MotoGP Sachsenring: Marquez joacă o carte mare pentru titlu

MotoGP Sachsenring: Marquez joacă o carte mare pentru titlu

Odată cu weekend-ul de la Sachenring, stagiunea MotoGP 2016 atinge jumătatea sezonului. Cursa din fosta Germanie de Est marchează, în mod tradițional, punctul în care constructorii și echipele private încep să se gândească la sezonul viitor, hotărând ce piloți vor angaja, sau ce motociclete ar putea utiliza. Actuala ediție și-a rezolvat deja aceste probleme la nivelul echipelor de uzină, necunoscute rămânând în rândul privaților, acolo unde după o pauză de 10 ani au început să apară surprize frumoase (Estoril 2006 – Elias și Assen 2016 – Miller).

La fel de surprinzătoare pentru unii poate fi și poziția lui Marc Marquez din clasamentul general,  însă acest lucru poate fi ușor explicat. Spaniolul trebuie, de la această cursă, să depășească momentul strategiei de abordare a curselor pe principiul „vedem ce se întâmplă și profităm de situații” și să facă pasul spre o abordare la victorie a restului de curse din sezon.

În acest moment, Marc este cu un deget pe titlul de campion, însă în următoarele curse poate pune ambele mâini pe acesta, sau îi poate da cu piciorul. Dacă Marquez va intra în posesia titlului în acest an, va fi cu siguranță unul muncit din greu, comparabil poate cu cel obținut de Valentino Rossi în 2004, atunci când Yamaha era încă departe de a fi o motocicletă maleabilă.

Problema principală a lui Marc rămâne comportamentul prototipului Honda RC213V, motocicleta având încă rezerve de surprize neplăcute pentru singurul pilot care reușește să îi dejoace uneori capriciile.

Scurte considerente după Assen: performeri vs perdanți

Vom începe cu perdanții și vom insista mai mult la final, pe cei care au impresionat la Assen. eroi de moment. strategi geniali sau performeri care au surmontat un eșec de proporții, reușind să diminueze pagubele.

Perdanți

Valentino Rossi a condus ostilitățile pe pista inundată de ploaie de la Assen la reluarea cursei, după red flag-ul care a schimbat radical strategiile tuturor piloților. Cu excepția poziției lui Marc Marquez în preajma podiumului cursei, lucrurile arătau excelent pentru Valentino. Lorenzo se chinuia undeva la coada grilei să răzbată prin pluton, fiind chiar pe punctul de a se retrage deznădăjduit la boxe, iar mai mulți piloți Ducati veneau năvală peste Marquez.

Bucuria italianului nu a durat multe tururi, dezastrul lovind crunt la mai puțin de trei tururi după reluarea cursei. Greșeala s-a produs în virajul 10, unde Rossi a intrat cu o viteză mai mare cu aproximativ 4-5 km/h față de cea înregistrată în prima parte a cursei. Pe perioada de frânare, fața motocicletei Yamaha a pierdut aderența, trimițându-l pe Rossi în decor. Greșeala a însemnat în final un avantaj de 42 de puncte în clasament pentru Marquez, care a terminat întrecerea pe locul secund.

Pe lista perdanților am putea să trecem mai multe nume, însă pierderile respectivilor piloți au fost puse în umbră de prestația excelentă a columbianului Yonny Hernandez din prima parte a cursei. Am sperat cu toții la un triumf au unui outsider, care practic este cu bagajele făcute, în afara calculelor imediate ale echipelor private. Yonny nu a fost niciodată prima alegere ale acestor echipe, Pramac în trecut sau Aspar acum, ci soluția de avarie atunci când bugetul fragil a dictat alegerea piloților. De bine de rău, săculețul cu bani columbieni nu doar a adus liniștea financiară în echipe ci a și strâns puncte importante în clasamentul general. Yonny putea fi un erou, poate mai mare decât Miller ținând cont de trecutul său tumultuos și exotismul originii, însă căzătura care a oprit prima parte a cursei nu i-a afectat deloc imaginea pitorească și sperăm că nu va conta prea mult atunci când Aspar sau o altă echipă din coada grilei va decide linia de piloți pentru 2017.

O mențiune specială am putea face la adresa lui Danilo Petrucci, ce a abandonat la un tur după Rossi, în momentul când ataca susținut podiumul. Ghinionul său a fost răscumpărat în final de coechipierul Scott Redding.

Performeri

Vom insista pe patru nume, reprezentând piloții cu evoluțiile cele mai bune din haotica cursă olandeză.

Jorge Lorenzo a experimentat la Assen celebra zicală from zero to hero. După cursă, chiar Lorenzo a afirmat că la oprirea la boxe după afișarea steagului roșu s-a gândit să nu mai continue, lupta pentru locul 18, 19 cu Tito Rabat nefăcându-i cinste în niciun fel. Decizia de a continua întrecerea a fost una corectă, motivația de a acumula cât mai multe puncte i-a adus în final un loc 10 în fața lui …Tito Rabat. Deși și-a îmbunătățit timpii pe tur în a doua parte a cursei, nu trebuie să uităm nici abandonurile numeroase din fața sa și faptul că nu s-a putut bate pentru poziții cu Maverick Vinales sau cu Stefan Bradl.

Locul 10, coroborat cu abandonul lui Rossi l-a adus pe Jorge pe locul secund în clasamentul general la 24 de puncte de Marquez și cu un avans de 18 puncte în fața lui Rossi. Odată coșmarul Assen trecut, îl vom revedea pe Jorge Lorenzo în lupta pentru victorie în următoarele curse rămase din sezon, fiind cel mai credibil adversar al lui Marc Marquez în lupta pentru titlu. Să nu îl excludem nici pe vulpoiul bătrân Rossi, care deja trebuie să caute serios în jobenul magic trucuri care să îl apropie de cei doi spanioli din fruntea clasamentului.

Scott Redding a preluat spre finele cursei secunde șansa de a lupta pentru podium, după ce Dovizioso și Petrucci au eșuat lamentabil, fiind păcăliți de condițiile pistei. După o cursă ce a părut la discreția Ducati, britanicul Redding a îndulcit dezamăgirea italienilor de la Ducati și a marcat la Assen cea de a doua prezență pe podium -locul 3, egalând cea mai bună performanță de la Misano din 2015. Atunci când echipa de uzină ratează obiectivele propuse în curse, satelitul Pramac spală rușinea ori prin Redding, ori prin Petrucci. De această dată, câștig de cauză a avut pilotul britanic.

În continuare, este greu să stabilim cine este eroul cursei olandeze: câștigătorul surpriză Miller sau Marc Marquez, autorul unei strategii de cursă exemplare. Dacă privim cursa din perspectiva luptei pentru titlu, lucru care contează cel mai mult, atunci Marquez este câștigătorul. Acesta nu s-a hazardat să treacă de omul momentului Jack Miller, deși ar fi putut să se apropie de el și să îl pună la respect, ci s-a mulțumit să ruleze pe locul secund, acumulând puncte care i-au conferit un avans de 24 de puncte în fața lui Lorenzo în clasamentul campionatului. Dacă va reuși în restul de 9 curse să termine constant pe podium, eventual să mai bifeze câte o victorie norocoasă, atunci cam știm spre cine se va îndrepta titlul.

Marquez anticipează mult mai bine în acest sezon capriciile motocicletei Honda, reușind de multe ori să obțină performanțe nesperate, însă nu trebuie uitată ezitarea din Franța unde motocicleta l-a păcălit. Cursele din Germania și Cehia sunt favorabile unor victorii pentru Marc Marquez, necunoscuta lunii august fiind etapa din Austria, cursă în premieră pentru 2016.

Ajungem astfel și la Jackass… că a devenit un erou în rândul piloților din motomondial după victoria de la Assen nu mai este niciun secret. Discuția care s-a iscat după această performanță pune în discuție abilitățile pilotului de a se mai apropia în viitor de acest succes. Este sau nu este Miller un mare talent? A depășit oare problemele de adaptabilitate la clasa regină după saltul peste Moto2? A fost victoria de la Assen un foc de paie sau vom vedea de acum încolo un  alt Jack Miller, străin de imaginea de … idiot al paddock-ului. Catalogarea injurioasă aparține chiar pilotului care a strigat în gura mare pe podiumul de la Assen că nu mai este fraierul grilei.

Jack Miller a devenit cunoscut în 2011, odată cu evoluția sa deosebită din seria germană IDM, clasa 125cc. Concomitent cu evoluțiile din Germania, Miller a evoluat ca wild card la început în motomondial pentru echipa RZT Aprilia, ca mai apoi să fie luat sub protecția echipei Caretta pentru sezoanele 2012 și 2013. Evoluția din ultimul sezon alături de Caretta a atras atenția celor de la Ajo KTM pentru sezonul 2014, sezon care avea să fie momentul consacrării australianului ca și câștigător de curse și protagonist al campionatului.

Evoluția din sezon a fost una bună cu clasări constante în top 6, bifând 6 victorii, dar și abandonuri dezolante în două curse. Punctul culminant al sezonului a fost cursa de la Aragon, unde Miller s-a lăsat păcălit de contracandidații în lupta pentru titlu, în special Alex Marquez, care din acel moment a tranșat disputa campionatului în favoarea sa.

O caracteristică negativă a lui Miller din acel sezon 2014 a fost faptul că, sub presiune fiind, a fost predispus la greșeli și ezitări în curse, lucru care i-a oferit pe tavă titlul juniorului Marquez.

Înainte de ultima etapă a venit și marea controversă, opțiunea oferită de HRC de a face pasul direct la MotoGP, cu o motocicletă pregătită de echipa lui Lucio Cechinello. De atunci, ziariștii și simpli fani s-au împărțit în două tabere, cei care au spus că Jack Miller are capacitatea de a se adapta rapid la clasa regină, chiar dacă nu are experiența pilotării unor motociclete cu putere mai mare, în speță Moto2, alții însă l-au atacat vehement pe australian, fiind convinși că nu va face față pe prototipul de 1000cc.

Sezonul 2015 a dat dreptate celor din urmă, Miller nereușind nici o clasare în top 10 cu motocicleta Honda Open, însă a bifat totuși titlul de cel mai bun pilot HRC privat. În apărarea sa, putem spune că RC213V Open a fost un fiasco total, departe de așteptările inițiale și garanțiile oferite de testerul Casey Stoner înainte de începerea sezonului.

Un alt atu evident al lui Miller a ieșit în evidență încă de la prima cursă pe ploaie când și-a arătat abilitățile pe ploaie, însă nu de puține ori aceste prestații deosebite s-au terminat cu accidente urâte, precum cel din Marea Britanie în 2015 când și-a scos din cursă coechipierul, pe Cal Crutchlow. Ca și alți înaintași celebri din Australia, Jack Miller este un pilot de pistă udă cu calități evidente, este ușor hazardat să îi găsim un loc într-un clasament al celor mai buni piloți pe ploaie din actualul contingent pe piloți atâta timp cât avem pe grilă nume precum Lorenzo, atunci când poarta casca corespunzătoare și nu concurează la Assen, Scott Redding, Hector Barbera, Bradl sau polițistul Danilo Petrucci.

Parte din evoluțiile sale șterse se datorează și materialului de concurs, motocicleta Open din 2015 fiind un eșec total, indiferent de echipele care s-au folosit de exemplarele japoneze, în timp ce actualul RC213V este motocicleta de anul trecut, cea cu care Marc Marquez a încasat o serie impresionantă de căzături datorate instabilității furcii față, și a puterii motorului transmisă prea brutal către roata spate, care nu de puține ori a rupt aderența aruncând-ul în decor atât pe Marquez cât și pe Pedrosa.

Lipsa experienței de la Moto2, unde motocicletele au un comportament total diferit față de mai manevrabilele Moto3-uri, își spune cuvântul când Miller trebuie să controleze herghelia nărăvașă a Hondei și trebuie să primească un feeling pozitiv de la furca față la intrarea în viraje. Arderea unei etape din evoluția firească a unui pilot îngreunează evoluția riderului, în cazul de față Miller având nevoie de mai mult timp de adaptare și îngăduință fără rezerve din partea conducerii HRC care îi susțin cariera la clasa regină.

Condițiile de desfășurare ale cursei olandeze, pista încă udă pe anumite porțiuni spre finele întrecerii și o încredere nebunească în propriile abilități l-au transformat pe Miller în câștigătorul surpriză al etapei trecute.

Că a fost omul cursei, a simțit victoria și a avansat în mod conștient pas cu pas până spre primul loc, este greu de spus. Am fi aflat acest lucru chiar de la exuberantul australian la finele cursei sau ulterior. Merite deosebite în cursă? Faptul că s-a ținut în șa și a gestionat impecabil restartul în cursă, alegând un setup de ploaie perfect sunt argumente în favoarea acestui lucru. Probabil dacă Yonny Hernandez s-ar fi ținut în șa și nu s-ar fi lăsat păcălit de Ducati-ul său GP14.2 , ar fi avut o șansă mare la victorie. Oare cum ar fi fost să asistăm la Assen la un duel al nervilor între doi outsideri problematici, Hernandez și Miller?

Victoria australianului a marcat încheierea unei pauze de fix 10 ani de la ultimul succes al unui pilot privat, eroul din 2006 fiind Toni Elias, câștigătorul surpriză de la Estoril. Dimensiunile succesului lui Jackass sunt cu atât mai impresionante cu cât destul de rar vedem în ziua de azi un pilot al unei echipe codașe repurtând victorii.

Succesul lui Miller, alături de cel al lui Alexander Rossi de la Indy 500 rămân pentru moment highlight-urile sezonului 2016 de motorsport.

E timpul să depășim momentul Assen și să vedem ce ne rezervă minunatul circuit de la Sachsenring, unde în acest weeekend va avea loc runda a noua a campionatului, Marele Premiu al Germaniei.

Istoric Sachsenring

Prima cursă de motociclism s-a ținut în 1952, pe un traseu de 8.7 km lungime extrem de întortocheat și cu numeroase particularități la nivelul pistei.  Diferențele de nivel și succesiunile de viraje cu unghi de înclinare schimbător a făcut destule victime în perioada romantică a motomondialului.

Cifra de 400.000 de fani prezenți la prima cursă rămâne un reper la care multe circuite cu pretenții pot doar visa.

Reg Armstrong a dominat cursele de la clasele 350 cmc și 500 cmc, pilotând motociclete Norton, în timp ce publicul a fost încântat de prestațiile eroilor locali Rudi Felgenheier și Werner Haas ce au câștigat la clasele 250 și 125 cmc pilotând motocilete locale DKW și NSU.

1961 marchează un an de cumpănă în istoria celor de la MZ, atunci când pilotul Ernst Degner a ales să fugă în Japonia tentat de banii celor de la Suzuki care doreau cu orice preț să afle secretele tehnice ale propulsoarelor nemțești gândite și construite de Walter Kaaden. Circuitul parțial stradal a rămas în calendar până în 1972, când diriguitorii motomondialului l-au considerat mult prea periculos.

O etapă germană de motomondial s-a desfășurat în fiecare an din 1973 până în 1997, dar pe circuite precum Solitude, Schotten, Nurburgring (Nordschleife) sau Hockenheim.

În 1998, Sachsenring a reveni în campionat cu un traseu modernizat și scurtat la 3.5 km într-o primă etapă. Modificări de anvergură au mai avut loc în 2001  și 2003 circuitul ajungând la o lungime de 3.671 km incluzând și o mică parte din vechiul circuit stradal.

Circuit și pneuri

54804e39416939.65424167

004654306c4c3abe513b157de6a01e59

Traseul se prezintă cu 10 viraje de stânga și doar 3 de dreapta, ceea ce duce la o uzură accentuată a benzii stângi a cauciucurilor. Acest lucru ridică reale probleme în ce privește menținerea unei temperaturi optime pe partea dreaptă a pneului. Astfel, cele mai multe incidente se petrec tocmai la trecerea de la virajele de stânga la cele de dreapta odată cu modificarea unghiului de înclinare a motocicletelor.

Un alt viraj ce pune probleme este cel din dreptul boxelor, un ultim viraj strâns (14) în urcare și cu o înclinație accentuată. Particularitățile circuitului vor transforma cursele celor 3 clase într-un adevărat spectacol însă nu puține vor fi căzăturile celor care vor da totul pentru a impresiona asistența.

În ce privește alocarea pneurilor, Michelin va aduce în Germania în premieră  gume asimetrice atât pentru față cât și pentru spate. Vor fi disponibile specificațiile medium și hard cu particularitatea de a avea banda stângă a pneului mai dură pentru a face față în secțiunea lentă a circuitului, în timp ce partea dreaptă va fi mai dură. Vor fi disponibile în caz de ploaie și noile gume Power Rain ce au debutat cu succes la Assen, dar și intermediarele în cazul unor condiții mixte de vreme.

Piloți de urmărit:

Stefan Bradl, pilot care a fost dat la o parte de Aprilia, în favoarea lui Aleix Espargaro, considerat un dezvoltator mai capabil. 2016 ar putea să fie ultimul sezon a lui Bradl la MotoGP, acesta nefiind încă abordat de echipe competitive de la clasa mare. Cum o întoarcere la Moto2 nu este dezirabilă în acest moment al carierei, WSBK-ul ar putea fi destinația viitoare a germanului.

Jonas Folger a primit acum câteva etape chemarea de la clasa regină, având șansa de a debuta în cadrul echipei Tech3, pe o motocicletă Yamaha M1. După ce mutarea a fost făcută publică, au început să apară ezitări în evoluțiile lui Jonas, fapt care a ridicat deja semne de întrebare în cadrul echipei Tech3. Cursa de casă este un bun prilej de a înlătura dubiile detractorilor.

Sandro Cortese dă impresia că se stinge încet dar sigur în cadrul clasei Moto2. Deși pilotează în cadrul unei echipe corect structurate, cu tehnicieni de calitate și sponsori serioși, rezultatele fostului campion de la 125cc întârzie să apară. În acest an, Sandro a strâns doar 14 puncte și ocupă un dezolant loc 19 în clasamentul general, departe de coechipierul Folger și de asemenea departe de obiectivele declarate la începutul stagiunii. O evoluție bună acasă i-ar putea salva cariera aflată în impas.

Marcel Schrotter a avut circumstanțe atenuante în sezoanele în care a concurat pe Mistral-ul construit din ambiție de cei de la Tech3. Necompetitivitatea șasiului a mascat bine o eventuală neadaptare la clasa intermediară, eventual un talent umflat prea mult de mass media germană, care caută cu ardoare în orice tânăr debutant un urmaș al ultimului mare erou, Ralf Waldmann. Schrotter este depășit complet de aceste așteptări, nereușind în acest an să lege rezultate, deși a trecut pe un șasiu Kalex, teoretic competitiv. Marea sa realizare este că în clasamentul general l-a devansat pe Cortese și luptă cot la cot cu protagoniștii de anul trecut de la Moto3, Oliveira și Kent.

La Moto3, Germania este reprezentată doar de Philipp Oettl, pilot care alături de belgianul Livio Loi sunt petele de culoare ale campionatului, acei rideri care uneori pot surprinde plăcut pe toată lumea. Dezavantajul lui Oettl este reprezentat de echipă, structura Schedl fiind una dintre cele mai modeste echipe de pe grilă. O clasare surpriză în top 8 ar putea stârni ceva ropote de aplauze în rândul fanilor germani.

Noutăți înainte de cursă

În săptămâna dinaintea cursei de la Sachsenring  s-a confirmat faptul că Indonezia nu va avea o etapă de MotoGP în calendarul sezonului 2017, datorită faptulului că circuitul de la Sentul nu a îndeplinit normele tehnice și de securitate impuse de Dorna. A fost vorba de un master plan ce cuprindea detalii legate de infrastructura circuitului modernizat și căile de acces la cicuit. Data limită fiind depășită, indonezienii vor putea aplica din nou înaintea sezonului 2018.

După dezbateri intense legate de nivelul de securitate al aripioarelor aerodinamice folosite cam de toate echipele de uzină în acest sezon, Dorna a luat într-un final decizia de a interzice aceste elemente aerodinamice începând cu sezonul 2017. Desigur cei mai nemulțumiți au fost dezvoltatorii ideii, Ducati, care a subliniat în fața comisiei Dorna nivelul ridicat al investițiilor făcute pentru dezoltarea acestor elemente, care în cazul Ducati au ajuns la dimensiuni apreciabile, existând motive serioase de îngrijorare legate de ce s-ar putea întâmpla în cazul unui accident grav.  Cei de la Ducati suțin că aceste apentice aerodinamice au rolul de a evita ridicarea roții față la ieșirea din viraje, sau pe limiile drepte, wheelies -urile ce pot apărea putând duce la pierderea aderenței roții spate și se pot produce accidente destul de grave. Dorna nu a dat curs acestor detalii, astfel știm sigur că din 2017 nu vom mai vedea controversatele aripioare.

În tot acest timp la Mugello, KTM a testat noi componente ale prototipului RC16 ce va fi expus public pentru prima dată înaintea etapei din Austria, pe circuitul Red Bull Ring. La Mugello, testerii Tom Luthi și Mika Kallio au testat pentru prima dată o cutie de viteză seamless X-Trac, rezultatele fiind pozitive. Mai mult, cei de la KTM au confirmat faptul că au depus cerere la Dorna pentru înscrierea unui wild card la ultima etapă de la Valencia, feedbackul forului de conducere tinzând să fie unul pozitiv.

Poate cel mai prost păstrat secret al ultimilor săptămâni a fost legat de trecerea lui Johann Zarco la clasa MotoGP alături de echipa Tech3. Acest pas a devenit tot mai probabil după ce Yamaha l-a ales ca înlocuitor al lui Lorenzo pe Maverick Vinales de la Suzuki, în timp ce albaștrii au optat pentru Alex Rins.

Joi, la conferința de presă de la Sachsenring, Herve Poncharal l-a confirmat pe Johann Zarco în echipa sa, alături de germanul Jonas Folger.

O veste bună vine din partea echipei Avintia, care a confirmat revenirea în campionat a francezului Loris Baz, absent pentru mai multe etape în urma unei accidentări. În locul acestuia a concurat pilotul de teste Ducati, Michele Pirro.

Puncte de interes pe durata cursei

Marc Marquez s-a arătat încrezător în ce privește evoluția sa la Sachsenring, afirmând că vizează un loc pe podium și dacă conjunctura va permite va încerca să lupte și pentru victorie. Ultimele 3 curse desfășurate în Germania au fost dominate de Marquez, în timp ce Dani Pedrosa l-a secondat pe Marc în 2014 și 2015.  Recordul lui Marquez este de 6 victorii consecutive în perioada 2010-2015, victoriile fiind înregistrate la toate clasele motomondialului.

Pedrosa a strâns 4 victorii pe Sachsenring în sezoanele 2007, 2010, 2011 și 2012, aceste rezultate cumulate cu locurile secunde din ultimii doi ani îl pun pe spaniol în postura unui candidat cu șanse reale la la victorie, dacă tehnicienii vor reuși să găsească un setup optim pentru circuit.

Înainte de 2010, circuitul a fost favorabil celor la Yamaha, Valentino Rossi repurtând o serie de victorii în 2006 și 2009, alături de Yamaha, în sezoanele recente Rossi și Lorenzo terminând cursele imediat după piloții Repsol Honda.

Ambii piloți Yamaha au ceva de dovedit în Germania, după evoluțiile discutabile din Olanda. Rossi trebuie să câștige pentru a recupera din avansul de puncte al lui Marquez, același lucru fiind valabil și pentru Jorge Lorenzo, care a terminat de 4 ori pe locul secund, clasările fiind înregistrate între 2009 și 2012. Lorenzo a recunoscut faptul că circuitul nu se pretează la caracteristicile motocicletei Yamaha, însă în funcție de  evenimentele din cursă, va face tot posibilul să își treacă în cont primul succes pe acest circuit.

Pentru Ducati, miza cursei constă în obținerea podiumului cu numărul 100 din întreaga participare la clasa regină. Victoriile Ducati datează din perioada Casey Stoner, rezultatele pe acest circuit nefiind dintre cele mai bune în anii recenți.

Andrea Dovizioso s-a arătat rezervat în privința șanselor de a lupta pentru victorie sau podium, însă comportamentul noii motociclete GP16 surprinde de la cursă la cursă. Abia după primele antrenamente vom putea evalua corect șansele lui Dovi și Iannone.

Piloții Suzuki vor trebui să își evalueze șansele în timpul antrenamentele și calificărilor, obiectivul lui Aleix Espargaro și Maverick Vinales fiind de a lua fața celor de la Ducati și a termina cursa imediat în spatele celor de la Honda și Yamaha.

Ceva mai în spate pe grilă, Aprilia va veni la Sachsenring cu noi componente în cam toate compartimentele motocicletei. Inginerii au pregătit un nou șasiu, un update la motor dar și îmbunătățiri la electronica motocicletei, toate aceste update-uri trebuind să îi propulseze mai sus în clasament pe localnicul Stefan Bradl și Alvaro Bautista, de asemenea cu un viitor incert în motomondial.

În rândul privaților este forfotă din ce în ce mai mare, cam toți piloții fiind la vânătoare de rezultate pentru a-și asigura un loc pe grila sezonului 2017. Dintre protagoniștii dinspre coada clasamentului distingem ceva ambiții sporite la Hector Barbera, încrezător în șansa unui rezultat bun pe circuitul german și Eugene Laverty, care contemplează dacă are rost să mai rămână în MotoGP sau să treacă în WSBK.

La Pramac, Scott Redding și Danilo Petrucci sunt la un pas de a-și anunța noile contracte cu echipa pentru sezonul viitor, ambii având rezultate bune până acum, un plus evident pentru Redding, locul 3 de la Assen.

Miza pentru piloții Tech3, Bradley Smith și Pol Espargaro este de a termina sezonul cât mai sus în clasamentul general, pornind spre noua aventură KTM cât mai încrezători.

De asemenea, Cal Crutchlow este și el la un pas de a fi reconfirmat la LCR, echipă care studiază posibilitatea de a se extinde în 2017, încercând să facă rost de o a doua motocicletă Honda.

La coada grilei euforia este încă maximă, Marc VDS fiind echipa momentului după succesul repurtat de Jack Miller. Cu toate acestea bucuria se menține doar pe jumate din garajul echipei, de partea cealaltă Tito Rabat căutând încă setup-ul miraculos care să îl propulseze în clasament. Pilotul care la clasa Moto2 își petrecea cea mai mare parte a timpului testând asiduu pe circuitele unde urma să concureze, se află în imposibilitatea la MotoGP de a înțelege comportamentul prototipului RC213V.

La Moto2, germanii vor trebui să spere la evoluții cât mai bune din partea lui Jonas Folger, care ar putea să găsească o extra motivație de a reveni în lupta pentru victorie, în timp ce de la Marcel Schrotter și Sandro Cortese putem cel mult aștepta clasări între locurile 10-15.

În prima parte a plutonului Takaaki Nakagami este pilotul momentului după succesul de la Assen, în timp ce lupta pentru prima poziție la general se va da în continuare între Johann Zarco și Alex Rins.

O veste pe care puțini o așteptau a mai fost în această săptămână confirmarea lui Alex Marquez pentru încă un sezon în cadrul echipei Marc VDS Moto2.  Numele Marquez încă deschide uși, chiar dacă în cazul juniorului talentul nu prea este de partea sa.

La Moto3, Phillip Oettl va fi în prim plan, sperând la o clasare cât mai sus, însă adevăratele vedete rămân piloții italieni, urmați de Brad Binder și Jorge Navarro.

Binder conduce în clasamentul general cu un avans de peste 40 de puncte în fața lui Navarro, în timp ce Fenati începe să simtă din ce în ce mai mult prezența lui Francesco Bagnaia. Ceva mai în spate, Niccolo Antonelli plătește tribut scump deciziei de a rămâne alături de echipa Ongetta, ultimele curse fiind dezastruoase.

Antrenamentele FP1 ale clasei Moto3 vor debuta vineri, începând cu ora 10.