Marquez se înscrie la proba de maraton în 2016

Marquez se înscrie la proba de maraton în 2016

E ușor să prezici că un fost campion are sanse să câștige din nou. Mai ales când trebuie să cauți prin arhivele din 2011 ultima oară când un pilot înafara celor cinci semizei de la Yamaha și Honda a urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului.

2016 promite a fi cea mai mare provocare a lui Marc Marquez. Nu din cauza motocicletei, a rivalilor sau a controversei, ci din încercarea de a-și învinge instinctul de animal de pradă, tentația de a ataca mereu la victorie, chiar și atunci când șansele sunt împotriva lui.

Filozofia cum că cea mai bună apărare e atacul i se potrivește ca o mănușă mentalității tânărului spaniol, lucru care ne-a furnizat multe momente memorabile pe parcursul scurtei lui cariere. I-a adus patru titluri (care puteau să fie 5 fără accidentul nefericit de la finele lui 2011), 50 de victorii, peste 70 de podiumuri și toate astea înainte să împlinească 23 de ani. Intenția nu e sa îl laud pe Marquez, deși nu ar fi nemeritat, ci să subliniez cât de greu îi este să își tempereze o trăsătură care i-a adus atât de mult success imediat.

Dar lecția pe care pretinde că a înțeles-o în 2015 e importanța constanței în rezultate. Trebuie să recunoști limita de performanță și să te mulțumești cu cel mai accessibil rezultat. Altfel spus, că maratonul e mai important decât un sprint. În teorie e lecție învățată, dar chiar el recunoaște că nu îi vine la îndemână. Cred că aceasta e cheia sezonului pentru Marquez. Talentul nu i-l pune la îndoială nimeni, curajul nici atât – doar stăpânirea pe o motocicletă care nu ține pasul cu ce poate el să facă. Din declarații recente s-ar părea că așteptările lui pentru începutul de sezon sunt realiste. De aici depinde de Honda.

Citește și: Lecția lui Marquez: Nimeni nu e invincibil, opinia lui Marius Băcilă

Obstacolul principal, dupa părerea mea, e prototipul RC213V. Încă prea agresiv, insuficient adaptat la rudimentara electronică, prea neprietenos cu pneurile Michelin. Se lucrează la foc continuu în echipa niponă, și se pare că momentul „evrika” a venit în ultima zi de test din Qatar. Chiar și dacă nu s-a găsit soluția tuturor problemelor, se pare că i-a dat destulă încredere pilotului spaniol să spere la un podium weekendul acesta. Un alt semn bun a fost cursa de urmărire a lui Lorenzo, când Marquez a reușit să țină aproape de rivalului lui mai rapid. Iar cu cele mai multe tururi în testele pre-sezon, se pare că și la capitolul fiabilitate stau destul de bine.

Honda nu e genul de echipă care să accepte ușor eșecul, și au cele mai multe resurse la îndemană să recupereze orice avans Yamaha reușește să prindă. Iar într-un scenariu în care Ducati și Suzuki stau și ele la pândă să ciupească niște puncte pe ici pe colo, nu mai sună chiar misiune imposibilă pentru puștiul din Cervera. Poate doar imprevizibilă. Piloții și analiștii par să fie de acord că 2016 e genul de an în care rezultatele și performanța echipelor vor varia serios de la circuit la circuit iar surprizele nu sunt excluse. Mai adaugă câte un strop de ploaie buclucaș gen Misano 2015, câte un pole position nebun gen Austin și poate că ajungem la finalul sezonului cu un campion care nu stă în șaua unui M1.

Nu pot să închei fără să menționez și extra motivația venită după finalul controversat al sezonului trecut. Rossi nu a uitat și oricât de împăciuitor în declarații pare Marquez, cu atât mai mult râvnește satisfacția de a-l învinge pe rivalul italian. Și am vazut la Sepang de ce e nivel de ofensivitate e capabil pilotul spaniol cand e ațâțat. Nu că Phillip Island nu ar fi fost îndeajuns. Un lucru e cert: dacă Marquez reușește să câștige titlul cu toată presiunea pusă pe el și pe Honda, înseamnă că garda s-a schimbat definitiv.