Oscarurile MotoGP – Ediția Jerez 2016

Oscarurile MotoGP – Ediția Jerez 2016

Ce ar fi de zis la cursa asta? Păi, a vândut multe ziare. Și nu pentru că ar fi fost vreo minunăție de luptă care să pună Phillip Island 2015 la rușine, ci pentru că a dat șansa multor editori să îl pună din nou pe copertă pe Rossi. Ca și spectacol, a fost mai mult ca o supă reîncălzită din Austin. O să încerc totuși să acord niște premii de participare.

Premiul „Angajatul Lunii”: Valentino Rossi

Ca un făcut, la câteva zile după ce colegul de echipă anunță că a ales drumuri mai senine din 2017, veteranul Yamaha îi fură cursa preferată. Ce metodă mai bună să îi arăți angajatorului că meriți promovarea la statutul de numarul 1 în echipă? Nu că Rossi ar avea nevoie de vreo promovare oficială sau că Lin Jarvis ar recunoaște vrodată că Yamaha are preferați, dar victoria asta o să liniștească puțin apele – apele care se întrebau cum de l-au lăsat japonezii să plece pe campionul mondial în exercițiu. Oricum, Rossi și-a făcut tema cu noile Michelin și pare să fii revenit în lupta după un început mai puțin ilustru de campionat.

Premiul „Elevul de Serviciu”: Marc Marquez

Poate că weekendul ăsta n-a fost olimpic precum în Austin, dar se vede că, vrând-nevrând, tânărul spaniol și-a învățat lecția în vacanța de iarnă și acum aplică cele deprinse. Sau poate doar se teme de o riglă peste degete de la Nakamoto San. Oricum ar fi, Marquez a făcut o cursă liniștită și bine gândită. L-a lăsat pe Lorenzo să plece când îi era prea greu să ducă ritmul și s-a mulțumit cu 16 puncte foarte valoroase în catalog. Dacă o ține tot asa, o să termine cu o medie bună – dar e oare Honda în stare să mai rezolve din probleme și să ni-l dea înapoi pe Marquez cel viteaz?

Premiul „Măi să fie”: Eugene Laverty

Constant și discret, britanicul nu mi-a dat până acum multe motive să-l cinstesc. Ce-i drept nici materialul de concurs nu emitea pretenții mari. Însă de când a schimbat Honda ponosită pe un Ducati „vintage” și el, pare că a prins aripi. Poate că în Argentina acel loc 4 a fost datorat și multor incidente de cursă, însă a arătat constanță în Qatar, Austin și Jerez, adunând în 4 curse mai multe puncte decât în tot restul anilor petrecuți în motomondial împreună. În Spania a terminat cu doar 2 locuri în spatele lui Iannone, cel mai bine clasat pilot Ducati – și fără a exersa talentul supraomenesc la slipstreaming al lui Barbera.

Premiul „3 Ceasuri Rele”: Andrea Dovizioso

Aș putea să consemnez ceva, dar ce mai e de spus?

Premiul „Săptămâna Altfel”: Sam Lowes

Clasa intermediară a fost la rândul ei un fel de repetiție pentru clasa mare, cu un Sam Lowes pus pe fapte mari. Dar ca printr-o minune, tânărul obișnuit să testeze calitatea pietrișului cu o frecvență aproape săptămânală, de data asta a reușit să pară cel mai stăpân pe situație într-o cursă cu condiții dificile de pistă și nenumărate căzături. Când o treime din grilă nu vede steagul final, victoria parcă e și ea puțin mai impresionantă. Încă câteva curse ca asta și avansul în clasament o să înceapă să-i îngrijoreze pe rivali.

Premiul Jorge Lorenzo: Nicolo Bulega

În mod ironic, protejatul lui Valentino Rossi pare să îi calce pe urme rivalului spaniol. Nu în stil de pilotaj sau palmares, ci în modul în care și-a făcut simțită prezența în motomondial. Sosit într-o echipă cu un pretendent la titlu, a început să fure atenția cu performanțele lui impresionante pentru un rookie și puțin prea îndrăznețe pentru gusturile lui Fenati. Un pole position în Jerez și un loc 2 pe podium au mai pus puțină sare pe rana din garajul celor de la Sky. Se pune de-un episod de „Tânăr și neliniștit”.

Premiul Marc Marquez: Brad Binder

În final, vedeta incontestabilă a sfârșitului de săptămână a fost sud-africanul Brad Binder. Lider de campionat dar fără victorie, mereu în față dar niciodată primul, s-a spălat de toate etichetele în cel mai categoric mod posibil. 35 de depășiri l-au adus de pe ultimul loc al grilei pe prima treaptă a podiumului, o realizare cu atât mai memorabilă cu cât e și prima lui victorie în campionat. În pur stil Marquez (gen Estoril 2010 sau Valencia 2012), a făcut o cursă de poveste, chiar cu mai multe depășiri decât campionul celor de la Honda. A mai pus un deget pe titlu și o merită pe deplin.

Dacă Jerez trebuia să ne arate o imagine mai clară asupra ierarhiei în MotoGP, cred ca mai mult ne-a băgat în ceață. Urmatoarea șansă e Le Mans, unde Honda și Ducati vor spera să mai facă un pas din perspectiva performanței, iar rivalii de la Yamaha vor încerca să termine cu un pas mai sus decât colegul de garaj. Dacă cineva are idee ce ne așteaptă, minte.