coboară agale, îşi scoate mănuşile şi salută publicul. Pentru două decenii şi jumătate fusese etalonul după care orice pilot trebuia să se măsoare.