De la pilot la manager: Guy Ligier

De la pilot la manager: Guy Ligier

Putem afirma că Equipe Ligier a fost creată și în memoria lui Jo Schlesser, prietenul lui Guy Ligier, după numele căruia au fost denumite și creațiile Ligier: JS1 din 1971 … până la JS46 din 1996, ultimul din Formula 1.

Guy Ligier a început aventura ca manager după ce s-a retras din cariera de pilot din Formula 1 în 1968, după moartea prietenului său, Jo Schlesser. L-a angajat pe inginerul Michel Tétu să creeze un model sport pentru competițiile de GT-uri. Prima creație a fost denumită JS1 și a concurat în 1970. Ligier a rămas în acest tip de curse până în 1975, când a terminat cursa de la Le Mans pe locul secund.

Apoi, Ligier și-a concentrat toate eforturile către Formula 1 începând cu 1976 (după ce în 1974 cumpărase bunurile Matra F1), alături de Jacques Laffite ca pilot într-un monopost JS5 cu motorizare Matra V12, proiectat de Gérard Ducarouge. Ligier a obținut prin Laffite primul podium (locul 3) din istoria echipei în Belgia, în cea de-a cincea cursă din sezon și primul pole position în Marele Premiu al Italiei, la Monza, unde a terminat de asemenea, pe locul al treilea. La finele sezonului, echipa a terminat pe locul cinci în clasamentul constructorilor.

Jacques Laffite (Ligier JS5) - Zolder, Belgia 1976
Jacques Laffite (Ligier JS5) – Zolder, Belgia 1976

Anul 1977 aduce prima victorie pentru Laffite și Ligier în GP-ul Suediei, la Anderstorp. Echipa a terminat pe locul opt, după ce a abandonat în șapte curse, iar în anul următor a ocupat poziția a șasea. În 1979, Ligier alege motorul Ford Cosworth DFV, iar sezonul a început foarte bine, Laffite câștigând primele două curse, în Argentina și Brazilia, însă monoposturile Williams și Ferrari s-au dovedit a fi mai performante, odată cu modificările aduse în timpul sezonului. Acesta s-a încheiat cu trei victorii, 61 de puncte și locul trei în clasamentul constructorilor, dar și un munte de regrete pentru că-și jucaseră o primă șansă la titlul mondial.

Monopostul îmbunătățit a fost folosit și în 1980, iar Ligier a terminat pe locul secund în campionat și a obținut două victorii prin Pironi și Laffie, iar sezonul următor, Laffite a mai câștigat două curse, cu motorizare Matra, dar abandonurile echipei au dus la ocupare locului patru la finele sezonului.

Patrick Depailler și Jacques Laffite (Ligier JS11) - Spania 1979
Patrick Depailler și Jacques Laffite (Ligier JS11) – Spania 1979

Chiar dacă dispuneau de un buget considerabil prin sponsorizările făcute de Gitanes (tutun), Talbot, SEITA and Française des Jeux (companii de stat franceze), echipa a scăzut în performanțe începând cu sezonul 1982, terminând pe locul 8, cu doar 20 de puncte adunate cu un monopost JS19 cu motorizare Matra V12 sub titulatura Talbot, pilotat de Laffite și Cheever.

1983 a fost un sezon negru pentru Ligier. În timp ce majoritatea echipelor foloseau motoare turbo, echipa franceză a concurat cu motorul Cosworth V8 și nu a punctat în nicio cursă. Sezonul viitor, Ligier a primit motorizare turbo din partea Renault, dar nu a adunat decât trei puncte, prin Andrea de Cesaris.

În 1985, echipa  a reușit să termine pe locul șase în clasament. După cursa din Austria, de Cesaris a fost înlocuit de Philippe Streiff, din cauza numeroaselor incidente provocate. 1986 a fost ultimul an pentru Renault în Formula 1, în care Ligier a reușit să se claseze pe locul cinci la finele sezonului, prin veteranul Laffite, Arnoux și Alliot ce au pilotat monopostul JS27. Din nefericire, Laffite a fost implicat într-un accident serios la Brands Hatch, acesta ducând la o cădere de moral pentru echipă și la retragerea francezului din Formula 1, alături de scoaterea circuitului britanic din calendar.

Jacques Laffite și Rene Arnoux (Ligier JS27) în 1986
Jacques Laffite și Rene Arnoux (Ligier JS27) în 1986

A urmat apoi o perioadă fără performanțe între 1987 și 1993, în care au fost folosite mai multe motorizări: Megatron (BMW) – 1987, Judd V8 – 1988, Cosworth V8 – 1989/90, Lamborghini V12 – 1991, Renault V10 – 1992. Cea mai bună clasare în această perioadă a fost locul cinci (o dată în 1989 prin Arnoux și de două ori în 1992, prin Boutsen și Comas), în timp ce abandonurile erau foarte frecvente, iar echipa nu a punctat niciun punct în 1988, 1990 și 1991.

Anul 1993 readuce speranța, echipa reușind să adune 23 de puncte și să termine pe locul cinci, prin Martin Brundle și Mark Blundell, însă în 1994 nu reușeste decât 13 puncte, dar termină pe locul șase. Pentru anul 1995, Ligier a folosit motorul Mugen-Honda 3.0 V10. JS41 a fost o copie a Benetton B195, în afară de motor. Acest lucru a fost posibil pentru că Briatore deținea o parte din echipa franceză, pe care a vândut-o lui Tom Walkinshaw în 1995. Rezultatul? JS41 a fost unul din cele mai competitive monoposturi create de Ligier, prin care Brundle, Panis și Aguri Suzuki au putut să se lupte pentrru puncte deseori și au asigurat locul cinci în campionatul constructorilor.

Olivier Panis (Ligier JS43) - Monaco 1996, ultima victorie pentru Ligier în Formula 1
Olivier Panis (Ligier JS43) – Monaco 1996, ultima victorie pentru Ligier în Formula 1

Ultimul an al echipei Ligier în Formula 1 a fost 1996. În acest sezon, motorizarea a rămas la fel iar cea mai mare realizare a fost victoria lui Olivier Panis de la Monaco, într-o cursă în care au trecut linia de sosire doar patru piloți. Aceasta a fost ultima victorie pentru Ligier, cu monopostul JS43.

Echipa a concurat tot sezonul, însă divergențele dintre Guy Ligier , inginerul Frank Dernie, managerul echipei, Tony Dowe și acționarul majoritar, Tom Walkinshaw au dus la plecarea ultimilor trei din echipă. Acest conflict i-a deschis calea lui Alain Prost să cumpere echipa franceză, ce va fi redenumită Prost Grand Prix începând cu 1997.

De amintit:

Ani activi: 1976 – 1996

Starturi: 326

Victorii: 9

Podiumuri: 50

Puncte adunate: 388

Prima cursă: Grand Prix-ul Braziliei, 1976

Ultima cursă: Grand Prix-ul Japoniei, 1996

Motoare folosite: Matra, Ford-Cosworth, Renault, Megatron, Lamborghini, Mugen Honda

Sponsori principali: Gitanes, Loto, Talbot, SEITA, Française des Jeux, Elf Aquitaine, Gauloises