DTM Hockenheim: Mortara și di Resta, departe de haos

DTM Hockenheim: Mortara și di Resta, departe de haos

Noul regulament din DTM a adus echilibrul mult dorit, fiecare dintre cei trei constructori bifând câte două prezențe pe podiumul weekendului inaugural de la Hockenheim, unde am avut acțiune și controverse cât pentru un sezon întreg.

18 din cei 24 de piloți înscriși în DTM anul acesta aveau deja victorii în palmares, iar Timo Glock reiterase ceea ce știm cu toții: oricine este capabil să câștige în această serie, dat fiind că valorile sunt foarte ridicate și regulamentul sportiv vizează în permanență stabilirea unui echilibru care să ofere fiecăruia șansa de a ieși la rampă. Dintre cei 6 care nu aveau vreo victorie în cont, Ocon tocmai a debutat, Auer și Gotz au abia un sezon în spate, iar despre deficiențele lui Dani Juncadella am mai scris. Mai rămâneau în discuție tinerii de la Audi: Tambay mai urcase pe podiumuri, însă Nico Muller nici măcar atât.

Elvețianul se consolase cu victorii de prestigiu în cursele GT, precum cea obținută anul trecut după 24 de ore pe Nordschleife. Însă la începutul celui de-al treilea sezon în turismele germane, era momentul să se afirme și fix asta s-a întâmplat sâmbătă dimineață, în sesiunea de calificări aferentă primei manșe. Nico a fost atât de rapid, încât șefii săi nici nu știau dacă să-l felicite pentru demonstrația sa de viteză pură, sau să-l tragă de urechi pentru ecartul creat între primul Audi și cele mai bune prestații ale rivalilor de la Mercedes și BMW. Acest ecart a adus kilograme suplimentare (+5) pentru cursă pe modelele din Ingostadt, conform noului regulament DTM, în timp ce adversarii au ”slăbit” cu 5kg.

În mod firesc, vremea călduroasă era un avantaj pentru poleman în manșa fără opriri la boxe. Nico Muller însă a plecat ezitant și Edo Mortara și-a asumat șefia cursei în primul viraj. Nimeni nu l-a mai văzut pe italian până la finele întrecerii, iar ecuația podiumului a fost rezolvată după ce Wickens a trecut cu DRS de Muller. În limitele sportivității s-a consumat și duelul următor, Vietoris fiind pe final învins de Paul di Resta, iar Mercedes reușind astfel să aducă trei modele noi în top 5, după ce-și asumaseră un ton pesimist în discursurile preliminare. Bruno Spengler a fost cel mai bine clasat pilot BMW, după o cursă solitară pe poziția a șasea, încheiată la 20 de secunde de învingător.

Dincolo de primii 6, a fost o luptă fără menajamente din prima și până în ultima clipă. O treime din pluton nu a terminat cursa: Glock a fost scos din joc de Juncadella, Gotz și Ocon s-au retras rapid, iar loviturile repetate i-au constrâns la abandon pe Tambay, Rockenfeller și Scheider. S-a aruncat cu cuvinte grele și comisarii au intervenit prompt cu penalizări, singurul semn de întrebare fiind manevra de rallycross aplicată de Ekstrom asupra lui Paffett, care nu a fost sancționată.

Britanicul de la Mercedes ar fi meritat mai mult în această manșă după ceea ce a arătat cu mașina ”remodelată”, în timp ce conaționalul său Jamie Green a avut un start foarte slab și încercarea sa de a reveni în punctele mari s-a soldat cu un drive through ca urmare a contactului cu Felix da Costa. Ultimele 10 minute de cursă au fost monopolizate de duelul fantastic purtat de Augusto Farfus și sus-numitul Green. Miza era doar un loc 14, însă determinarea celor doi ași ai turismelor este cea mai bună carte de vizită pentru un campionat atât de atractiv.

Lucas Auer și Martin Tomczyk au reușit curse superbe de recuperare și s-au ferit de incidente, însă tot n-au reușit să puncteze.

Cursa a doua a fost la discreția lui Paul di Resta, plecat din pole și scăpat în învingător din primele tururi. Singurul care i-ar fi putut pune probleme a fost colegul Paffett, însă o eroare la boxe l-a scos în calea altei mașini și pentru unsafe release pedeapsa a venit prompt. Campionul din 2005 a spus astfel adio unui podium pe care au urcat piloții BMW. Spre finele cursei, Timo Glock a trecut de Farfus și a trecut linia de sosire al doilea, însă fostul pilot de Formula 1 a fost exclus la verificările tehnice de după cursă, iar cei din urma sa au promovat câte un loc. Așadar, podiumul a fost completat de Farfus și Maxime Martin.

Gary Paffett ar fi putut să-i sufle în ceafă lui Paul di Resta după weekendul de la Hockenheim, însă ghinioanele l-au lăsat doar cu punctele aferente locului al patrulea din manșa secundă. Prin clasarea lui Wickens pe 5 am avut din nou trei modele Mercedes în primele cinci, la fel ca în cursa de sâmbătă. Nici BMW nu s-a lăsat mai prejos și a adus multe mașini în puncte: pe lângă cei doi ocupanți ai podiumului, au mai fost Blomqvist (P6), Wittmann (P8) și Tomczyk (P9). Nico Muller a fost primul Audi (P7), iar Rockenfeller a mai adus un mic punct pentru cei pe care hârtia îi dădea drept favoriți la început de 2016. Poate de aceea ne-am ferit și noi de pronosticuri în DTM?

Câteva concluzii se impun totuși. În primul rând, Paul di Resta a revenit la mentalitatea care l-a adus în postura de campion DTM în 2010 și, dacă mașina va fi la înălțime, urmează un duel al greilor cu Paffett. Scoțianul a dominat manșa secundă cu o lejeritate dezarmantă și lipsa unui pilot favorizat precum Wehrlein îi oferă întregul sprijin al grupării conduse de Ulrich Fritz. La Audi, avem aceiași trei soliști – Ekstrom, Green și Mortara. Însă dacă acum câțiva ani italianul era cel mai sălbatic dintre ei, acum a devenit mai calculat și poate fi acel dark horse care punctează constant. A fost rețeta succesului în 2015, așa că Edo se poate inspira. Cât despre BMW, cu toate ajutoarele primite de la oficiali, parcă tot mai lipsește ceva momentan pentru victorie în condiții normale.

Clasament piloți: di Resta 37p, Wickens 28p, Mortara 25p, Muller 21p, Martin 19p

Clasament constructori: Mercedes 87p, BMW 65p, Audi 50p