Lecția lui Marquez: Nimeni nu e invincibil

Lecția lui Marquez: Nimeni nu e invincibil

Tânărul Marc Marquez a uluit o lume întreagă atunci când a debutat în clasa regină, în 2013.

Toți ne așteptam ca riderul catalan să meargă tare de tot, știam că e un fenomen, dar cred că nimeni, nici măcar însuși Marquez, nu era pregătit pentru felul în care acest pilot în vârstă de doar 20 de ani (pe atunci) a luat cu asalt elita motociclismului viteză mondial. Și acela era doar preambulul operei pe care a creat-o „artistul” Marquez în anul următor: 10 victorii consecutive în primele 10 curse ale sezonului, o dominație autoritară cum nu s-a mai văzut de pe vremea când Doohan făcea un sezon de Grand Prix să pară un simplu galop de sănătate.

Nivelul piloților împotriva cărora concura Doohan la finele anilor ’90 era incomparabil mai jos față de cel al adversarilor lui Marquez: Rossi, Lorenzo și Pedrosa sunt unii dintre cei mai buni rideri de GP din toate timpurile, sunt extrem de rapizi și foarte experimentați. Ca să-i învingi în felul în care i-a învins Marquez, trebuie să fii inuman de bun, să fii o mașinărie de pilotaj care nu cunoaște decât un singur scop – victoria. Și Marquez exact asta este – o mașinărie. Prin asta nu vreau să spun că nu are suflet, doar că în „curiosul caz al lui Marc Marquez” talentul incredibil, foamea de victorie și psihicul de fier s-au combinat într-un fel ideal cu plăcerea pură de a pilota și cu instinctul de ucigaș al unui tigru bengalez, creând o mirifică abominație: riderul perfect. Cel puțin așa părea la jumătatea sezonului 2014, când șirul de victorii al riderului din Cervera părea să nu se mai termine.

Marquez a arătat însă de câteva ori în ultima vreme că este, totuși, un om și că poate greși. Că nu este invincibil și că, dacă circumstanțele se combină într-un fel nefast, vânătorul se poate transforma în vânat. Și poate deveni victima propriului orgoliu, căzând în timp ce încearcă cu orice preț să țină un pas pe care motocicleta lui nu-l poate susține în acel moment. Și aici intervine încă o mare problemă pentru Marquez: abilitățile lui de pilotaj pot compensa neajunsurile motocicletei, dar doar până la un punct.

Citește și: Daniela ne semnalează că Marquez se înscrie la proba de maraton în 2016

Prototipul Honda din 2016 este o bestie greu de controlat la ieșirea din virajele lente, unde motorul violent tinde să rupă aderența. Noile reguli, cu sistemul de management electronic al motorului Magneti-Marelli identic pentru toată lumea, i-au lovit cel mai tare pe riderii de prototipuri Honda, care se bazau pe controlul tracțiunii extrem de avansat (și scump) care ținea în frâu un motor-bombă.
Așadar, Marquez începe sezonul 2016 cu perspective nu tocmai faste: o motocicletă care mai necesită încă multă muncă pentru a se apropia măcar de nivelul concurenților de la Yamaha (și chiar de la Ducati), un sezon 2015 care nu a mers deloc conform așteptărilor și nevi întinși la maximum după conflictul cu Rossi de la finele anului trecut. Dacă tânărul catalan începea anul 2014 pe cai mari, cu încrederea în propriile forțe la un nivel maxim și continua să meargă pe acel val de la o victorie la alta, sezonul 2016 începe tocmai invers. Marquez nu începe campionatul cu prima și nici măcar cu a doua șansă la titlu și cred că el știe asta. Dar sunt sigur că asta nu-l va împiedica să lupte ca un animal dezlănțuit și sunt sigur că ne va oferi momente memorabile în noul sezon.